Inadmissibility of extraodinary appeal for annulation based on alleged unaddressed constitutional exception and jurisdictional violation

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 februarie 2010, S.G.D. a formulat, invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și art. 318 C. proc. civ., contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3220 din 18 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Contestatorul a arătat că decizia a fost dată de judecătorii instanței supreme cu încălcarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, care stabilesc în competența instanțelor de drept comun judecarea cererilor de sesizare a Curții Constituționale.

Deși a invocat excepția de necompetență a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, încălcându-se, astfel, dispozițiile de ordine publică privitoare la competență.

Contestatorul a mai arătat că s-a încălcat nu doar principiul disponibilității, dar și art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte nesoluționând motivele de recurs invocate și întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin. (1), (2), și (3) din Legea nr. 47/1992.

În cuprinsul cererii, contestatorul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Excepția invocată este inadmisibilă, deoarece nu are legătură cu judecata cauzei.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1991, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În cauza de față, instanța supremă este sesizată cu o cale extraordinară de atac - contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. - care presupune analizarea hotărârii atacate doar pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege, respectiv încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență și omisiunea de analizare a vreunui motiv de recurs.

Cum excepția de neconstituționalitate invocată de contestatori vizează art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, care se referă la procedura de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, este evident că nu are nici o legătură cu natura și specificul judecății din calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

In ceea ce privește contestația în anulare, aceasta este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar potrivit art. 318 alin. (1) din Cod, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate pe această cale atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Așa cum s-a arătat, contestatorul pretinde că lăsarea nesoluționată a cererii de sesizare a Curții Constituționale reprezintă încălcarea normelor de competență absolută și motiv al contestației speciale reglementată de art. 318 C. proc. civ.

Or, aspectul invocat de contestator nu constituie motiv de contestație în anulare, pentru că eventuala omisiune a instanței de a se pronunța asupra unei cereri incidente nu constituie nici încălcare a normelor de competență și nici omisiune de pronunțare asupra vreunui motiv de casare sau modificare.

Față de cele arătate, contestația în anulare este inadmisibila și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul S.G.D. împotriva deciziei nr. 3220 din 18 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2010.