Conflict of jurisdiction: Trade union sues employer in its own name, awarding competence to court of union's headquarters

CAMERA DE CONSILIU

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4070 din 14 mai 2004 a declinat în favoarea Tribunalului Prahova soluționarea acțiunii formulate la 7 august 2008 de F.N.F.M.C. împotriva S.N.T.F.M. C.F.R.M. pentru obligarea pârâtei la stabilirea, actualizarea și acordarea retroactiv a primei ocazionate de Ziua Feroviarului pe anii 2004 - 2008 inclusiv, drept ce rezultă din contractele colective de muncă încheiate între părți.

În motivarea soluției instanța a reținut că reclamanta în cauză nu este F.N.F.M.C. ci aceasta a formulat cerere în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat indicați în listele aferente și depuse la dosarul cauzei, și prin precizările făcute a arătat că acționează în numele și pentru membrii săi de sindicat, în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003.

S-a apreciat că indiferent de modalitatea în care se realizează reprezentarea - fie că derivă din mandat fie că derivă din lege - reclamant și titular al drepturilor procesuale și al drepturilor deduse judecății este cel reprezentat și nu persoana reprezentantului.

S-a interpretat astfel că din modul de redactare a textului art. 28 din Legea nr. 54/2003, care folosește sintagma „din partea celor în cauză” și „cel în cauză”, calitatea de reclamanți o au membrii de sindicat și nu organizațiile sindicale care acționează în numele lor, cum este și cazul în speță - drepturile invocate fiind ale membrilor de sindicat și nu ale organizației sindicale.

Ca urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, competența de soluționare a cauzei s-a apreciat că aparține instanței în a cărei rază teritorială își au domiciliul reclamanții care sunt în realitate membri de sindicat și care domiciliază în județul Prahova.

Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1682 din 13 octombrie 2009 a admis excepția de necompetență teritorială a instanței invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București și, constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție conform art. 22 C. proc. civ.

În motivarea soluției Tribunalul Prahova a constatat că acțiunea a fost formulată de Federație în calitate de reclamantă și nicidecum de membrii acesteia în nume propriu.

Observând că reclamanta își are sediul în București sector 1 în temeiul art. 284 alin. (2) C. muncii a constatat că este competentă să judece cauza instanța în a cărei rază teritorială își are sediul reclamanta.

Analizând conflictul negativ de competență Înalta Curte constată următoarele:

Acțiunea cu care Tribunalul București a fost sesizat la 7 august 2008 a fost formulată de F.N.F.M.C. reprezentată de președinte P.G. care a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M.C.F.R.M. pentru obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești ce rezultă din contractele colective de muncă încheiate între reclamantă și pârâtă.

În precizarea făcută de reclamantă F.N.F.M.C. prin avocat formulată la 30 octombrie 2008 cu privire la perioada pentru care se solicită plata drepturilor bănești (din 2005) este păstrat același cadru procesual și anume acțiunea formulată de reclamantă în nume propriu și nu în calitate de reprezentantă a angajaților care de altfel nici nu apar în cuprinsul acțiunii, ci într-un tabel depus la dosar ulterior, la solicitarea instanței.

Temeiul, indicat în acțiunea introductivă de instanță îl reprezintă Legea nr. 54/2003 și Codul Muncii, iar potrivit precizărilor ulterioare, art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 54/2003, art. 217 alin. (1), art. 236 pct. 4, art. 239, art. 241 alin. (1) și art. 243 C. muncii; art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (1) pct. a, și art. 30 din Legea nr. 130/1996, precum și art. 67, alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006, și respectiv art. 64 alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008.

Din aceste texte rezultă fără îndoială calitatea în care reclamanta formulează acțiune - ca persoană juridică independentă conform art. 217 alin. (1) C. muncii - în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor sindicale.

Împrejurarea că art. 28 alin. (1) menționează în mod expres cu titlu exemplificator (al acțiunilor la care organizațiile sindicale sunt abilitate) și pe acela de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de mandat expres din partea acestora, nu reduce dreptul persoanei juridice de sine stătătoare la acțiuni în justiție numai în calitate de reprezentantă a membrilor de sindicat.

Dreptul reclamantei ca persoană juridică de a sta în proces în nume propriu rezultă din însăși calitatea sa de persoană juridică independentă.

Textele, invocate ca temei al acțiunii, din Codul Muncii din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă precum și din contractele colective încheiate denotă, și acestea, calitatea în care reclamanta a formulat acțiunea, aceea de parte contractantă la negocierile de încheiere a contractelor respective și ale căror efecte se produc potrivit dispozițiilor normative arătate.

Se constată așadar că acțiunea, atât pe fondul cererii cât și în forma în care a fost realizată are ca reclamantă Federația Națională Feroviară Mișcare Comercială care acționează în nume propriu și nu în reprezentarea membrilor de sindicat, și că legitimarea procesuală îi este recunoscută expres prin art. 28 din Legea nr. 54/2003, care dă această calitate organizației sindicale și nu titularului dreptului material.

Ca urmare, cu respectarea dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii - cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are sediul sau domiciliul reclamantul - Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.