Human trafficking and organized crime convictions: appellate failure to substantively motivate rejection of acquittal and reclassification requests

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 215/D din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău s-a hotărât respingea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de trafic persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. formulată de inculpatul I.G.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii ide trafic persoane majore în formă continuată a condamnat pe inculpatul I.G. (fiul lui M. și I.) la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzutele art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic persoane minore a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani si 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului I.G. prin sentința penală nr. 820 din 4 mai 2004 a Judecătoriei Moinești și a dispus executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Pedeapsă de executat: 6 ani 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 27 iunie 2007 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului I.G.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. (2), art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic persoane majore în formă continuată a condamnat pe inculpata B.E.L. (fiica lui G. și E.), la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup a condamnat pe aceiași inculpată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsa rezultantă de executat: 3 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a silit, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive a inculpatei B.E.L. de la data de 26 iunie 2007 și până la 24 decembrie 2007 inclusiv.

A revocat măsura obligării de a nu părăsii țara aplicată inculpatei B.E.L.

În temeiul art.12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic persoane majore în formă continuată a condamnat pe inculpatul T.G. (fiul lui A. și C.) la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsa de executat: 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 14 și art. 346 și a art. 998 C. civ. a respins acțiunea civilă în procesul penal a părții vătămate C.L.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și a art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumei 8000 euro de la inculpatul I.G., a sumei de 2000 euro de la inculpata B.E.L. și a sumei de 1500 euro de la inculpatul T.G., reprezentând bani dobândiți prin săvârșirea infracțiunilor de trafic persoane.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea a două telefoane mobile unul M. și unul N. de la inculpata B.E.L. și a două telefoane mobile unul N. și unul S. de la inculpatul I.G. folosite la comiterea faptelor.

În temeiul art. 19 alin. (2) și a art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea imobilului casă de locuit situat în Dărmănești de la inculpatul I.G.

A dispus plata onorariilor pentru asistența juridică din oficiu a inculpaților I.G. și T.G. și a părților vătămate C.L. și B.A., în cuantum de câte 100 lei RON pentru fiecare din fondul special al M.J.

A constatat că inculpata B.E.L. a fost asistată de avocat ales.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 5000 RON fiecare către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații I.G., B.E.L. și T.G.

În luna august 2006, autoritățile judiciare olandeze au constat și identificat pe teritoriul Olandei, o victimă a traficului de persoane, de cetățenie română, ce utiliza un pașaport unguresc falsificat. Persoana în cauză, a fost identificată ca fiind victima C.L.. Din declarațiile acesteia, a rezultat că la începutul anului 2006, prin promisiuni de facilitare a obținerii unui loc de muncă în străinătate, a fost recrutată de către prietenul său T.G. și o persoană ce s-a prezentat ca fiind N.B. identificat ca fiind în realitate inculpatul I.G. Aceștia au transportat-o pe victima C.L. la Bacău, Arad și ulterior în Olanda, unde a fost preluată de către o persoană pe nume G. (identificată ca fiind N.G.) car i-a transmis victimei că a fost cumpărată de la T.G. contra sumei de 1.500 euro și că urmează să practice prostituția în favoarea sa până la achitarea datoriilor acumulate.

Organele judiciare olandeze au stabilit că, mai multe tinere din România au fost recrutate și transportate în Olanda unde au fost obligate să practice prostituția de către membrii unui grup infracțional organizat.

Membrii grupului infracțional organizat acționau în mod coordonat atât pe teritoriul României pe segmentul recrutare - cazare - transport cât și pe teritoriul olandez unde victimele erau exploatate prin obligarea la practicarea prostituției.

Pe teritoriul olandez, în orașul Amsterdam și împrejurimi, membrii grupului infracțional organizat au fost identificați ca fiind trei frați de naționalitate română: N.G. zisă G. sau G., A.V.G. zis G., A.R.D. zis M.

Activitatea grupului era coordonată de G., care era principalul factor de decizie, atât în ceea privește selecția tinerelor ce urmau să practice prostituția, prețul ce urma să fie plătit pentru acestea cât și în privința obțineri documentelor de identitate falsificate.

În România au fost identificate persoanele care se ocupau de recrutarea, cazarea și transportul victimelor ca fiind: I.G. zis N.B., T.G. și B.E.L.

