Material jurisdiction for nullity actions against property restitution orders: determinative role of plaintiff's claimed value versus expert appraisal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to assign jurisdiction to the first-instance court for the defendant plaintiffs' lack of merit. The case involved a negative conflict of jurisdiction regarding a third-party action seeking the nullity of an administrative property restitution order issued under Law No. 10/2001, where the defendants argued that the value of the subject matter required a technical expert appraisal to establish the lower court's material competence. The court held that material jurisdiction is determined strictly by the value indicated by the plaintiff in the initial claim, not by any subsequent expert valuation, and affirmed that the obligation to state the value was fulfilled when the plaintiff declared the amount to be under 500,000 lei. Consequently, the appellate court correctly applied Article 1(1) and Article 13(1) of the Civil Procedure Code to rule that the first-instance court was competent, rejecting the application of Article 2(1)(b) of the Civil Procedure Code and Article 304(9) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 2 C. proc. civ, art. 13 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 112 C. proc. civ, art. 17 C. proc. civ; Material jurisdiction for nullity actions against property restitution orders: determinative role of plaintiff's claimed value versus expert appraisal: The case involved a negative conflict of jurisdiction regarding a third-party action seeking the nullity of an administrative property restitution order issued under Law No. 10/2001, where the defendants argued that the value of the subject matter required a technical expert appraisal to establish the lower court's material competence. The court held that material jurisdiction is determined strictly by the value indicated by the plaintiff in the initial claim, not by any subsequent expert valuation, and affirmed that the obligation to state the value was fulfilled when the plaintiff declared the amount to be under 500,000 lei. Consequently, the appellate court correctly applied Article 1(1) and Article 13(1) of the Civil Procedure Code to rule that the first-instance court was competent, rejecting the application of Article 2(1)(b) of the Civil Procedure Code and Article 304(9) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, prin sentința civilă nr. 20 din 10 iunie 2009 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca pentru argumentele ce succed:
Obiectul acțiunii introductive de instanță, formulată de SC C. SA, terț în raport cu emitentul dispoziției emise conform Legii nr. 10/2001, cât și cu beneficiarii dispoziției de restituire în natură, îl reprezintă cererea de constatare a nulității absolute și parțiale a dispoziției nr. 5558 din 9 mai 2007 emisă de Primăria municipiului Cluj Napoca.
Dat fiind obiectul și valoarea pricinii, sub 500.000 lei, nici dispozițiile art. 2 C. proc. civ. și nici dispozițiile Legii nr.10/2001 nu reglementează competența tribunalului pentru judecarea acțiunilor directe formulate de terțe persoane împotriva dispoziției de restituire în natură, fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele K.L.V.R.A. și J.M.L.A. criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că reclamantul nu a indicat valoarea obiectului litigiului conform art. 112 C. proc. civ. precum și faptul că necompetența materială a fost invocată de terțul chemat în garanție, așa încât față de dispozițiile art. 17 C. proc. civ., competența trebuia analizată doar în funcție de cererea principală și valoarea obiectului acesteia.
Recurentele, concluzionând, solicită trimiterea cauzei Curții de Apel Cluj în vederea efectuării de cercetări, prin expertiză, asupra valorii obiectului litigiului, apreciat ca fiind de 650.000 lei.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului pentru motivele ce urmează.
Pct. 3 din alin. (1) al art. 112 C. proc. civ. obligă pe reclamant să indice în cererea de chemare în judecată și valoarea obiectului cererii, după prețuirea sa.
Obligația a fost îndeplinită de reclamant, astfel cum rezultă din dezbaterile de la 5 mai 2009 (fila 326 tribunal), când reprezentantul reclamantei a arătat instanței că valoarea apartamentului nr.6 este sub suma de 500.000 lei.
Drept urmare, tribunalul a invocat din oficiu (fila 326 tribunal) excepția de necompetență materială a Tribunalului Cluj, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., art. 1 coroborate cu art. 25 alin. (2) și art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Recurentele, astfel cum rezultă din conținutul motivelor de recurs, pretind că valoarea terenului, funcție de care poate fi stabilită instanța competentă să soluționeze pricina, poate fi stabilită doar prin intermediul unei probe științifice și anume o expertiză tehnică de specialitate.
Susținerea este nefondată față de conținutul dispozițiilor art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora reclamantul are obligația să indice valoarea obiectului cererii, atunci când prețuirea este cu putință, obligație îndeplinită de reclamantă.
Competența instanței se stabilește în funcție de valoarea indicată de reclamant și nu funcție de valoarea mai mică sau mai mare ce ar putea rezulta dintr-o expertiză tehnică judiciară.
Așadar, față de cele ce preced, Înalta Curte reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legii procesuale atunci când a reținut incidența dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. și nu ale dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele K.L.V.R.A. și J.M.L.A. împotriva sentinței nr. 20/DC din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.