Cassation dismissed in expropriation compensation case: obligation to issue reasoned decision confirmed against Mayor only

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1134 din 14 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1933/118/2008, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții G.G. și V.M., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANȚA.

In consecință, a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată, cu propunere de acordare de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 - pentru imobilul compus din teren în suprafață de 217 mp și construcție cu trei camere și dependințe, situat în Municipiul Constanța, echivalente cu diferența dintre valoarea de piață stabilită pentru imobil, potrivit standardelor internaționale de evaluare și suma de 19.586 ROL primită cu titlu de despăgubiri, reactualizată.

Totodată, a respins acțiunea promovată față de C.C.S.D. și STATUL ROMÂN, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

Acțiunea reclamanților față de pârâții MUNICIPIUL CONSTANȚA și CONSILIUL LOCAL CONSTANȚA a fost respinsă ca nefondată.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două persoane juridice a fost admisă prin încheiere interlocutorie la termenul din 7 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație împotriva refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, care nu implică participarea C.C.S.D., ale cărei atribuții sunt legate de procedura Titlului VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea deciziei conținând propunerea de despăgubiri, și nici a Statului Român, care nu are nicio abilitare legală de a emite titluri de despăgubiri în contextul legii.

In ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au fost proprietarii imobilul în litigiu, drept dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 6240 din 12 iunie 1971 de fostul Notariat de stat Constanța, iar imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 590/1981 și menționat în tabelul anexă la poz. 65 și 66.

Ulterior, construcția a fost demolată, terenul fiind afectat în parte de un bloc de locuințe, restul aflându-se în domeniul public ori privat al Municipiului Constanța, conform HCLM nr. 122/2000, nr. 420/2001 și nr. 110/2005.

Terenul pe care se afla edificiul expropriat și demolat este afectat integral de lucrările noi, astfel cum rezultă și din planul de situație, în sensul că suprafețele de teren rămase libere se află în imediata vecinătate a blocurilor sau vizează căile de acces pietonal.

In aceste condiții, terenul nu poate fi restituit în natură, fiind întrunită ipoteza din art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, ce urmează a fi acordate în conformitate cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată împotriva pârâților Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța, deoarece, potrivit art. 21 și art. 25 din Legea nr. 10/2001, primarului îi revine obligația de a emite dispoziție motivată cu propunere de despăgubiri, iar nu celorlalte entități ale autorității administrației publice locale.

Apelul declarat de către pârâți împotriva sentinței menționate a fost respins prin decizia nr. 18/C din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această decizie, s-a apreciat că, în mod corect, prima instanță nu a acordat cheltuieli de judecată pârâților Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța, chiar dacă, față de aceștia, a fost respinsă acțiunea.

Cei trei pârâți au același interes în cauză și au fost reprezentați de același avocat, plătind un onorariu modic de 357 lei, mai mult, acțiunea a fost admisă, chiar în parte.

Curtea de Apel a înlăturat criticile din motivarea căii de atac pe aspectul neincidenței Legii nr. 10/2001 în privința imobilului expropriat pentru cauză de utilitate publică, pentru care reclamanții au primit despăgubiri.

S-a apreciat că imobilul se încadrează în categoria celor menționate în art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, fiind preluat cu titlu valabil, astfel cum acesta este definit în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, imobil pentru care reclamanții au primit despăgubiri de doar 19581 ROL, ce poate fi considerată modică în raport cu valoarea întregului imobil expropriat.

Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele:

1. In mod greșit, instanța de apel a apreciat că pârâților Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța nu li se cuvin cheltuieli de judecată, prin această dispoziție fiind încălcate prevederile art. 276 C. proc. civ.

2. Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța nu au calitate procesuală pasivă în ceea ce privește obligația de a emite dispoziția motivată prevăzută de Legea nr. 10/2001 doar în sarcina primarului.