Activitatea grupului ce acționa pe teritoriul României era coordonată de inculpatul I.G. poreclit N.B. care suporta integral cheltuielile ocazionate de recrutarea, cazarea și transportul victimelor. Sumele de bani avansate de către acesta erau ulterior recuperate de la membrii grupului ce acționau pe teritoriul Olandei, care plăteau sume cuprinse între 1.000 și 3.000 euro pentru fiecare dintre tinerele care ajungeau în Olanda.

Cu aceste sume de bani au fost recompensați și T.G. și B.E.L.

Activitatea de recrutare a tinerelor s-a desfășurat în două etape distincte:

- prima etapă, plasată la începutul anului 2006, când în activitatea de recrutare au fost implicați N.B. și T.G., persoanele recrutate de către aceștia ajungând în cele din urmă să practice prostituția în Olanda,

- o a doua etapă, plasată la sfârșitul anului 2006 - începutul anului 2007, când în activitatea de recrutare au fost implicați N.B. și B.E.L., iar tinerele recrutate de către aceștia au fost transportate atât în Olanda cât și în Germania. Autoritățile judiciare olandeze, au monitorizat activitatea membrilor grupului pe teritoriul său iar informațiile obținute, au fost ulterior transmise și în România.

La data de 13 februarie 2007, autoritățile olandeze au procedat la arestarea inculpaților N.G., A.G.V. și A.R.D., aceștia fiind acuzați de trafic de persoane și falsificarea documentelor de identitate.

În baza comisiei rogatorii cu numărul 514/2007 autoritățile judiciare olandeze au înaintat documentele relevante pentru desfășurarea cercetărilor privind pe membrilor grupului ce acționau pe teritoriul României. La începutul anului 2006, inculpatul I.G. zis N.B., împreună cu inculpatul T.G., au acționat în mod coordonat, în baza unei rezoluții infracționale comune, în vederea exploatării mai multor tinere, care au fost racolate, cazate și transportate în Olanda, unde au fost obligate să practice prostituția, în folosul membrilor grupării, care au obținut prin aceasta importante sume de bani.

În cadrul grupului infracțional organizat, inculpații au avut roluri prestabilite, fiecărui participant revenindu-i atribuții precis determinate, activitatea infracțională concertată a acestora având ca finalitate exploatarea unor tinere (dintre care unele minore) și obținerea unor beneficii materiale considerabile.

Activitatea grupului infracțional organizat s-a desfășurat pe două planuri distincte dobândind un caracter transnațional.

Pe teritoriul României, acționa un grup condus de către N.B. din care mai făceau parte nepotul acestuia, numitul N.V. și învinuitul T.G., care se ocupau cu racolarea tinerelor prin promisiunea facilitării obținerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate. După ce erau racolate, tinerele erau transportate de către membrii grupului la Bacău, cazate la domiciliul lui N.B. sau în alte locații iar ulterior erau transportate la Arad, de unde erau îmbarcate în autobuze sau microbuze cu destinația Olanda. Cheltuielile ocazionate de transport, cazare, obținerea documentelor de călătorie erau suportate integral de către N.B.

N.B., T.G. și N.V. le promiteau victimelor că urmează să le faciliteze obținerea unui loc de muncă în Olanda, unde trebuiau să lucreze pentru o persoană cunoscută sub numele de G. O parte dintre victime au cunoscut-o pe G. pe teritoriul României, aceasta asigurându-le că vor lucra pentru ea în Olanda și nu au de ce să își facă probleme.

În activitatea de recrutare a victimelor, racolatorii se orientau spre tinere care făceau parte din familii foarte sărace, care abandonaseră școala sau care nu aveau nici o altă sursă de venit.

În Olanda victimele erau întâmpinate de către G. (N.G.) sau de către frații acesteia A.R.D. zis M. și A.V.G. zis G. și cazate în diferite locații din Amsterdam.

Cheltuielile ocazionate de cazare, hrană, îmbrăcăminte erau suportate integral de aceștia.

După ce le rețineau documentele originale de identitate ale victimelor, membrii grupului le încunoștințau pe acestea că au fost cumpărate de la N.B., T.G. sau N.V. contra unor sume de bani cuprinse între 1000 și 3000 euro și că urmează să practice prostituția în favoarea lor până când vor reușii să plătească datoriile pe care le-au acumulat.

