Travel agency contract liability: probative value of a criminal resolution confirming signature forgery and insufficiency of unilateral documents
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower court's dismissal of the action, and declared the defendant's cross-appeal null due to failure to state grounds within the statutory deadline. The dispute concerned a commercial claim for 1,200 USD in damages for breach of a travel agency contract, where the plaintiff argued the defendant failed to sign the agreement or participation terms. The decisive legal basis was the insufficiency of proof under Article 46 of the Commercial Code, as the submitted documents were unilateral, and a criminal investigation resolution confirmed via technical-scientific examination that the defendant's signature was a forgery; this resolution acquired substantial probative value as the plaintiff failed to challenge it under Article 278 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 301 C. proc. civ; Travel agency contract liability: probative value of a criminal resolution confirming signature forgery and insufficiency of unilateral documents: Într-adevăr, proba contractului dintre părți și, deci, a obligației comerciale nu s-a făcut, în condițiile art. 46 C. com.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. SC A.T. SA a cerut, la data de 8 martie 2000, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.200 dolari S.U.A., contravaloarea unei excursii pe traseul Italia-Franța în perioada 18 - 28 august 1999, întrucât, după încheierea contractului, pârâta nu a mai participat la excursie.
Prin sentința civilă nr. 778 din 6 aprilie 2000, acțiunea a fost admisă și pârâta obligată la 19.020.000 lei, iar, Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 533 din 26 iulie 2001, a schimbat, în tot sentința și a respins acțiunea, ca nefondată, totodată, a constatat că apelul reclamantei a fost declarat tardiv, la 5 iulie 2001, în raport cu data primirii sentinței, 31 mai 2000.
Instanța de apel, în apelul pârâtei, a reținut că între părți nu există contract și nici un raport juridic obligațional, întrucât acele înscrisuri intitulate „angajament”, precum și condițiile generale ale excursiilor nu au fost semnate de ea, ceea ce s-a stabilit prin rezoluția procesului nr. 2110/9 din 23 iulie 2001.
2. Contra deciziei a declarat recurs reclamanta, prin asociat unic, invocând insuficiența probelor și lipsa unei expertize de specialitate, ceea ce a dus la pronunțarea hotărârilor numai pe baza soluției date de procuror.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, proba contractului dintre părți și, deci, a obligației comerciale nu s-a făcut, în condițiile art. 46 C. com.
Înscrisurile prezentate de reclamantă sunt acte unilaterale, cât timp nu există proba că semnătura de pe acestea ar aparține pârâtului.
Pe de altă parte, administrarea altor probe, inclusiv expertiza scrisului, nu s-a finalizat în cursul procesului comercial de față, iar în cauza penală, procurorul a dispus, prin rezoluțiunea nr. 2110/P din 23 iulie 2001, neînceperea urmăririi penale, întrucât, din „constatarea tehnico-științifică a rezultat că semnăturile” nu aparțin pârâtului, fiind „falsuri prin imitație după semnătura autentică”.
Împotriva acestei rezoluții, reclamanta nu a formulat plângere , în condițiile art. 278 și urm. C. proc. civ., ceea ce i-a conferit valoare probantă substanțială în apel, astfel încât soluția Curții este corectă.
3. Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și pârâtul și pe care, însă, nu l-a motivat în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 303 alin. (1) și art. 301 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a primit decizia instanței de apel la data de 29 iunie 2001și a depus motivele de recurs la 6 martie 2003 (datiera aplicată pe plic), astfel că recursul său va fi declarat nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.T. SRL Podoleni, împotriva deciziei nr. 533 din 26 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat, și constată nul recursul declarat de pârâtul A.D., împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie 2003.