Public procurement damages: First-instance material jurisdiction belongs to the tribunal despite central contracting authority

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2.088 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.N.S.C., respingându-se acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, împotriva pârâtei A.N.S.V.S.A., acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.968.563 lei cu titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a participat, în cursul anului 2007, la o licitație organizată de pârâtă pentru achiziția publică de momeli vaccinale pentru vaccinarea populației de mistreți.

Prin decizia autorității contractante au fost respinse ca inacceptabile ofertele participanților la procedură, iar prin decizia din 19 decembrie 2007 C.N.S.C. a anulat raportul procedurii și a obligat pârâta, în calitate de autoritate contractantă, la continuarea procedurii prin evaluarea ofertelor în conformitate cu criteriul stabilit prin documentația de atribuire.

S-a mai reținut că deși decizia C.N.S.C. a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 661/2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta nu a înțeles să reia procedura, invocând faptul că litigiul a fost soluționat prea târziu în raport cu termenul prevăzut pentru administrarea momelilor.

A apreciat instanța fondului că prejudiciul invocat de reclamantă, reprezentând profitul nerealizat, nu este însă cert, deoarece nu există o decizie a autorității contractante de finalizare a procedurii în favoarea unui alt participant în detrimentul reclamantei, toate aserțiunile fiind fundamentate pe posibilitatea câștigării licitației.

S-a mai constatat că reclamanta nu a administrat nici o probă din care să reiasă despăgubirile solicitate, iar aceasta nu se poate prevala de prevederile art. 287 din O.G. nr. 34/2006, în speță nefiind întrunite condițiile prevăzute de acest text.

În ce privește excepția invocată de C.N.S.C. s-a reținut că între acest pârât și reclamantă nu există nici un raport juridic legat de procedura de achiziție, răspunderea delictuală neputând fi angajată în condițiile O.G. nr. 34/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC A. SRL București, criticând soluția pronunțată prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de judecată nu și-a motivat în drept hotărârea pe care a pronunțat-o, limitându-se la a face referire la faptul că, sub aspect probator, societatea nu se poate prevala de dispozițiile art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât procedura nu a fost finalizată.

Reiterând aspectele relative la modalitatea de derulare a procedurii de licitație, recurenta a concluzionat în sensul că societatea nu a fost declarată câștigătoare, consecința fiind aceea că a fost privată de un profit de 1.968.563 lei.

Sesizată astfel cu soluționarea unui recurs împotriva unei hotărâri pronunțată la o instanță de contencios administrativ, Înalta Curte, examinând actele dosarului, în raport cu prevederea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din același act normativ, urmare a încălcării normelor imperative ce reglementează competența materială a instanțelor, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Acțiunea formulată de reclamant are ca temei juridic O.U.G. nr. 34/1994, în speță solicitându-se obligarea pârâtei, în calitate de autoritate contractantă, la plata de despăgubiri.

În conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) din actul normativ susmenționat, procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către Curtea de Apel București.

Așadar, în raport cu prevederea enunțată, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine tribunalului, indiferent de împrejurarea că pârâta este un organ de autoritate centrală, în speță nefiind incidente normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În consecință, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va admite recursul și, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 2.088 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.