Continued preventive detention for drug trafficking recidivist based on concrete public order danger and gravity of offenses
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to maintain the preventive arrest ordered for the defendant. The dispute centered on the continued legality of the preventive detention measure, which the defendant challenged on the grounds that the initial justifications had ceased to exist. The defendant was charged with trafficking high-risk narcotics, specifically the introduction of 500 grams of heroin into the country, and had already been sentenced to 17 years of imprisonment by the first-instance court. The High Court affirmed the lower court's finding that the arrest was necessary under Article 148(f) of the Code of Criminal Procedure because the offenses carried a potential penalty exceeding four years and release posed a concrete danger to public order, citing the defendant's recidivism status, the severity of the drug offense, and the high volume of narcotics involved. The Court ordered the defendant to pay 200 RON in judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b C. proc. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen, art. 33 lit. a) C. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Continued preventive detention for drug trafficking recidivist based on concrete public order danger and gravity of offenses: The dispute centered on the continued legality of the preventive detention measure, which the defendant challenged on the grounds that the initial justifications had ceased to exist. The defendant was charged with trafficking high-risk narcotics, specifically the introduction of 500 grams of heroin into the country, and had already been sentenced to 17 years of imprisonment by the first-instance court. The High Court affirmed the lower court's finding that the arrest was necessary under Article 148(f) of the Code of Criminal Procedure because the offenses carried a potential penalty exceeding four years and release posed a concrete danger to public order, citing the defendant's recidivism status, the severity of the drug offense, and the high volume of narcotics involved. The Court ordered the defendant to pay 200 RON in judicial costs to the state.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision governing the specificities of the appeal procedure against judicial decisions regarding preventive measures.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1654/3/2010 (1380/2010), în conformitate cu dispozițiile art. 3002 și art. 160b C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V.F. (fiul lui C. și M.), măsură care a fost menținută.
Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și impun, în continuare, privarea sa de libertate.
Curtea a reținut îndeplinirea cerințelor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetare fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptelor presupus comise, recrudescența acestui gen de fapte și urmarea reprezentată de efectele asupra sănătății publice.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V.F., solicitând judecarea sa în stare de libertate față de împrejurarea că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii preventive.
Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.
Inculpatul V.F. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
Măsura arestării preventive dispusă la 27 noiembrie 2009 în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. a fost menținută de instanță pe parcursul procesului penal.
Prin sentința penală nr. 355 din 13 mai 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile sus arătate la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare. În fața instanței, inculpatul a recunoscut fapta de a fi introdus în țară, la data de 27 noiembrie 2009, cantitatea de 500 gr. heroină, susținând că aceasta era destinată consumului propriu, iar nu vânzării.
Înalta Curte constată că în cauză există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, existând indicii și temeiuri în acest sens.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor, modul de operare, cantitatea mare de droguri de mare risc introdusă în țară, statutul de recidivist postcondamnatoriu al inculpatului, atitudinea oscilantă avută pe parcursul procesului penal, alături de recrudescența fenomenului infracțional legat de traficul de droguri și consecințele acestuia asupra stării de sănătate a populației, impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și fac inoportună punerea sa în libertate.
În consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmând a fi respins ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva încheierii din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1654/3/2010 (1380/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2010.