Defendant's constitutional challenge to compulsory counsel rejected as inadmissible; appeal dismissed with costs.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the defendant’s appeal against the appellate court’s interlocutory decision rejecting as inadmissible his request to refer a constitutional challenge to the Constitutional Court; the dismissal leaves the earlier decision in force and orders the defendant to pay 200 lei in judicial costs. The defendant, in a criminal appeal pending before the Pitești Court of Appeal, had invoked the unconstitutionality of Article 171(4¹) of the Criminal Procedure Code, which mandates compulsory legal assistance and the appointment of an ex officio lawyer, claiming it violated the constitutional right to defense guaranteed by Article 29 of the Romanian Constitution because the attorney-client relationship is intuitu personae. The decisive legal basis was Article 29(1) of Law No. 47/1992, which permits constitutional referrals only if the contested provision is relevant to resolving the case; the court held that the challenged provision lacked such relevance because the defendant was represented by chosen counsel, so the constitutional complaint failed the admissibility requirements, and the appellate court’s rejection was correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 din Legea nr. 47/1997, art. 38514 alin. (1) C. proc. pen, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1997, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 171 alin. (4) C. proc. pen, art. 29 din Legea nr. 47/1992; Defendant's constitutional challenge to compulsory counsel rejected as inadmissible; appeal dismissed with costs: The defendant, in a criminal appeal pending before the Pitești Court of Appeal, had invoked the unconstitutionality of Article 171(4¹) of the Criminal Procedure Code, which mandates compulsory legal assistance and the appointment of an ex officio lawyer, claiming it violated the constitutional right to defense guaranteed by Article 29 of the Romanian Constitution because the attorney-client relationship is intuitu personae. The decisive legal basis was Article 29(1) of Law No. 47/1992, which permits constitutional referrals only if the contested provision is relevant to resolving the case; the court held that the challenged provision lacked such relevance because the defendant was represented by chosen counsel, so the constitutional complaint failed the admissibility requirements, and the appellate court’s rejection was correct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for obliging the appellant to pay judicial expenses.
Full text
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie - în Dosarul nr. 544/241/2008 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul C.A.I.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut în fapt următoarele:
Cauza se află pe rolul Curții de Apel Pitești, investită fiind cu judecarea recursului declarat de inculpatul C.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 190/ A din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 544/241/2008.
La termenul din 7 septembrie 2010, acordat pentru judecarea cauzei, inculpatul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 171 alin. (4)1 C. proc. pen. care reglementează asistența juridică obligatorie și necesitatea desemnării unui apărător din oficiu.
Recurentul inculpat a invocat - prin apărătorul său - că dispozițiile arătate încalcă prevederile art. 29 din legea fundamentală, privind garantarea dreptului la apărare, atâta timp cât asistarea inculpatului sau reprezentarea acestuia, în condițiile încheierii unui angajament, are caracter intuitu personae, astfel încât, desemnarea unui apărător din oficiu, în pofida voinței celui asistat sau reprezentat constituie, în egală măsură, o încălcare a dreptului la apărare.
Analizând cererea formulată de inculpat instanța de recurs a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 29 din Legea nr. 47/1997, republicată și ca atare se impune respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.
Dispoziția amintită nu are legătură cu fondul cauzei aflată în stadiul procesual al recursului, cu atât mai mult cu cât la toate termenele date la instanța de recurs a fost prezent numai apărătorul ales și nu cel din oficiu.
Împotriva încheierii pronunțată în cauză a formulat recurs inculpatul C.A.I., solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 29 din Legea nr. 47/1997, republicată, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1997, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Întrucât sintagma „care are legătură cu soluționarea cauzei” nu a fost definită de jurisprudența Curții Constituționale, revine instanțelor de judecată a aprecia, dacă norma legală criticată este relevantă sau nu în cauză.
Pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, rezultă că aplicabilitatea textului nu trebuie extinsă în mod nelimitat, în sensul de a considera ca având relevanță orice normă legală aplicabilă într-o cauză dedusă judecății.
Condiția relevanței are în vedere dependența hotărârii pronunțată de Curtea Constituțională și soluționarea fondului cauzei indiferent de stadiul procesual.
În speță, inculpatul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 171 alin. (4) C. proc. pen., în condițiile în care, în fața instanței de recurs a fost asistat de apărător ales și nu din oficiu, dreptul la apărare nefiindu-i încălcat.
În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că instanța de recurs, constatând ca nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, în mod corect a dispus respingerea cererii de sesizare ca fiind inadmisibilă.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 38516 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.I. împotriva încheierii de ședință din 7 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 544/241/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.I. împotriva încheierii de ședință din 07 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 544/241/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2010.