Obligation to forward restitution compensation documentation to the National Authority: statutory fulfillment under Law 247/2005
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal of the claimants, thereby upholding the lower courts’ dismissal of their lawsuit against the respondent company. The dispute centered on the claimants' demand to compel the company to forward a compensation proposal to the National Authority for the Restitution of Property concerning a 5,000-square-meter land plot, based on prior notifications and court rulings under restitution legislation. The High Court held the appeal unfounded because the company had demonstrably fulfilled its statutory obligation by submitting the complete documentation to the authority, as evidenced by a registered acknowledgment letter submitted in the proceedings. The decisive legal basis was Article 16 of Title VII of Law no. 247/2005, which governed the company's obligation to forward restitution documents, and Article 312(1) of the Code of Civil Procedure, which authorized the final dismissal of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Obligation to forward restitution compensation documentation to the National Authority: statutory fulfillment under Law 247/2005: Astfel fiind, instanța de apel, apreciind că situația de fapt a fost stabilită corect de tribunal în raport de dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în mod legal a reținut că obligația pârâtei a fost executabilă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 166/95 din 15 ianuarie 2009, reclamanții C.M. și M.C. au chemat în judecată pe pârâta SC A.I. SRL Târgu Jiu, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să înainteze către Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 5000 mp, situat în Tg-Jiu, perimetrul SC A.I., precum și obligarea acesteia la 100 lei RON/zi de întârziere, reprezentând daune interese de la rămânerea definitivă a sentinței și până la îndeplinirea obligației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că în baza Legii nr. 10/2001 a notificat Primăria Tg-Jiu pentru restituirea în natură a suprafeței de 5000 mp. situată în perimetrul SC A.I. SRL, ferma 7.
Această notificare a fost trimisă pârâtei de către Primăria Tg-Jiu, iar în baza hotărârii pronunțate în dosarul 3029/95/2006 al Tribunalului Gorj s-a emis decizia nr. 1042 din 20 februarie 2007, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru suprafața de 5000 mp teren, urmând ca pârâta să trimită dosarul la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București.
Prin sentința civilă 8604 din 5 noiembrie 2008 a Judecătoriei Tg. Jiu a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj iar prin sentința civilă 46 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Gorj s-a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pârâta a depus la dosar adresa nr. 4158 din 30 iunie 2008 înregistrată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București sub nr. 748102/10 iulie 2008 , prin care face dovada înaintării către aceasta a dosarului cuprinzând întreaga documentație privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 5000 mp situat în Tg-Jiu, perimetrul SC A.I. SRL.
Prin sentința civilă nr. 46 din 24 februarie 2009, Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de reclamanții C.M. și M.C., sentința fiind menținută prin decizia nr. 182 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care a respins apelul declarat de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel instanțele au reținut, în esență, că pârâta și-a executat obligația legală de înaintare a actelor ce au stat la baza emiterii deciziei către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Împotriva deciziei civile nr. 182 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții C.M. și M.C., susținând în esență că, pârâta nu a trimis Autorității pentru Restituirea Proprietăților dosarul reclamanților și că instanța de apel nu a luat în considerare susținerile formulate în apel de avocatul acestora.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește susținerea recurenților-reclamanți potrivit căreia pârâta nu a transmis Autorității pentru Restituirea Proprietăților dosarul reclamanților, se constată că aceasta nu se justifică, față de împrejurarea că, așa cum în mod corect au reținut atât instanța de fond, cât și cea de apel, pârâta a depus la dosar adresa nr. 4158 din 30 iunie 2008 înregistrată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr. 748102 din 10 iulie 2008, prin care a făcut dovada înaintării către aceasta a dosarului cuprinzând întreaga documentație privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 5000 mp, situat în Tg.Jiu, perimetrul SC A.I. SRL.
Astfel fiind, instanța de apel, apreciind că situația de fapt a fost stabilită corect de tribunal în raport de dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în mod legal a reținut că obligația pârâtei a fost executabilă.
Se constată că nici celelalte susțineri ale recurenților reclamanți, care nu au legătură cu motivarea instanței de apel, nu se justifică, astfel că Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.M. și M.C. împotriva deciziei nr. 182 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.