Execution of European Arrest Warrant for Human Trafficking: Rejection of Innocence Defense and Opposing Surrender Under Mutual Recognition Principles

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10/E din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost admisă sesizarea procurorului și s-a dispus punerea în executarea mandatului european de arestare emis la 23 iunie 2010 de autoritățile judiciare din Republica Ungaria privind pe cetățeanul român C.I.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predare și că nu a renunțat la regula specialității.

Totodată s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 zile începând de la 14 septembrie 2010 până la 12 octombrie 2010 constatând că sus-numita persoană a fost reținută 24 ore de la 13 septembrie 2010 ora 15.14 până la 14 septembrie 2010 ora 15.14.

Pentru a pronunța această soluție instanța a constatat că persoana solicitată C.I. este cercetată de autoritățile judiciare maghiare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilegal de persoane, prevăzută de art. 218 C. pen. maghiar, constând în aceea că în ziua de 10 noiembrie 2009 împreună cu numitul P.D., a facilitat introducerea în Ungaria a 4 persoane de cetățenie irakiană, ascunse într-un autocamion care transporta mărfuri.

S-a mai constatat că această faptă gravă este prevăzută și de legea penală română.

Apărarea persoanei solicitate în sensul că nu ar fi vinovată și că pentru acest motiv nu consimte la predare, au fost înlăturate ca neîntemeiate de instanța de fond.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana solicitată C.I. care a susținut că nu a comis fapta imputată și că se opune la predare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și punerea în libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se constată că autoritățile judiciare maghiare efectuează acte de urmărire penală împotriva cetățeanului român C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilegal de persoane prevăzută de art. 218 C. pen. maghiar constând în aceea că la 10 noiembrie 2009 împreună cu P.D., a facilitat introducerea din România în Ungaria a 4 persoane cetățeni irakieni, ascunse într-un autocamion care transporta mărfuri.

În vederea bunei desfășurări a procesului penal a fost emis la 23 iunie 2010 mandatul european de arestare nr. 29.Bny.398/2010 de către Judecătoria orașului Debrecan care a fost transmis spre executare autorităților române.

Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară pe care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepsei ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.

Pe de altă parte, conform art. 94 alin. (7) din Lege, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului se constată că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, că fapta de trafic ilegal de persoane imputată persoanei solicitate dă loc la predare, conform art. 85 pct. 3 și 13 din lege și că nu există motive de refuz al executării, din cele menționate în art. 88 din același act normativ.

Susținerile din recursul persoanei solicitate în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea faptei și că astfel opoziția la predare este justificată nu pot fi primite, recurenta având posibilitatea de a-și formulat apărări de fond în fața autorităților judiciare maghiare, instanța română, în baza principiilor enunțate, neputând examina respectivele apărări.

Față de considerentele ce preced, se constată că hotărârea instanței de fond de punere în executare a mandatului european de arestare a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale evocate și că motivele de recurs invocate și opoziția la predare nu sunt întemeiate.

În consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge recursul declarat de persoana solicitată, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată C.I. împotriva sentinței penale nr. 10/E din 14 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. 1219/57/2010.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20 septembrie 2010.