Inadmissibility of appeal against appellate decision: prohibition of retrial in the same procedural instance and unity of appeals

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1292 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea contestației în anulare formulată de contestatorul L.D. împotriva deciziei civile nr. 938 din 23 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:

Prin decizia civilă 938 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova s-a respins recursul ca nefondat, cu motivarea că prin sentința civilă 11415/1995 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a validat tranzacția încheiată de moștenitorii autorilor pârâților, L.T. și M., cu privire la bunurile rămase de pe urma acestora, reclamantului i-a revenit lotul nr. II în care a fost cuprins și terenul suprafață de 2060 mp situat în punctul Vatră sat, iar pârâtei i s-a atribuit lotul nr. III, din care face parte suprafața de 1070 mp din punctul Vatră sat, pe care s-a aflat casa bătrânească, în prezent demolată.

S-a arătat că susținerile recurentului reclamant, potrivit cu care tranzacția încheiată nu a avut în vedere decât terenul moștenirea tatălui, nu a inclus terenul curtea reclamantului, au fost infirmate de expertiza întocmită în apel de către expertul tehnic B.S. și potrivit celor constatate de către acest expert, în suprafața de 2060 mp a fost inclusă și suprafața de 750 mp atribuită reclamantului CAP pentru construirea unei locuințe.

La data de 5 octombrie 2009 recurentul L.D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei din recurs, cu motivarea că instanța a omis să se pronunțe asupra motivelor de recurs. Contestatorul a arătat că nu s-au verificat motivele acțiunii sale, că experții au făcut măsurători greșite, au folosit ca ajutoare pe pârâți, că nu s-a ținut seama de dimensiunile laturilor proprietății sale. Contestatorul a expus starea de fapt și care erau dimensiunile corecte ale terenului sau.

Contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 318 C. proc. civ. contestația în anulare poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate în recurs, dacă instanța a omis să cerceteze unul din motivele de recurs invocate de parte.

Aceasta presupune ca recurentul să fi adus critici care au putut fi încadrate în motive de casare sau modificare a deciziei din apel, iar instanța de recurs să fi ignorat aceste critici, ce nu au fost analizate.

În speță, contestatorul nu a precizat care sunt criticile la care răspuns, ci a susținut că pentru a răspunde motivelor de recurs instanța a avut nevoie de verificări și ca recursul nu a fost judecat în fond.

Observând motivele dezvoltate de recurs depuse la 3 iulie 2009, s-a constatat că toate criticile au fost analizate de instanță, neexistând motive de nelegalitate care să fi fost ignorate în considerentele deciziei de recurs.

Instanța de recurs a grupat susținerile recurentului, a argumentat concluziile sale, prin analizarea sentinței civile 11415/1995, a efectelor tranzacției încheiate între părți cu privire la unele suprafețe de teren, a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, concluzii asupra cărora nu au mai putut fi aduse critici în calea de atac de față.

Pe calea prezentei contestații, contestatorul a repus în discuție aspecte de fapt care au ținut de interpretarea probelor, fiind nemulțumit de constatările experților și de modul în care s-au făcut măsurătorile terenului său, toate acestea nefiind susceptibile de a fi încadrate în prevederile art. 318 C. proc. civ.

Când pe calea contestației în anulare s-au invocat greșeli de fond care au privit modul în care au fost administrate probele sau modul în care instanțele au reținut situația de fapt, calea de atac extraordinară a contestației în anulare s-a transformat în recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil.

Soluționând căile extraordinare de atac, instanța a trebuit să respecte principiul securității raporturilor juridice, parte a dreptului la un proces echitabil, potrivit cu care o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat nu poate fi desființată decât pentru motive excepționale, limitativ prevăzute de lege, chiar dacă părțile ar fi nemulțumite și ar considera că respectiva hotărâre este greșită.

Constatând că motivele invocate de contestator sunt critici aduse unor aspecte de fond și de administrare a probelor, nefiind încadrate în prevederile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare a fost respinsă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul L.D., considerând-o ca nelegală și netemeinică.

Intimatei L.E. a formulat întâmpinare invocând inadmisibilitatea recursului, deoarece hotărârea a fost pronunțată de o instanță de recurs.

La termenul din 12 mai 2010 instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului.

Astfel, în cauză, decizia recurată a fost pronunțată de o instanță care a judecat cauza în recurs. În aceste condiții, dată fiind legalitatea căilor de atac, potrivit cu care, căile de atac sunt doar cele prevăzute de lege fără a se putea relua judecata aceleiași căi de atac la o altă instanță necompetentă material și funcțional și dat fiind principiul unicității căii de atac care dispune că o cale de atac se epuizează prin exercițiul ei și dată fiind împrejurarea că recurentul a exercitat calea de atac a recursului, instanța va constata inadmisibilitatea recursului, nefiind posibilă rejudecarea aceleiași cauze de două ori, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul L.D. împotriva deciziei nr. 1292 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.