Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2791/2010 AI generated

Timeliness of appeal following irregular service of judgment: deadline runs from request for communication under Art. 102(1) CPC

Case Number Decizia nr. 2791/2010
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the appellate decision that rejected the appellant's appeal as time-barred and leaving the first-instance dismissal of the substantive claim intact. The dispute concerned a specific performance action for the sale of a cinema building, where the plaintiff challenged the procedural validity of the appellate court's *ex officio* rejection of its appeal; the appellate court had determined that the appeal was late because the one-month limitation period for service of the first-instance judgment began to run from the date the plaintiff formally requested its communication (26 November 2009) due to irregular service, rather than from the actual receipt date (3 December 2009), making the appeal filed on 17 December 2009 tardy. The Supreme Court affirmed this interpretation, applying Articles 101 and 102(1) of the Code of Civil Procedure regarding the commencement of procedural deadlines in cases of irregular service, and Article 284(1) regarding the deadline for appeal, concluding that the procedural requirements were strictly met and the right to defense was not violated.

Legislator headnote

AI generated

art. 102 alin. (2) C. proc. civ, art. 284 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 103 C. proc. civ, art. 266 alin. (3) C. proc. civ; Timeliness of appeal following irregular service of judgment: deadline runs from request for communication under Art. 102(1) CPC: În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru încălcarea dreptului său la apărare și la un proces echitabil prin invocarea din oficiu a excepției tardivității declarării apelului său, excepție soluționată la primul termen din 8 februarie 2010, fără dezbateri în contradictoriu, în condiții de lipsă de procedură cu intimata pârâtă, astfel că instanța de apel a încălcat și art. 129 alin. (2) și art. 105 alin. (2) C. proc. civ., decizia recurată fiind rezultatul unei greșite aplicări a legii și al neevaluării tuturor dovezilor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Keywords

AI generated
deadline for communication commencement of limitation period interpretation of a judgment article of civil procedure validity of service procedural rights

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 noiembrie 2008 reclamanta SC N.C. SRL Lilieci, cheamă în judecată pe pârâta RA D.E.F.R. București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului bun imobil denumit cinematograful B., situat în Brăila, la plata daunelor cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr. 8895 din 5 iunie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând lipsa unei strategii de vânzare a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea RA D.E.F.R. ca urmare a anulării H.G. nr. 1874/2006 prin decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 115 din 18 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a V -a comercială, respinge ca tardiv declarat apelul formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, reținând că, față de necomunicarea regulată a sentinței primei instanțe, reclamanta a solicitat la 26 noiembrie 2009, în scris, comunicarea sentinței, astfel că, fiind incidente prevederile art. 102 alin. (2) C. proc. civ., introducerea apelului la 17 decembrie 2009 (dosar de apel) s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, fiind încălcate și aplicate greșit formele și normele de procedură referitoare la comunicarea actelor de procedură și termenele procedurale, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În subsidiar, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și, pe fond, admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procedurii.

În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru încălcarea dreptului său la apărare și la un proces echitabil prin invocarea din oficiu a excepției tardivității declarării apelului său, excepție soluționată la primul termen din 8 februarie 2010, fără dezbateri în contradictoriu, în condiții de lipsă de procedură cu intimata pârâtă, astfel că instanța de apel a încălcat și art. 129 alin. (2) și art. 105 alin. (2) C. proc. civ., decizia recurată fiind rezultatul unei greșite aplicări a legii și al neevaluării tuturor dovezilor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recurenta critică, în esență, instanța de apel pentru greșita aplicare a legii față de faptul că sentința i-a fost comunicată la data de 3 decembrie 2009 iar declarația de apel a fost făcută la 17 decembrie 2009, deci cu respectarea dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 103 C. proc. civ., instanța de apel aplicând, deci, greșit aceste prevederi, dar și art. 297, art. 101 și art. 102 și art. 266 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală și temeinică.

Se constată, astfel, că șentința primei instanțe nu a fost regulat comunicată reclamantei recurentei, care, la data de 26 noiembrie 2009 formulează cerere adresată instanței de fond spre a i se comunica respectiva sentință (dosar de fond), astfel că, potrivit dispozițiilor art. 102 alin. (1) C. proc. civ., termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. curge împotriva reclamantei care a cerut comunicarea de la data când a cerut-o, respectiv de la data de 26 noiembrie 2009, împlinindu-se la 14 decembrie 2009 conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ., dată raportat la care expedierea apelului la 17 decembrie 2009 (dosar apel) s-a făcut cu depășirea termenului legal de apel, cum judicios a constatat instanța de apel care a ridicat din oficiu excepția tardivității declarării apelului, cu respectarea dreptului la apărare a reclamantei legal citate pentru termenul de judecată din 18 februarie 2010, când instanța a pronunțat decizia recurată (dosar de apel).

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei împotriva deciziei instanței de apel, legală și temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.C. SRL Hemeiuș împotriva deciziei comerciale nr. 115 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.