Competence for civil servant material liability claims: rank of public authority and administrative jurisdiction

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresata Tribunalului Botoșani, secția civilă, la data de 20 mai 2009, reclamanta RNP R. a solicitat, în contradictoriu cu A.M., să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4.716 lei, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a diminuării valorii masei lemnoase înainte de apariția H.G. nr. 1174/2006 și consemnat în raportul Corpului de control al RNP R. din 2 aprilie 2007.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Raportul din 16 aprilie 2009 întocmit de Comisia de control a RNP R., s-a reținut că în urma controlului din 2007 s-a dispus și măsura recuperării sumei de 4.716 lei, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a diminuării valorii masei lemnoase înainte de apariția H.G. nr. 1174/2006, de la președintele comisiei de licitație de la acea vreme.

S-a mai arătat că raportul de control din 2007, ce consemna acest prejudiciu, a fost înregistrat în condica de corespondență a D.S Botoșani în 17 aprilie 2007, însă nu a fost repartizat spre rezolvare niciunui compartiment, fapt ce a determinat nepunerea în aplicare a măsurilor propuse.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 270 și art. 271 C. muncii.

2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 945 din 1 iulie 2009, Tribunalul Botoșani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Instanța a apreciat că, deși D.S. Botoșani are sediul în municipiul Botoșani, acest fapt nu atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, pentru că direcția are doar calitatea de reprezentant legal al regiei, neavând personalitate juridică.

Împotriva acestei sentințe, RNP R. a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 1076 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat împotriva sentinței nr. 945 din 1 iulie 2009 a Tribunalului Botoșani, ca nefondat.

Tribunalul București, secția VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 15 ianuarie 2010 a admis excepția necompetenței funcționale, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției a IX-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului București, spre competentă soluționare, având în vedere natura litigiului care este de contencios administrativ, iar nu de dreptul muncii și asigurărilor sociale.

3. Hotărârea instanței înaintea căreia s-a ivit conflictul de competență

Învestit cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 1423 din 3 mai 2010, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 și potrivit jurisprudenței Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în litigiile privind raportul de serviciu al funcționarului public, determinarea competenței de soluționare a cauzei se realizează prin raportare la criteriul rangului autorității publice din care face parte funcționarul public sau instituției angajatoare, neavând relevanță dacă autoritatea publică are sau nu personalitate juridică.

Or, pârâtul a avut calitatea de director al D.S. Botoșani și în temeiul acestei calități s-a cerut angajarea răspunderii sale patrimoniale, astfel s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004.

Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

4. Rezolvarea conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta D.S. Botoșani urmărește antrenarea răspunderii materiale a pârâtului A.M. pentru un prejudiciu în cuantum de 4.716 lei, arătând că pârâtul, în calitate de fost director al instituției publice și președinte al Comisiei de licitație a păgubit patrimoniul unității cu suma respectivă.

Potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic: „personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță nu dispune altfel”.

La rândul său, Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementează răspunderea civilă a funcționarului public în art. 84 și art. 85, acest din urmă text statuând, în cuprinsul alin. (2) că „Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ”.

Este real că legiuitorul nu a reglementat și situația în care instituția publică are calitatea de reclamant însă, din rațiuni de simetrie și pentru a asigura o judecată unitară a acestui tip de cauze, se impune a se atrage tot competența instanței de contencios administrativ.

Pentru stabilirea instanței de contencios administrativ competentă material este relevant criteriul rangului autorității publice, după cum bine a arătat judecătorul de la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, criteriu dedus din coroborarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., față de care, calitatea D.S. Botoșani de instituție publică locală determină competența tribunalului. În această materie, împrejurarea că D.S. Botoșani nu are personalitate juridică este lipsită de consecințe juridice în planul capacității ei de drept administrativ, care constă în aptitudinea prevăzută de lege (O.U.G. nr. 59/2000 și H.G. nr. 229/2009) de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.

În raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cum ambele părți au sediul, respectiv domiciliul în raza Tribunalului Botoșani, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta RNP R. și cu pârâtul A.M. în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iulie 2010.