Aflate pe teritoriul unui stat străin, fără documente de identitate și fără să cunoască limba statului respectiv victimele erau forțate să accepte condițiile impuse de către membrii grupului, care le promiteau că după ce își vor achita „datoriile" vor putea munci pe cont propriu și vor câștiga importante sume de bani. G. (N.G.) încheia în acest sens un „contract" cu tinerele ce urmau să practice prostituția în favoarea ei, valabil pentru un an de zile, perioadă în care victimele erau obligate să-i plătească zilnic suma de 250 euro în contul „datoriei" pe care o acumulaseră fată de aceasta.

Pentru a putea practica prostituția în Olanda, în cursul anului 2006 (perioadă în care România nu era membru al comunității europene) membrii grupului infracțional organizat le obțineau victimelor pașapoarte ungurești falsificate ce aveau aplicată poza acestora. Cu ajutorul acestor pașapoarte falsificate, victimele erau înregistrate în evidențele fiscale și puteau practica prostituția în mod legal (în Olanda prostituția fiind o activitate legală).

După obținerea documentelor de identitate falsificate și înregistrarea în evidențele fiscale victimele începeau să practice prostituția atât pe serviciul de escortă (activitate ce implica deplasarea la domiciliul clientului) cât și „la vitrină". Prostituția „la vitrină" implica prezența victimelor în spații special amenajate, unde apăreau sumar îmbrăcate pentru a atrage clienții și a întreține relații sexuale cu aceștia.

Pentru activitatea desfășurată, victimele primeau aproximativ 150-200 euro/oră pentru serviciul de escortă și 50 euro/15 min. de la fiecare client pentru prostituția „la vitrină".

Din sumele pe care le câștigau victimele erau obligate să plătească G. sau fraților acesteia suma de 250 euro/zi și să suporte toate cheltuielile legate de închirierea „vitrinei", hrană, cazare, îmbrăcăminte etc.

În cazul în care nu reușeau să plătească integral sumele datorate membrilor grupului infracțional organizat, diferențele neplătite se reportau pentru zilele următoare, ajungându-se practic la situația în care victimele erau obligate să practice prostituția exclusiv pentru a-și achita datoriile.

În urma anchetei comune desfășurate de către autoritățile judiciare române și cele olandeze au fost identificate un număr total de 23 tinere provenind din România ce au practicat prostituția în Olanda în favoarea membrilor grupului infracțional organizat.

Astfel, pentru N.G. (G.) practicau

prostituția un număr de zece tinere identificate ca fiind: D.A.M., L.C., P.M.P.M., F.V.D., M.E., R.L., R.A.B., E.R., M.D. Pentru A.V.G. au practicat prostituția un număr de șase tinere identificate ca fiind: V.V.A., U.I., A.B., A.A.V., K.K., M.G.Ș. Pentru A.R.D. au practicat prostituția un număr de șapte tinere identificate ca fiind: E.M.P., H.A.O., B.M.C., A.B., A.A.M.

Dintre tinerele obligate să practice prostituția în Olanda, B.R.A., E.R., P.M.P., A.U., E.M., S.C., P.H. și A.B. (victimă minoră ) au fost recrutate de către I.V.G. zis N.B.

L.C. a fost recrutată de către prietenul său T.G. și I.G. poreclit N.B., transportată de către aceștia la Bacău, Arad și ulterior în Olanda. Inculpatul T.G. a participat și la transportul victimelor B.R.A., E.R., P.P.M. și A.B., E.L. și E.M. a fost transportată în Olanda de către N.B., unde a practicat prostituția pentru A.G.V.

Ulterior N.B. a transportat-o pe E.M. în Germania unde a practicat prostituția pentru membrii unei alte grupări infracționale organizate.

Pentru această grupare din Germania a practicat prostituția și S.C. (persoană recrutată de către B.E.L. și N.B.).

În cursul cercetărilor au fost audiate de către autoritățile judiciare române, părțile vătămate C.L., B.R.A. și martorul E.R., persoane din județul Olt, recrutate de către N.B. și T.G., la începutul anului 2006.

Din declarația părții vătămate C.L. a rezultat că, la începutul lunii ianuarie 2006, prietenul său T.G. i-a propus să plece în Spania pentru a munci ca menajeră, toate cheltuielile legate de transport și cazare urmând să fie suportate de către o cunoștință de-a sa din județul Bacău.

