Expropriated land restitution: public utility amenities and in-kind compensation under Law No. 10/2001

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

1. Instanță de fond

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă, nr. 238 din 22 iunie 2009 a respins ca nefondată contestația formulată de M.C. și înregistrată la 3 octombrie 2008 împotriva Dispoziției nr. 44178 din 11 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

In motivarea sentinței s-a reținut ca prin dispoziția numărul 44178/2008 a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 414 mp situat în Craiova, deoarece terenul este ocupat de blocul K3, alee de acces, parcare amenajată și U.C.E.C.O.M. Prin aceeași dispoziție s-a constatat calitatea reclamantului de persoana îndreptățită și s-a propus ca pentru terenul imposibil de restituit în natură și pentru construcția demolată să se acorde despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legii nr. 247/2005.

S-a reținut că imobilul ce a aparținut reclamantului a fost preluat de stat prin Decretul nr. 20/1981 de expropriere în vederea construirii de blocuri de locuințe cu dotări tehnice și edilitare aferente, această situație fiind reținută și în considerentele sentinței civile nr. 227 din 27 mai 2004 a Tribunalului Dolj (sentință neapelată).

Instanța a constatat că dispoziția emisă de primar este legală și temeinică, situația imposibilității restituirii în natură a terenului fiind evidențiată și de raportul de expertiză dispus în cauză.

Astfel expertul a individualizat pe terenul revendicat (traversat și de o conductă marcată prin două puncte de canal), o suprafață de 50 mp aflată sub blocul K3, suprafețe de 83 si respectiv 25 mp, platforme betonate și o cale de acces la bloc, suprafața de 60 mp ocupată de construcții cu destinație garaje pentru locatarii ansamblului de blocuri, suprafața de 53 mp aflată în incinta U.C.E.C.O.M. și suprafața de 135 mp aflată sub clădirea U.C.E.C.O.M.

După prezentarea raportului de expertiză, reclamantul și-a precizat contestația în sensul că și-a redus pretențiile de restituire în natură a întregului teren, la restituirea în natură numai a suprafeței de 168 mp.

Instanța a constatat că în cauză situația reglementată de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 trebuie circumstanțiată în raport de dispozițiile pct. 10.3 faza a treia din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.R. nr. 250/2007 în care se explică sintagma "amenajări de utilitate publică". Astfel textul vorbește în mod expres de suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate deseori nevoilor comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare) dotări tehnico-edilitare și subterane, amenajări de spații verzi, parcuri, grădini publice, piețe pietonale și altele. S-a constatat că noile construcții nu pot ocupa în mod evident în întregime terenurile expropriate și că pentru normala lor exploatare este nevoie și de căile de acces care constituie un tot inseparabil care nu poate permite crearea unor porțiuni libere care să fie dislocate din ansamblul edilitar.

S-a apreciat că retrocedarea suprafețelor de teren rămase libere de construcții în urma exproprierii ar provoca nu numai o schimbare ambientală a cartierelor respective dar ar afecta și funcționalitatea blocurilor de locuințe și a altor lucrări edilitare, fapt ce ar contraveni intereselor generale ale societății , iar finalitatea aplicării Legii nr. 10/2001 nu poate consta în ruperea echilibrului dintre interesele individuale ale proprietarilor deposedați abuziv și interesele generale ale societății. S-a constatat astfel că finalitatea legii constă în asigurarea unei concordanțe între interesele individuale si interesele generale, concordanță realizată prin măsurile reparatorii pe care legea le prevede.

Ca urmare s-a apreciat că în mod corect a fost soluționată notificarea petentului prin propunerea acordării de despăgubiri, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, incidente în cauză.

2. Instanța de Apel

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 239 din 6 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinței 238/2009.

In motivarea deciziei instanța a constatat că susținerile apelantului în sensul că o parte din teren este liber putând fi restituit în natură, sunt infirmate de expertiza efectuată în cauză. S-a reținut că expertul a arătat în mod clar că întregul teren a fost afectat de lucrări edilitare cu caracter unitar, caracter care nu poate fi distrus, terenul neputând fi considerat liber de utilități deoarece fără spațiul suplimentar dintre blocuri destinate aleilor de acces, locurilor de parcare, spațiilor verzi, locurilor de joacă pentru copii, neputând fi concepută o existență decentă și normală pentru locuitorii acelui cartier.

S-a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că terenul revendicat nu poate fi considerat teren liber pentru a fi restituit în natură, astfel că soluția propunerii de oferirea de despăgubiri prin echivalent este legală și corectă.

3. Recursul

Împotriva deciziei Curții de Apel, reclamantul a declarat recurs. A fost criticată soluția și mai precis motivarea celor două instanțe în sensul infirmării susținerilor sale de expertiza în cauză, deși expertul a identificat porțiuni de teren libere de construcții.

S-a mai arătat că porțiunile de teren nu sunt necesare funcționalității blocului, pe acestea fiind edificate garaje provizorii fără autorizație și că situația de fapt, nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel că se poate restitui în natură porțiunea de teren rămasă liberă.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ.

4. Analiza instanței de recurs

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este legală si temeinică și ca atare recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează:

Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente confirmând soluția pronunțată de instanța de fond care a constatat în mod corect că terenul revendicat nu poate fi restituit în natură, acesta fiind afectat de amenajări de utilitate publică.

S-a constatat din expertiza întocmită de expertul M.G.I. (filele 65-72 din dosarul de fond), că terenul revendicat a fost evidențiat grafic pe baza suprapunerii planului de situație care a stat la temeiul preluării cu situația actuală de pe teren, destinația terenului fiind realizată conform decretului de expropriere și anume construirea blocurilor K1, K2 si K3. Potrivit schiței de la fila 69 din dosarul Tribunalului, terenul revendicat traversează zona blocului K3 și zona curții și clădirii U.C.E.C.O.M., precum și o zonă intermediară formată din alei de acces și garaje. S-a făcut o corectă apreciere a situației de fapt în sensul că porțiunile din teren care nu se situează sub construcții nu pot fi considerate ca suprafețe libere de teren care să conducă la soluția prevăzută de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și anume restituirea în natură a acestora. Amplasarea și dimensiunile porțiunilor de teren rămase neocupate de construcții compun amenajările de utilitate funcțională pentru ansamblul de blocuri din zonă și ca urmare determină aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) așa cum au reținut instanțele de fond si respectiv de apel.

Este de remarcat că reclamantul nu a avut obiecții la raportul de expertiză și ale cărui concluzii au fost în mod corect preluate și interpretate de instanțe. La criticile formulate în apel cât privește existența unor porțiuni de teren neconstruite, instanța a argumentat menținerea soluției tribunalului prin interpretarea adusă noțiunii de amenajări de utilitate publică, identificând această destinație pentru porțiunile neconstruite dintre blocuri.

In recurs reclamantul reia aceleași critici fără să comenteze însă argumentația instanței de apel.

Faptul că între blocuri au fost construite garaje, demonstrează fără îndoială, utilitatea spațiilor în discuție, folosirea lor de către locatarii acelor imobile.

Se constată așadar că în cauză nu s-a făcut de către reclamantul recurent dovada condițiilor impuse de art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ. în justificarea motivelor invocate.

Hotărârea atacată cuprinde motivele care au fundamentat soluția, acestea nefiind nici contradictorii și nici străine de natura pricinii.

În mod egal, hotărârea atacată este întemeiată pe dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cauză fiind făcută o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, soluția de acordare de măsuri reparatorii prin despăgubiri prin stabilirea unui echivalent bănesc pentru întregul imobil fiind cea impusă de datele de fapt ale speței.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 239 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.