Maintenance of pre-trial detention in homicide prosecution based on concrete public order danger and criminal record
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision to maintain the preventive detention measure and ordering the appellant to pay 200 lei in judicial expenses. The dispute concerned the legality and necessity of continued pre-trial detention for an individual charged with intentional homicide, where the defendant challenged the appellate court's extension of the custody measure. The court affirmed the detention based on Article 148(f) of the Code of Criminal Procedure, determining that the statutory penalty exceeded four years of imprisonment and that release would pose a concrete danger to public order given the nature and gravity of the offense, its negative social resonance, and the defendant's prior criminal record; the ruling further noted that the defendant was lawfully in custody pursuant to a first-instance conviction that had already been entered, despite the pending appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 174 alin. (1) C. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Maintenance of pre-trial detention in homicide prosecution based on concrete public order danger and criminal record: Potrivit art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților V.M. și T.M., apreciindu-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar din probele administrate rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea de omor.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul V.M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.
Inculpatul V.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv dispusă în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Prin sentința penală nr. 17 din 19 martie 2010, Tribunalul Călărași l-a condamnat pe inculpat la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea acestei infracțiuni, menținându-se starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Dispozițiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen. prevăd că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei comise, rezonanța socială negativă a acestui gen de fapte, împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale existând temerea rezonabilă că pus în libertate va comite și alte fapte antisociale, așa cum a reținut și instanța de apel.
Inculpatul V.M. este legal deținut în baza unei hotărâri de condamnare, chiar dacă împotriva acesteia a fost exercitată calea de atac a apelului.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva încheierii din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 3363/116/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2010.