La data de 11 ianuarie 2007, L.C. împreună cu T.G. s-au deplasat cu autoturismul acestuia în localitatea Drăgănești Olt, unde s-au întâlnit cu o persoană care s-a recomandat ca fiind N.B. (inculpatul I.G.).

Inculpatul I.G. zis N.B. i-a spus părții vătămate L.C. că mai așteaptă o fată, care urma să plece împreună cu aceasta.

Însoțită de N. și T.G., L.C. s-a deplasat cu un autoturism de culoare neagră aparținând lui N. (marca O.Z.) pentru a se întâlni cu cealaltă tânără care urma să plece în străinătate.

În apropierea unui bar din localitatea Drăgănești Olt, în autoturismul lui N. s-a urcat o tânără care s-a prezentat ca fiind R.E..

În aceeași zi, de 11 ianuarie 2006, L.C. și R.E. au plecat la Bacău cu autoturismul lui N.B., fiind însoțite și de T.G.

În Bacău, L.C. și R.E. au cunoscut o persoană care s-a prezentat cu numele de G. (n.n. N.G.). G. i-a spus lui N.B. să le cazeze pe cele două tinere în acea seară într-un apartament, împreună cu T.G., dându-i indicații să aibă grijă de acestea.

A doua zi, de la apartamentul respectiv, L.C. și R.E. au fost luate cu mașina de către N.B. care le-a transportat la el acasă, o vilă din comuna Dărmănești. În această vilă au fost cazate aproximativ două zile, între timp N.B. și T.G. plecând împreună cu R.E. să rezolve probleme legate de pașaportul acesteia. Între timp la locul unde era cazată L.C. a sosit și N.G. (G.) care le-a spus tinerelor ca vor lucra pentru ea în Olanda. După acesta discuție inculpatul I.G. le-a transportat pe R.E. și pe C.L. la Arad unde au fost urcate într-un autocar cu destinația Olanda, toate costurile privind transportul fiind suportate de inculpat.

În Olanda, la sosire cele două victime au fost așteptate și preluate de fratele G., A.G. și de Ș.M.G., aceasta din urmă cazându-le pentru două săptămâni într-un apartament din Amsterdam. Ulterior la sosirea în Olanda, N.G. (G.) le-a spus celor două victime că au fost cumpărate de la inculpații din țară cu suma de 1500 euro pentru fiecare și că urmează să se prostitueze în folosul ei în vederea recuperării prețului plătit și a cheltuielilor de cazare și masă efectuate după sosirea lor în Olanda, datoria însumând în total 2000 de euro.

N.G. a solicitat victimelor fotografii pentru a le procura pașapoarte ungurești, falsificate în mod evident dar necesare pentru a avea o altă identitate pe timpul practicării prostituției. După aceasta cele două victime au fost mutate într-o altă locație unde au stat timp de o lună și unde au primit de la N.G. fiecare câte 10 euro pentru a avea de cheltuială timp de 2 săptămâni, sumă care însă nu era nici pe departe suficientă pentru asigurarea traiului. În această perioada victima C.L. a fost silită să se prostitueze, fiind trimisă sub escortă și pază executate de un bărbat care era șoferul lui N.G. la un hotel, unde a întreținut relații sexuale cu un client contra sumei de 450 euro, bani ce au fost predați în final lui N.G.

În perioada martie-aprilie 2006 victimele L.C. și R.E. au primit pașapoartele ungurești falsificate iar cele românești adevărate au rămas în continuare în posesia lui N.G. Aceasta le-a acordat victimelor o perioadă de timp în care să învețe datele înscrise în pașapoartele falsificate, timp în care în apartamentul în care locuiau au sosit în Olanda însoțite de inculpatul T.G. victimele P.M. și B.R. care fuseseră recrutate de inculpatul I.G. După primirea pașaportului fals, sub o identitate care nu-i aparținea, victima C.L. a practicat prostituția atât în sistemul „escortă” cât și într-un loc special amenajat, respectiv în niște vitrine, unde era îmbrăcată în costume de baie, pentru a atrage clienți.

