Unreasonable delay in processing citizenship reacquisition petition; failure of administrative authority to act within a reasonable timeframe under the European Convention on the Safeguarding of Human Rights.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2.004 din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul N.N. în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., instanța constatând refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii reclamantului. A fost obligat pârâtul să stabilească o dată de soluționare a cererii, într-un termen scurt, rezonabil, respingându-se ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în temeiul art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chișinău, autoritatea competentă având obligația de a înregistra cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzută de acest act normativ.

S-a mai apreciat că în condițiile în care legea specială în materie nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă are obligația de soluționare a cererii, se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii într-un termen rezonabil.

În ce privește petitul relativ la acordarea de daune morale, instanța fondului a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit, obligarea autorității la soluționarea cererii în speță reprezentând o reparație morală îndestulătoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.J.L.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

A susținut recurentul că prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat instanței să constate că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât cererea de redobândire a cetățeniei formulată de reclamant a fost soluționată de Comisia pentru cetățenie care, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a propus, prin raportul întocmit, aprobarea cererii de acordare a cetățeniei române.

Așadar, a apreciat recurentul, prima instanță nu a analizat susținerile autorității și nu a reținut situația reală demonstrată prin acte doveditoare, motivarea fiind străină de cauza dedusă judecății.

Examinând cauza prin prisma criticii formulate de recurentul M.J., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta nu se subsumează art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și ca atare nu există temei pentru modificarea sentinței atacate.

În mod corect instanța fondului, raportându-se la momentul declanșării demersului judiciar și la probatoriul administrat în baza căruia a și pronunțat sentința nr. 2.004 din 13 mai 2009, a constatat că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant nu a fost soluționată într-un termen rezonabil în accepțiunea dată acestei sintagme de art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.

În acest context s-au aplicat dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind obligată autoritatea pârâtă la soluționarea cererii într-un termen scurt, rezonabil.

Faptul că ulterior, cererea intimatului-reclamant a fost avizată pozitiv nu prezintă relevanță juridică și nu este de natură a atrage desființarea hotărârii judecătorești, aceasta fiind în mod evident legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât Ordinul nr. 1636/ C privind redobândirea cetățeniei române de către unele persoane, printre care și intimatul, a fost emis la data de 12 iunie 2009, așadar ulterior pronunțării sentinței atacate.

De altfel, prin soluționarea ulterioară a solicitării reclamantului, se observă că practic a fost executată deja obligația stabilită în sarcina autorității pârâte, ceea ce dă o conotație pozitivă activității de soluționare a cererii formulate în temeiul Legii nr. 21/1991.

În acest context, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.J., împotriva sentinței civile nr. 2.004 din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2010.