Availability of compensatory land in public patrimony as prerequisite for attribution under abuse of property notification law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendants' recourse, modifying the appellate decision to reject the appellants' appeal, thereby restoring the first-instance judgment that dismissed the claims for natural restitution and compensatory land allocation but upheld the obligation to submit the file to the Central Commission for the Settlement of Damages. The dispute concerned a claim by property rights holders against the municipality and its mayor for the restitution of a 1,532 sq. m. plot of land or, alternatively, the attribution of equivalent land in compensation, following a prolonged failure to resolve the property notification under the applicable special legislation. The court determined that the lower appellate instance erred in law by ordering compensatory land attribution without evidence that the municipality possessed available land reserves of equivalent value and characteristics; relying on Article 26 of Law No. 10/2001 and Article 314 of the Civil Procedure Code, the Supreme Court held that the obligation to provide compensation is contingent upon the actual availability of such assets in the holder's patrimony, which was not proven in this case.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 314 C. proc. civ; Availability of compensatory land in public patrimony as prerequisite for attribution under abuse of property notification law: The dispute concerned a claim by property rights holders against the municipality and its mayor for the restitution of a 1,532 sq. m. plot of land or, alternatively, the attribution of equivalent land in compensation, following a prolonged failure to resolve the property notification under the applicable special legislation. The court determined that the lower appellate instance erred in law by ordering compensatory land attribution without evidence that the municipality possessed available land reserves of equivalent value and characteristics; relying on Article 26 of Law No. 10/2001 and Article 314 of the Civil Procedure Code, the Supreme Court held that the obligation to provide compensation is contingent upon the actual availability of such assets in the holder's patrimony, which was not proven in this case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the recourse and modifying the appellate decision.
Full text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Reclamanții B.I.M., B.G.M., I.B.M. și M.S. au chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin primar pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați să le restituie, în natură, terenul în suprafață de 1532 mp, situat în Constanța, județul Constanța, pentru care au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, care însă nu a fost soluționată de aproape șase ani.
Prin sentința nr. 400 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea, au fost respinse, ca nefondate, cererile privind obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului și atribuirea în compensare a unui alt teren având caracteristici similare cu cel revendicat, a fost obligat pârâtul Primarul municipiului Constanța să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv, și anume a terenului în suprafață de 1532 mp, situat în municipiul Constanța, și au fost obligați pârâții să le plătească reclamanților suma de 1504,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanți a fost admis, prin decizia nr. 248/C din 26 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a fost schimbată, în parte, sentința tribunalului, în sensul că au fost obligați pârâții la atribuirea în compensare, către reclamanți, a unui teren de aceeași valoare cu cea a bunului imposibil de restituit în natură, a fost înlăturată dispoziția privitoare la obligația de înaintare a dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin primar și Consiliul local al municipiului Constanța, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că în momentul pronunțării hotărârii nu exista rezervă de teren disponibilă a fi acordată în compensare.
În faza de recurs, la data de 17 aprilie 2010, a decedat intimatul-reclamant B.M., a cărui moștenitoare, B.A.E. a fost introdusă în cauză.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățită în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Acordarea însă în compensare de alte bunuri nu depinde numai de voința unității deținătoare și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității respective a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Or, în prezenta cauză nu s-a dovedit că în patrimoniul pârâților există teren disponibil de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici cu cel revendicat, ce ar putea fi oferit în compensare.
Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosar în faza de apel (filele 47 – 51), respectiv procesele verbale ale Comisiei pentru identificarea, inventarierea și înaintarea propunerilor de terenuri pentru atribuirea în compensare, pentru lunile septembrie și octombrie 2009, rezultă că la data pronunțării deciziei curții de apel, Municipiul Constanța nu dispunea de rezerve de terenuri pentru a fi atribuite în compensare.
În atare situație, se constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii obligându-i pe pârâți să le atribuie reclamanților teren în compensare.
În consecință, conform art. 314 C. proc. civ., urmează a fi admis recursul și a fi modificată decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin primar și Consiliul local al municipiului Constanța împotriva deciziei civile nr. 248/C din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții B.I.M., B.G.M., I.B.M. și M.S. împotriva sentinței nr. 400 din 24 martie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.