Preventive Arrest Appeal Inadmissible; Detention Orders and Robbery Convictions Stand, Costs Imposed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as inadmissible the appeals (recursuri) brought by the defendants against an interlocutory order of the Bucharest Court of Appeal, dated 26 May 2010, which had maintained their preventive arrest; the dismissal leaves the arrest order and the prior convictions (9 years' imprisonment each for aggravated robbery, and an additional 2 months for one defendant for false statements) intact, and orders each appellant to pay 200 lei in judicial costs. The dispute arose from convictions for aggravated robbery under Articles 211(2)(c) and 211(2¹)(a)-(b) of the Criminal Code, and the defendants appealed the interlocutory ruling that upheld their continued detention during the appeal phase. The decisive legal basis was that, under Article 141(1) of the Criminal Procedure Code, an interlocutory order on preventive measures may be separately appealed only when issued at first instance or in appeal, not by a court of appeal acting as the appellate instance; under Article 385¹(2) and Article 385¹⁵(1)(a) C. proc. pen., such an order from an appellate court is not subject to a separate appeal, so the recourse was inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 75 alin. (2) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen, art. 80 C. pen, art. 271 alin. (4) C. pen, art. 74 lit. c) C. pen, art. 34 lit. b) C. pen; Preventive Arrest Appeal Inadmissible; Detention Orders and Robbery Convictions Stand, Costs Imposed: The dispute arose from convictions for aggravated robbery under Articles 211(2)(c) and 211(2¹)(a)-(b) of the Criminal Code, and the defendants appealed the interlocutory ruling that upheld their continued detention during the appeal phase. The decisive legal basis was that, under Article 141(1) of the Criminal Procedure Code, an interlocutory order on preventive measures may be separately appealed only when issued at first instance or in appeal, not by a court of appeal acting as the appellate instance; under Article 385¹(2) and Article 385¹⁵(1)(a) C. proc. pen., such an order from an appellate court is not subject to a separate appeal, so the recourse was inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to dismiss the appeals as inadmissible.
Basis for ordering the appellants to pay judicial expenses.
Full text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Buftea, secția penală, prin sentința penală nr. 124 din 10 aprilie 2009 i-a condamnat printre alții pe inculpații:
- D.D., la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 75 alin. (2) C. pen. și
- M.M., la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (2) și alin. (2)1 lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 75 alin. (2) și art. 80 C. pen. și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 271 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 208/A din 31 martie 2010, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având de soluționat recursurile declarate de inculpați, prin încheierea de ședință din 26 mai 2010, din oficiu în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b C. proc. pen. a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării și a menținut-o.
A amânat cauza pentru ca inculpații să-și angajeze apărători.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații D.D. și M.M. fără ca să-și motiveze recursurile.
Înalta Curte constată că recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen. încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau inculpat în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicate pentru cei lipsă.
Din dispozițiile de mai sus rezultă că legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului, împotriva încheierilor pronunțate de instanțele de recurs, prin care este luată, revocată, înlocuită sau menținută măsura preventivă.
Având în vedere și dispozițiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazului când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs, rezultă că legiuitorul nu a prevăzut recursul împotriva încheierii de natura celei din speță, astfel că în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații D.D. și M.M. împotriva încheierii din 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2356.01/94/2008 (1074/2010).
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 iunie 2010.