Pentru serviciul de „escortă" percepea un tarif de 200 euro/oră, iar la „vitrină" un tarif de 50 euro/10 minute, perioadă în care întreținea raporturi sexuale normale. În medie, avea aproximativ 20-30 clienți pe zi la „vitrină" și o persoană sau două, la „escortă". După o zi de muncă, câștiga aproximativ 2.500 - 3.000 euro. Întreaga sumă era predată G., care, din când în când, îi mai lăsa câte 50 de euro, pentru a-și cumpăra haine. L.C. a mai arătat în declarația sa, că pentru N.G. mai practicau prostituția M. (P.P.), R. (B.), M. (F.), D. (M.A.), V. (D.), M., G., care îi predau acesteia întreaga sumă de bani câștigată într-o zi.

Partea vătămată B.R.A. a susținut întru totul declarațiile lui C.L., reliefând aceleași modalități de recrutare, transport și exploatare. Din declarațiile acesteia rezultă că, la începutul lunii februarie 2006, a fost recrutată de către o persoană care s-a prezentat ca fiind N.B.

N.B., care aflase că partea vătămată are probleme familiale (legate de abandonarea studiilor) și că este bolnavă de diabet, i-a spus acesteia că o poate ajuta să câștige banii necesari pentru o intervenție chirurgicală, urmând să muncească într-un bar, aproximativ un an în Olanda, la o prietenă de-a sa pe nume G.

Discuția dintre N.B. și B.R.A. a avut loc la domiciliul lui N.V., la această discuție asistând inculpatul T.G. și martorul C.T.A.

Cu aceeași ocazie N.B. i-a sugerat R. că, întrucât este bolnavă de diabet, ar fi bine să vină cu ea și o prietenă care să o ajute, să aibă grijă de aceasta, specificând că ar fi bine să fie și drăguță, urmând să lucreze împreună într-un bar.

B.R.A. a vorbit cu prietena sa, numita P.M., i-a relatat discuția purtată cu N. iar P.M. a fost de acord să o însoțească în Olanda și în cazul acesteia lipsa veniturilor fiind o mare problemă.

N.B. le-a ajutat pe B.R.A. și pe M. să obțină pașapoartele turistice, el suportând integral toate cheltuielile.

La aproximativ două săptămâni după discuția cu N.B., după obținerea pașapoartelor B.R.A. împreună cu P.M., N.V. și T.G. au plecat cu autoturismul lui N.B. (condus de acesta) spre localitatea Dărmănești.

Din discuțiile telefonice ale lui N.B., B.R.A. a aflat că T.G. dusese o fată pe nume C. (aceasta a fost identificată ca fiind D.M.C.) din localitatea Icoana la graniță în județul Arad.

De asemenea B.R.A. a auzit că N.B. îi cerea bani G. pentru cheltuielile pe care le tăcea cu cele două tinere, pentru R. solicitând mai mulți bani cu motivația că éste bolnavă și are nevoie de tratament.

Inculpatul I.G. zis N.B., împreună cu T.G. le-au transportat în localitatea Dărmănești, unde le-au cazat pe B.R.A. și pe P.M. la locuința sa, o casă tip vilă. A doua zi dimineață, N.B. a venit la domiciliul său cu o fată pe nume B.A. În aceeași zi, B.R.A., P.M., B.A., T.G., N.V. și inculpatul I.G., cu autoturismul condus de acesta din urmă, au plecat la Arad, unde B.A.; P.P.M. și B.A. au fost îmbarcate într-un microbuz condus de șoferul C. și fiind supravegheate pe drum de inculpatul T.G. care le-a însoțit până la destinație.

Aceste aspecte sunt confirmate și de evidența intrărilor și ieșirilor din România unde s-a consemnat și înregistrat că la data de 10 februarie 2006 aceste persoane au ieșit din țară. Cele trei tinere însoțite de T.G. au ajuns în Olanda fiind așteptate de N.G. însoțită de fratele ei A.R. poreclit M. Din declarația lui D.M.C., rezultă că în luna ianuarie 2006 (minoră) l-a cunoscut pe inculpatul T.G. care i-a propus să meargă împreună în Olanda pentru a lucra ca menajeră în casa unei familii de bătrâni. Victima a acceptat propunerea iar ulterior inculpatul T.G. s-a ocupat de formalitățile necesare obținerii pașaportului acesteia, suportând și cheltuielile de transport cazare și documente de călătorie, inclusiv cele privind obținerea procurii notariale necesară pentru călătoria minorei.

