Maintaining preventive detention for drug trafficking following first-instance conviction: sufficiency of gravity, recidivism, and non-final conviction as grounds for continued deprivation of liberty

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 24031/3/2009 s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților D.C., M.R.M., L.P. și B.E.A.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților se mențin, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestora conform dispozițiilor art. 3002 C. proc. pen. rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații D.C., M.R.M., L.P. și B.E.A. solicitând casarea hotărârii și în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive.

În susținerea recursului s-a invocat durata prelungită a detenției provizorii.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 296 din 8 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 240321/3/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului B.E.A. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din aceeași lege; inculpatul M.R.M. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; inculpatul L.P. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum de droguri prev. de art. 2 alin. (7) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege; inculpatul D.C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.

În esență, s-a reținut că în perioada 14 februarie 2009 - 20 februarie 2009, inculpații au vândut colaboratorului „V.M.” mai multe grame de heroină.

De asemenea, s-a constatat că inculpații L.P. și B.E.A. au deținut pentru consumul propriu o doză de heroină respectiv 110 comprimate methadonă, 28 comprimate diazepam, descoperite în momentul efectuării percheziției domiciliare.

Potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (7) C. proc. pen. „în cursul judecății, instanța verifică periodic, dacă nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive”.

În alin. (3) al aceluiași articol se arată că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă judecății, temeiul arestării preventive l-a constituit dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă, fără îndoială din gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților dar și din extinderea săvârșirii acestui gen de infracțiuni, traficul de droguri și consumul de droguri constituind un flagel.

Pentru inculpații B.E. și L.P. se constată că faptele au fost săvârșite în stare de recidivă ceea ce reflectă o periculozitate sporită a acestora.

In fine, pronunțarea unei pedepse în primă instanță, chiar nedefinitivă, constituie un temei suficient pentru menținerea stării de arest a inculpaților.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.C., M.R.M., L.P. și B.E.A. împotriva încheierii din 4 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.C., M.R.M., L.P. și B.E.A. împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 24031/3/2009 (1415/2010).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.