Municipal inaction on property restitution notification treated as legal refusal; appeal dismissed to affirm requirement to respond

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 989 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantul G.C.I.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău prin Primar.

Pârâtul a fost obligat să răspundă la notificarea nr. 1583 din 12 februarie 2002.

A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin notificarea înregistrată cu nr. 1582 din 12 februarie 2002, reclamanta a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul din Bacău, , județul Bacău, compus din teren în suprafață de 1500 mp.

Deși pârâtei îi revenea obligația de a soluționa notificarea în termen de 60 de zile de la primirea acesteia, conform art. 25 din Legea nr. 10/2001, aceasta nu s-a conformat, refuzând nejustificat timp de șapte ani să răspundă cererii reclamantului privind un imobil preluat abuziv de stat, situația culpabilă pentru pârâtă care potrivit adresei depusă la dosar nu a avut nici o intenție de a o soluționa.

Referitor la cererea de obligare a pârâtei la daune cominatorii, aceasta a fost respinsă în temeiul art. 5803 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 113 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus admiterea apelului declarat de pârâții Municipiului Bacău prin primar, împotriva sentinței civile nr. 989 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut urătoarele:

În cauză, unitatea îndreptățită cu soluționarea notificării, nu a respectat obligația înscrisă în art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare. Prin urmare, lipsa răspunsului entității învestite cu soluționarea notificării echivalează cu un refuz, care nu poate rămâne necenzurat, deoarece nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui ce se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, cu atât mai mult cu cât chiar Constituția în art. 21 alin. (2) prevede că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului unei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.

Or, reluarea procedurile administrate așa cum a dispus prima instanță, ar contraveni principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil așa cum dispune art. 6 alin. (1) din convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia XX din 19 martie 2007 stabilind că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ. partea finală, dezlegarea problemelor de drept judecată este obligatorie pentru instanțe.

În consecință s-a dispus în temeiul art. 297 C. proc. civ., admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond asupra notificării.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul Municipiului Bacău, criticând hotărârea ca nelegală. Nu s-a emis dispoziția pentru imobilul notificat deoarece dosarul nu este complet, considerând că nu sunt realizate condițiile prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 coroborate cu dispozițiile art. 23 pct. 1 din H.G. nr. 498/2003 privind Normele Metodologice de aplicare unitară a legii potrivit cu care „în cazul în care persoana îndreptățită a depus toate actele doveditoare pe care le poseda și totodată a făcut precizarea că nu mai deține alte probe, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe numai pe baza acestora.

Este nejustificată încadrarea nesoluționării notificării drept un refuz nejustificat, deoarece a făcut dovada incomplitudinii dosarului și prin urmare împiedicarea recurentei de a derula optim procedura administrativă, nefiind incidentă în cauză decizia XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii.

Intimatul a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului.

Examinând cererea de recurs instanța califică criticile aduse deciziei recurate ca aparținând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. în raport cu care reține următoarele:

Conform art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, unitatea notificată este obligată să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile de la depunerea acesteia, sau după caz, a actelor doveditoare, urmând ca, pe baza analizei acestor acte să accepte sau să refuze acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.

În aceste condiții, este în afara temeiului legal citat, modalitatea unității notificate de a refuza „sine die” soluționarea notificării, pe motiv că persoana îndreptățită nu a depus acte adecvate doveditoare ori că acestea sunt insuficiente, împiedicând astfel derularea procedurilor administrative și jurisdicționale legate de procedura măsurilor reparatorii stabilite prin lege.

Prin urmare, chiar dacă persoana îndreptățită nu a depus actele considerate necesare și utile de unitatea notificată, aceasta trebuia să soluționeze cererea, deoarece nu poate expune persoana îndreptățită imposibilității juridice de a realiza accesul la justiție. Într-o a doua ipoteză, instanța trebuia să soluționeze cauza, pe fond, fără a depăși prin aceasta nici limitele investirii și nici atribuțiile puterii judecătorești, așa cum dispune și Decizia XX din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care are incidență în cauză.

În consecință, în sensul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 113 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.