La data de 3 februarie 2006 D.M.C. a ieșit din țară cu destinația Olanda. Victima a negat practicarea prostituției în Olanda însă declarațiile acesteia sunt infirmate de declarațiile victimei martor B.A. Astfel din declarația acesteia rezultă că în Olanda minora a fost supravegheată de N.G. care a însoțit-o în autogara Amsterdam și a predat-o lui T.G. cu ocazia întoarcerii sale în țară. Martorii D.N. și D.C. (părinții minorei) au declarat că au fost de acord cu plecarea acesteia în Olanda deoarece T.G. le-a spus că se va căsătorii cu minora.

După ce T.G. le-a predat pe P.P.M. și B.R. lui N.G., aceasta din urmă le-a cazat într-un apartament unde erau cazate alte două fete și anume L.C. și E.R. La locul de cazare L.C. le-a spus plângând că vor fi obligate să se prostitueze pentru N.G. și că tot astfel a fost păcălită și cu oferirea unui loc de muncă decent însă ulterior silită să practice prostituția. A doua zi N.G. le-a spus personal lui B.R. și P.M. că scopul pentru care au fost aduse în Olanda este practicarea prostituției în folosul ei, explicându-le în detaliu ce anume au de făcut și în ce consta „serviciul de escortă” adică practicarea prostituției la domiciliul clientului (prin deplasarea supravegheată Ia domiciliul clientului) cât și într-o vitrină special amenajată unde urma să atragă clienții pentru a întreține raporturi sexuale cu aceștia.

G. le-a spus că nu își poate permite să le lase să plece în România (R. îi ceruse în prealabil acest lucru) întrucât i-a plătit lui N.B. suma de 3.000 euro pentru B.R.A. și 1.500 euro pentru M.P.

Cu aceeași ocazie le-a mai spus că, pentru a-și recupera banii urmează să semneze un „contract" pe o perioadă de un an cu ea, urmând să-i plătească personal câte 250 euro pe zi din ce câștigau „la vitrină" iar pe serviciul „de escortă" urma să-i predea G. jumătate din câștig.

La suma de bani de 3.000 de euro plătiți lui N.B., G. a mai adăugat 2.500 euro cu titlu de datorie reprezentând cheltuieli de transport și cazare. G. le-a reținut pașapoartele originale și în aproximativ o lună le-a procurat pașapoarte ungurești falsificate, care le erau necesare pentru a putea lucra „la vitrină" (o copie a pașaportului unguresc falsificat având aplicată poza R. este atașată la dosarul cauzei).

B.R.A. arată că în această perioadă de o lună L.C. a ieșit de trei ori pe serviciul „de escortă". După ce au obținut pașapoartele falsificate atât R. cât și M. și L.C. au început să practice prostituția „la vitrină" dar în locații diferite, R. mutându-se într-un alt apartament, unde locuia o tânără pe nume D.M.

După ce sa mutat cu M., B.R.A. a practicat prostituția în spațiile special amenajate denumite vitrine, unde erau obligate să se afișeze în lenjerie intimă sau costume de baie pentru a atrage clienți și a întreține relații sexuale cu aceștia. Aceste vitrine erau amplasate în orașul Harleem la aproximativ 40 de kilometri de Amsterdam.

O perioadă de timp B.R.A. i-a predat banii câștigați în urma practicării prostituției integral G., după care îi preda acesteia zilnic suma de 250 euro conform contractului încheiat cu aceasta.

B.R.A. și L.C. indică aceleași tinere românce care practicau prostituția pentru G., respectiv: P.M., L. (L.C.), E. (R.E.), D. (M.D.A.), D.M., V. (D.V.), R. (L.R.), V. (M.E).

Despre B.A. (victima minoră recrutată de N.B. și transportată în Olanda de T.G.), B.R.A. declară că a practicat prostituția pentru A.R. zis M. întrucât G. nu i-a plăcut aspectul fizic al acesteia.

B.R.A. arată că, după ce a aflat de la L.C. că urma să practice prostituția, a încercat să-i contacteze pe N.V., I.G. zis N.B. și T.G. dar aceștia nu au răspuns la telefon având telefoanele închise. R. a aflat de la C.L. că ea fusese recrutată prin promisiunea obținerii unui loc de muncă de către T.G. prietenul său. Tot de la ea a aflat că T.G. o racolase și pe E.R.

