Inadmissibility of cassation appeal against final interlocutory order maintaining preventive detention under Article 141 of the Code of Criminal Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the minor defendant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's order to maintain preventive detention, and ordered the defendant to pay 200 lei in judicial costs. The case involved a challenge to a interlocutory ruling from the appellate instance, which had verified the legality of preventive detention for a minor convicted of two counts of robbery and sentenced to six years in prison, following the revocation of a suspended sentence. The Supreme Court ruled that, under Article 141 of the Code of Criminal Procedure, the appellate court's decision to maintain detention is final and not subject to further appeal because no legal avenue for recourse exists against such an order, rendering the higher court's examination on the merits impossible and the appeal procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 160h alin. (3) C. proc. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 99 C. pen, art. 33 lit. a) C. pen, art. 141 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation appeal against final interlocutory order maintaining preventive detention under Article 141 of the Code of Criminal Procedure: Încheierea instanței de recurs prin care s-a dispus menținerea arestării preventive este definitivă și nu poate face obiectul căii ordinare de atac a recursului, potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 31 mai 2010, pronunțată în Dosarul penal nr. 23063/301/2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului C.G. și a menținut măsura privativă de libertate.
Verificând din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3002 raportat la art. 160b și art. 160h alin. (3) C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a recurentului inculpat minor C.G. (fiul lui I. și N.), instanța a constatat că în cauză s-au respectat toate dispozițiile legale în materie, fiind îndeplinite cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Totodată, instanța a luat în considerare faptul că inculpatul minor a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., fiind revocată și suspendarea condiționată a unei pedepse aplicate anterior acestuia.
Hotărârea de condamnare - sentința penală nr. 56 din 1 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București - a fost menținută prin Decizia penală nr. 159/ A din 10 martie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, respingând ca nefondat apelul inculpatului și menținând starea de arest a acestuia.
Instanța de recurs a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, lăsarea sa în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică prin natura infracțiunilor comise și persistența în conduita antisocială.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C.G., fără a arăta motivele de casare.
Recursul este inadmisibil.
Dispoziția de menținere a măsurii arestării preventive a fost luată de instanța de recurs, Curtea de Apel București, secția a II-a penală fiind investită cu soluționarea recursului declarat de inculpatul minor C.G. împotriva Deciziei penale nr. 159/ A din 10 martie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cauza făcând obiectul Dosarului nr. 23063/301/2009 (1134/2010).
Încheierea instanței de recurs prin care s-a dispus menținerea arestării preventive este definitivă și nu poate face obiectul căii ordinare de atac a recursului, potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen.
În consecință, legiuitorul neprevăzând o cale de atac împotriva acestei încheieri, recursul inculpatului nu poate fi examinat pe fondul său, urmând a fi respins ca inadmisibil.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva încheierii din 31 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 23063/301/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 iunie 2010.