Revision appeal rejected: no triple identity between conflicting judgments for land-registry revision.

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, la 18 iunie 2008, revizuenta V.D. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații V.N. și V.L., să se dispună anularea deciziei nr. 135/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 4142/306/2006, potrivnică față de sentința civilă nr. 2760 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 7798/306/2007.

Cererea de revizuire a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 186/A din 14 noiembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta V.D., reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nefiind întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză între litigiile soluționate prin hotărârile pretins potrivnice.

S-a considerat că tripla identitate nu poate fi reținută față de sentința nr. 2760 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu, având în vedere că repunerea părților în situația anterioară de carte funciară s-a solicitat ca efect al constatării nulității unor hotărâri judecători, iar în cel de-al doilea litigiu, ca urmare a lipsei titlurilor în baza cărora s-a făcut înscrierea.

De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că nu este îndeplinită nici condiția neinvocării excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces. Astfel, s-a avut în vedere că în dosarul de recurs în care s-a pronunțat decizia nr. 311 din 9 octombrie 2008, prin care a rămas irevocabilă decizia nr. 135/2008 supusă revizuirii, s-a ridicat chiar de către revizuentă excepția de lucru judecat a „sentinței civile nr. 2760/2008 a Judecătoriei Sibiu, prin decizie fiind expuse motivele pentru care această excepție a fost apreciată ca neîntemeiată.

S-a mai arătat că, în aceste condiții, nu se mai poate reitera pe calea revizuirii aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a examinat în al doilea proces, această excepție.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, recurenta V.D., criticând-o ca nelegală, în principal pentru încălcarea normelor de competență, întrucât competența materială a soluționării cauzei ar fi revenit Tribunalului Sibiu, ca instanță superioară celei care a pronunțat sentința civilă nr. 276 din 18 aprilie 2008, respectiv Judecătoria Sibiu.

S-a solicitat ca, în subsidiar, dacă se va trece peste primul motiv de recurs, să se admită cererea de revizuire și să se respingă apelul declarat de V.N. și V.L. împotriva sentinței 5971 din 23 noiembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu și să se admită apelul său împotriva acestei hotărâri, urmând a se repune părțile în situația anterioară încheierii de C.F. nr. 3964 din 20 aprilie 2004 și a se înlătura obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

S-a susținut că, pe fondul cererii de revizuire, instanța nu a răspuns excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Ambele părți au depus la dosar, în recurs, înscrisuri, respectiv hotărâri judecătorești pronunțate în litigiile purtate și copii ale unor cereri și petiții din respectivele dosare precum și ale unor rezoluții ale organelor de urmărire penală.

Examinând criticile formulate prin motivele de recurs de către revizuentă, Curtea va constata că recursul acesteia este nefondat pentru următoarele considerente:

Singurul motiv de recurs ce se poate examina se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în raport de care recursul va fi analizat, vizează pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului Sibiu.

Această critică este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Întrucât se pretinde de către revizuentă că există contrarietate între decizia pronunțată în apel de Tribunalul Sibiu, respectiv decizia civilă nr. 135 din 12 mai 2008 și sentința civilă nr. 2760 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Sibiu, este evident că, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire aparține Curții de Apel Alba Iulia, ca instanță mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice.

De altfel, argumentând acest motiv de recurs, revizuenta susține că „regula ar fi că fac de obicei obiectul revizuirii hotărârile date în fond”, deși ea însăși a introdus cererea de revizuire la Curtea de Apel Alba Iulia, această interpretare neavând suport legal.

Celelalte critici formulate prin motivele de recurs nu vor fi analizate, având în vedere că, în această cale de atac extraordinară (a recursului) controlul legalității hotărârii pronunțate asupra cererii de revizuire se limitează doar la analiza întrunirii cerințelor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin urmare, în ipoteza în care s-ar constata admisibilitatea cererii de revizuire, s-ar putea doar anula ultima hotărâre, pronunțată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat a primei hotărâri, fără a se rejudeca fondul cauzei, cum greșit se pretinde de recurentă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta V.D. împotriva deciziei nr. 186/A din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.