Admissibility of provisional release under judicial supervision for aggravated fraud exceeding the 18-year imprisonment threshold

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 septembrie 2010 pronunțată în Dosar nr. 13367/63/2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererile formulate de inculpații S.S., C.M. și D.C. privind liberarea provizorie sub control judiciar, ca inadmisibile.

Pentru a dispune în acest sens instanța de apel a reținut că inculpații au formulat la 20 septembrie 2010 cereri de liberare provizorie sub control judiciar și au arătat că acestea îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen. de admisibilitate în principiu. Inculpații au arătat în cererile lor că sunt incidente dispozițiile art. 5 paragr. 3 din C.E.D.O. care reglementează durata rezonabilă a arestării și dreptul persoanei arestate de a fi liberată în cursul procedurii, sub control judiciar.

De asemenea, este realizată și condiția prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. întrucât nu există date că inculpații ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului. Pe de altă parte, datele personale ale acestora conduc și ele la concluzia că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Curtea de Apel Craiova, prin încheierea recurată a analizat prevederile art. 1602 alin. (1) din C. proc. pen. și a reținut că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Aceeași instanță a mai reținut că inculpații S.S. și C.M. sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, iar inculpatul D.C. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 din același cod, infracțiuni pedepsite cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

De asemenea, instanța a analizat și incidența în cauză a art. 5 paragr. 3 din C.E.D.O. și a apreciat că susținerile inculpaților în sensul că, prevederile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. contravin normei convenționale arătate, sunt neîntemeiate.

Împotriva încheierii, în termen legal, inculpații au declarat recurs, motivat oral de apărătorii din oficiu, în ședința publică, în sensul că cererile de liberare provizorie îndeplinesc condițiile atât pentru admiterea în principiu, cât și în fond.

Înalta Curte, analizând recursurile declarate de inculpați și motivele invocate, constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1601 și art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate sub control judiciar, iar aceasta se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și a infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Prin sentința penală nr. 203 din 5 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 13367/63/2009 Tribunalul Dolj, secția penală, a condamnat pe inculpații S.S. și C.M. la pedepse rezultante de câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. b), art. 75 lit. a) și art. 76 lit. a) din același cod.

De asemenea, prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul D.C. la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), b), art. 75 lit. a) și art. 76 lit. a) din același cod.

Potrivit art. 215 alin. (5) C. pen., înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau interzicerea unor drepturi.

În raport de aceste dispoziții legale și infracțiunile reținute în sarcina inculpaților printr-o hotărâre pronunțată de un tribunal competent, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de apel, că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați nu îndeplinesc cerințele art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. deoarece inculpații au săvârșit infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 20 de ani și, pe deplin temei, au fost respinse ca inadmisibile.

Pe de altă parte, prevederile art. 5 paragr. 3 din C.E.D.O. consacră drepturile persoanei arestate sau deținute de a fi adusă de îndată înaintea unui judecător și de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, dar ele nu sunt incidente în cauză deoarece, pe de o parte inculpații sunt deținuți legal pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent, așa cum s-a arătat mai sus, iar pe de altă parte pentru eliberarea în cursul procedurii, norma convențională nu stabilește condiții derogatorii de la norma națională, respectiv art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, recursurile declarate de inculpații S.S., C.M. și D.C. împotriva încheierii din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosar nr. 13367/63/2009, sunt nefondate și vor fi respinse potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați S.S., C.M. și D.C. împotriva încheierii din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 13367/63/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2010.