Appeal over abuse-of-office complaint against judges dismissed as unfounded; prosecution's no-investigation ruling upheld with costs.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 523/P/2009 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 14 iulie 2009, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale fașă de magistrații judecători O.I. și M.C. - din cadrul Tribunalului Dolj - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

Din examinarea actelor premergătoare efectuate, procurorului de caz a reținut că, prin plângerea formulată la data de 27 mai 2009, persoana vătămată T.A. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistrații judecători O.I. și M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor susținând în fapt că magistratul judecător O.I., timp de patru ani de zile " a târât reclamantul prin instanțe pentru a constata nulitatea absolută a unui act inexistent", iar magistratul M.C. nu a soluționat competent cererea cu nr. 8483R din 14 aprilie 2009.

S-a constat, în final, că faptele în legătură cu care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale nu există, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. deoarece, în ceea ce privește conduita manifestată de magistratul judecător O.I.

În legătură cu conduita manifestată de magistratul judecător M.C., verificările efectuate au dus la concluzia că cererea formulată de petentul T.A. și înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 8483R din 14 aprilie 2009 a fost repartizată conform ordinului de serviciu nr. 4 din 03 februarie 2009 - magistratul judecător A.M., Președintele Secției Comerciale care, prin adresa nr. 8483R din 14 aprilie 2009 a comunicat petentului T.A. modul de soluționare a cererii.

Prin sentința penală nr. 146 din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petentul T.A., împotriva rezoluției nr. 523/P/ 2009 din data de 14 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția din 11 august 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 1455/11/2/2009, privind pe intimatele O.I. și M.C., magistrați judecători în cadrul Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel a reținut că obiectul și caracterul plângerilor formulate de petiționarul T.A. împotriva intimaților magistrați excede cadrul penal, în condițiile în care, prin rezoluția atacată s-a constatat că cei doi magistrați nu se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzută de art. 246 C. pen., iar plângerea petentului vizează elemente ce nu intră în conținutul constitutiv al acestei fapte penale.

Împotriva sentinței penale nr. 146 din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat recurs petiționarul T.A.

În motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esență, criticile formulate anterior la instanța de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluțiilor pronunțate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii O.I. și M.C., și trimiterea acestora în judecată pentru faptele săvârșite.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a constatat că nu se poate reține, în sarcina făptuitorilor O.I. și M.C., săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 523/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunii sesizate de către petiționarul T.A. pretins săvârșită de către intimații O.I. și M.C., astfel că soluția de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică și legală.

Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiționar, cu privire la fapta pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.

Pe de altă parte, împrejurarea că intimații O.I. și M.C. au pronunțat soluții defavorabile recurentului petent în dosarele care s-au aflat pe rolul tribunalului Dolj, nu poate determina comiterea unei fapte penale, care să antreneze răspunderea acestora. Petiționarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulțumit de soluțiile pronunțate în hotărârile judecătorești în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să se poată adresa instanțelor de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

În consecință, respingând plângerea petiționarului T.A. și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar T.A. împotriva sentinței penale nr. 146 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.A. împotriva sentinței penale nr. 146 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2010.