Audiată în cauză în calitate de martor R.E. susține întru totul declarațiile expuse mai sus, arătând că a fost racolată de către N.V. (nepotul lui N.B.) și ulterior transportată de către N.B. și T.G., împreună cu L.C. la Bacău, Arad și în final în Olanda.

Declarațiile lui C.L., B.R.A. și R.E. se coroborează cu declarațiile martorului C.T.A. Acesta s-a deplasat împreună cu N.V. și T.G. la domiciliul lui R.E. și au convins-o pe aceasta că îi pot obține un loc de muncă bine plătit în străinătate. La aceste discuții a asistat și mama E.R., martora R.E. care confirmă declarațiile fiicei sale și ale martorului C.T.A., L.C., R.E. și B.R.A. au efectuat recunoașteri de pe planșe foto, indicându-i pe I.G. și pe T.G. ca fiind persoanele care, prin promisiuni de facilitare a unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, profitând de situația materială precară a acestora și de starea sănătății precară a victimei B.R.A. le-au recrutat, transportat în Olanda și le-au predat contra cost adică în schimbul unui comision bănesc substanțial lui N.G. cu scopul ca aceasta să le exploateze pentru recuperarea prețului plătit și pentru obținerea de profit. În cauză din declarația martorei C.D. care este mama victimei C.L. rezultă că fiica ei a fost recrutată de inculpatul T.G. care i-a spus că se va căsătorii cu aceasta și că va lucra în Spania. Deoarece familia acea o situație materială precară, C.D. a acceptat oferta lui T.G., iar la jumătatea lunii ianuarie 20006 , fiica acesteia, victima C.L. a plecat împreună cu inculpatul, acesta din urmă spunând că destinația este Spania. După întoarcerea în România, martora a aflat de la victimă că a fost vândută de inculpați în Olanda cu scopul de a practica prostituția.

Aceleași aspecte rezultă și din declarațiile martorilor M.A. și C.T.A. Din coroborarea declarațiilor acestor martori cu declarațiile victimelor rezultă că de fiecare dată inculpatul T. utiliza aceiași metodă pentru racolarea victimelor și anume cererea în căsătorie a victimei și un loc de muncă bine plătit în străinătate. Rezultă de asemenea de fiecare dată a însoțit transportul victimelor în Olanda și a încasat prețul. Inculpatul I.G. a recunoscut faptul că a transportat cu autoturismul proprietatea sa pe victimele B. și P. până la București, însoțite și de inculpatul T.

Inculpatul T.G., i-a comunicat lui N.B., că mai cunoaște fete care vor să plece în străinătate să muncească.

La București, T.G. s-a întâlnit cu G. și au făcut schimb de numere de telefon, ulterior, I.G. aflând că T.G. ținea legătura telefonic cu G.

Deși în declarația inițială I.G. a precizat că nu a mai ținut legătura cu R. și M. și nu știa ce s-a mai întâmplat cu acestea după discuția purtată cu G., ulterior a revenit asupra declarației sale și a menționat că cele două fete au fost transportate de T.G. (cu autoturismul aparținând lui N.B.) la Arad, inculpatul I.G. declarând că a rămas în Drăgănești Olt pentru că era foarte obosit.

Referitor la C.L. și R.E., inculpatul I.G. arată că învinuitul T.G. i-a spus că prietena sa (L.), dorește să plece în străinătate.

Tot de la T.G. a aflat și că L. urma să plece însoțită de R.E., C.L. și R.E. au fost transportate de Arad de către N.B. și T.G., inculpatul I.G. declarând că la Arad, cele două tinere, au fost îmbarcate într-un autocar de către T.G., acesta respectând dispozițiile primite de la G. Declarațiile inculpatului I.G. sunt contrazise de cele ale lui B.R.A., C.L. și R.E., care arată că, de fiecare dată, inculpatul I.G. a participat, alături de T.G. la transportul victimelor, la Arad unde erau îmbarcate în autocare cu destinația Olanda.

Referitor la transportul lui B.R.A. și P.P.M., N.B. încearcă să ascundă participația sa, întrucât la acea dată a fost îmbarcată în autocar și B.A., victimă minoră, recrutată personal de către acesta. Pe de altă parte, declarația inculpatului I.G. nu poate fi credibilă referitor la faptul că T.G. s-ar fi deplasat singur, cu autoturismul aparținând inculpatului, pentru a transporta cele două tinere la graniță, întrucât, cu acea ocazie, T.G. a însoțit victimele până în Olanda, autogara din Amsterdam (fiind neplauzibil ca acesta să abandoneze autoturismul lui N. la graniță).

