Failure to pronounce on statutory limitation and state procedural capacity in real property loss-of-use compensation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal in cassation filed by the claimant, setting aside the Court of Appeal’s decision and remanding the case to the same appellate court for retrial, resulting in a procedural victory for the plaintiff regarding the appellate process. The dispute concerned a civil action seeking compensation for the loss of use and repairs for a real property allegedly expropriated or deprived of possession from 1950 to 2004, where the lower courts had previously dismissed parts of the claim against physical defendants and raised issues regarding the State’s passive procedural capacity and the statute of limitations. The cassation court found the appeal well-founded primarily on procedural grounds, determining that the Court of Appeal failed to provide any motivation for its rulings on two key issues: the passive procedural capacity of the State and the validity of the statute of limitations exception invoked by the trial court, a lack of reasoning equating to a failure to pronounce on those grounds. Consequently, under Article 313 of the Code of Civil Procedure, the appellate decision was vacated due to insufficient legal reasoning, necessitating a full re-examination of the remaining substantive arguments by the lower court.
Legislator headnote
AI generatedart. 313 C. proc. civ; Failure to pronounce on statutory limitation and state procedural capacity in real property loss-of-use compensation: În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, spre rejudecare aceleiași instanțe.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Reclamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, K.G., K.E., G.T., G.E. și G.M.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați, în solidar, la plata contravalorii lipsei de folosință, pe perioada 20 aprilie 1950 - 3 august 2004, a imobilului proprietatea sa, situat în municipiul Galați, județul Galați, precum și la contravaloarea lucrărilor necesare pentru înlăturarea deteriorărilor aduse imobilului, valoarea pretențiilor fiind precizată la termenul din 27 septembrie 2005, la suma de 5 miliarde lei.
Prin sentința nr. 781 din 29 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâților persoane fizice, ca neîntemeiată, a fost anulată cererea reconvențională formulată de G.E. și G.T. (decedat) și continuată de moștenitoarele G.E. și G.M.A. și a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de K.G. și K.E.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a pronunțat decizia nr. 108 din 12 februarie 2009, prin care a fost respins, ca nefondat apelul declarat de pârâții K.G. și K.E. împotriva sentinței tribunalului, a fost admis apelul declarat de reclamanta C.V., a fost dispusă restituirea taxei judiciare de timbru achitată la tribunal, în cuantum de 12.196 lei (RON), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reclamante în cererea reconvențională formulată de K.G. și K.E., a fost respinsă, pentru acest motiv cererea reconvențională și au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.V., încadrându-l în prevederile art. 309 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Motivându-și recursul, reclamanta a susținut, în esență, că tribunalul a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 20 aprilie 1950 - 1 februarie 2002, iar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul vizând acest aspect; că instanța de apel a omis a se pronunța asupra celui de-al doilea motiv de apel privitor la calitatea procesuală pasivă a statului, care a cules chirii, iar apoi a încasat prețul imobilului; că a fost făcută dovada degradărilor aduse imobilului de către pârâții persoane fizice.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Prin motivele de apel, reclamanta C.V., a invocat, printre altele, greșita reținere a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 20 aprilie 1950 - 1 februarie 2002, precum și a lipsei calității procesuale pasive a Statul Român.
Cu privire la motivul de apel referitor la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, instanța de apel s-a limitat a stabili că este nefondat, doar cu motivarea că o atare critică a fost analizată în apelul declarat de pârâții K.G. și K.E., deși, și această analizare s-a limitat tot la a se stabili că soluția tribunalului este legală, fără nicio altă motivare.
De asemenea, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru o perioadă de timp, instanța de apel, fără nicio motivare, a apreciat că tribunalul, în mod temeinic și legal a admis excepția pentru perioada 1950 - 2002.
Or, nemotivarea soluției pronunțate cu privire la aceste două motive de apel echivalează cu nepronunțarea asupra lor și atrage casarea deciziei atacate.
În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, spre rejudecare aceleiași instanțe.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei, urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării, celelalte critici formulate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta C.V. împotriva deciziei nr. 108 din 12 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează decizia menționată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași curți de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.