3. In mod greșit, s-a apreciat că despăgubirile primite de reclamanți la momentul exproprierii sunt modice, în absența dovedirii de către reclamanți, conform art. 1169 C. civ., că acestea erau injuste în raport cu prețurile pieței practicate în anul 1981, cu consecința aplicării greșite în speță a dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001.

4. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

5. În ceea ce privește modul de aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor procedurale în materia cheltuielilor de judecată, se apreciază că, în mod corect, instanța de apel a considerat că reclamanții nu datorează suma de bani solicitată cu acest titlu de către pârâții Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța.

Prevederile art. 276 C. proc. civ., explicit invocate prin motivele de recurs, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece nu este întrunită ipoteza avută în vedere de legiuitor, anume formularea de pretenții de către ambele părți, care să fi fost admise doar în parte.

Pârâții nu au formulat cerere reconvențională în cauză, astfel încât nu se pot prevala de norma la care au făcut referire în recurs.

În condițiile art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată se acordă în considerarea culpei procesuale a părții căreia i-au fost respinse pretențiile deduse judecății.

În cauză, reclamanții au intenționat să se judece cu unitatea deținătoare în considerarea refuzului nejustificat al acesteia de soluționare a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, solicitând soluționarea notificării de către instanță, în aplicarea deciziei nr. XX din 19 martie 2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite.

În acest sens, au indicat, în calitate de pârâți, atât autoritatea deliberativă, pe cea executivă, precum și pe titularul dreptului de proprietate, Municipiul.

Din perspectiva art. 274 C. proc. civ., este suficient că pretențiile cu acest obiect au fost admise, fiind fără relevanță că obligația de emitere a dispoziției motivate prevăzute de art. 25 din lege a fost stabilită doar în sarcina uneia dintre autoritățile administrației publice locale, deoarece este exclusă existența unei culpe procesuale în raport cu celelalte entități a căror chemare în judecată a avut aceeași cauză juridică.

Față de cele expuse, urmează a fi înlăturate criticile recurenților pe acest aspect.

Invocarea prin motivele de recurs a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Constanța și a Consiliului Local Constanța este lipsită de interes.

Prin acest mijloc de apărare se tinde la schimbarea dispoziției primei instanțe în sensul constatării inexistenței vreunei obligații în sarcina celor două entități decurgând din art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Or, respingerea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu acești doi pârâți a fost motivată tocmai din perspectiva absenței unei obligații de această natură, situație în care invocarea excepției este lipsită de finalitate.

In ceea ce privește încadrarea imobilului în litigiu în categoria celor preluate abuziv de stat, pentru care Legea nr. 10/2001 prevede acordarea de măsuri reparatorii persoanelor îndreptățite, se constată că instanța de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 213/1998, întrucât preluarea a operat cu titlu valabil, respectiv în baza unui act normativ de expropriere.

Prin motivele de recurs, nu s-a contestat atare încadrare juridică, criticându-se doar aprecierea instanței de apel în sensul că despăgubirile încasate la momentul exproprierii ar fi fost modice.

Este lipsit de relevanță, pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, dacă a avut loc o justă și prealabilă despăgubire a reclamanților din cauză cu ocazia exproprierii.

Împrejurarea încasării de despăgubiri nu împiedică o calificare a preluării imobilului ca fiind abuzivă în baza legii speciale, din moment ce caracterul abuziv este întrunit, potrivit voinței legiuitorului, și în cazurile de preluare cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la acea dată, astfel cum titlul valabil al statului este definit în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, la care art. 2 lit. h) trimite în mod expres.

Eventualele despăgubiri primite, indiferent de cuantum, interesează doar acordarea efectivă a măsurilor reparatorii, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și (7) din lege.

Ca atare, criticile formulate nu au obiect, cu atât mai mult cu cât, în speță reținându-se tocmai preluarea cu titlu, se prezumă că a avut loc o justă și prealabilă despăgubire.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul Local Constanța, împotriva deciziei civile nr. 18 C din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2010.