Aceste aspecte sunt confirmate de declarațiile persoanelor vătămate, precum și de verificările intrări/ieșiri frontieră, care atestă că învinuitul T.G. a plecat în Olanda cu un autocar împreună cu cele trei victime recrutate împreună cu N.B.

În declarațiile sale, inculpatul I.G. a arătat că nu a primit niciodată vreo sumă de bani de la G., cu excepția unei sume de aproximativ 200-300 de euro, reprezentând contravaloarea combustibilului pentru transportul R. și al M.

În urma verificărilor financiare efectuate în cauză, a rezultat că la data de 30 ianuarie 2006, (perioadă în care au fost recrutate C.L., R.E., B.R.A. și P.P.M.), prin sistemul de transfer W.U., inculpatul I.G. a primit de la N.G., aflată în Olanda-Amsterdam, suma de 1.100 de euro. Membrii grupului infracțional organizat ce acționau pe teritoriul olandez N.G., A.R.D. și A.V.G. au fost arestați în Olanda, iar în cursul cercetărilor au fost identificate în Olanda și victimele B.A., H.P. și C.L. care audiate de poliția din Amsterdam au declarat că au fost silite să practice prostituția. Victima minoră B.A. a arătat că inculpatul I.G. a condus-o la graniță la Arad și tot acesta a suportat și cheltuielile de transport.

Coroborând declarațiile lui B.A. cu cele ale B.R.A. rezultă că persoana căreia B.A. îi spune N. este I.G. zis N.B. Declarațiile celor două victime se coroborează și cu evidențele intrări/ieșiri din România care atestă că, în data de 10 februarie 2006, B.A. a ieșit din România fiind însoțită de către B.R.A., P.P.M. (ambele recrutate de N.B. din jud. Olt) și T.G.

B.A. a declarat că în Olanda a practicat prostituția pentru o persoană pe nume W. (n.n. A.R.D. zis M., fratele G.) căruia trebuia să-i remită zilnic suma de 250 euro.

Ca primă de recrutare, W. (n.n. A.R.D.) i-a plătit lui N.B. suma de 1000 euro. Se confirmă astfel și declarația R. care arăta că B.A. a fost preluată de către A.R.D. zis M. deoarece G. nu ia plăcut aspectul fizic al acesteia.

În locuința în care a fost cazată au fost aduse de către A.R.D. alte două tinere românce, respectiv M. (n.n. P.H.) și O. (n.n. A.O.B.) care au fost obligate să practice prostituția în condiții similare.

În România, la data de 04 iunie 2007, a fost audiată în calitate de martor, mama lui B.A., numita B.E., care a declarat că, în luna ianuarie 2006, întrucât fiica sa își pierduse buletinul de identitate, a fost ajutată să obțină un nou buletin și un pașaport de către o persoană pe nume G. despre care A. i-a spus că urmează să o ajute să plece în Italia la muncă.

Întrucât aveau o condiție materială precară B.E. a fost de acord cu propunerea fiicei sale minore, semnând în acest sens o procură notarială, la un birou notarial din Comănești, pe numele P.A.

La sediul notariatului B.A., în prezența mamei sale, i-a specificat notarului că este persoana trimisă de N.B.

Până la sediul biroului notarial B.E. și B.A. s-au deplasat cu un taxi, A. cerându-i șoferului să treacă contravaloarea călătoriei în contul lui N.B.

După ce a plecat din țară B.A. i-a comunicat mamei sale că se află în Olanda și că G. o va ajuta să muncească într-un bar.

B.E. mai declară că în luna iunie 2006, fiica sa s-a întors în țară fiind însoțită de o tânără pe nume P. (n.n. H.P.) cunoscută sub numele de M.

După aproximativ o săptămână de la întoarcerea în țară B.A. a încercat să plece din nou împreună cu H.P. și cu M.A.M., însă a fost nevoită să se întoarcă, motivând că avut niște divergențe cu N.B.

B.E. precizează că fiica-sa, B.A. a fost sunată de o persoană pe nume R. din Olanda (n.n. A.R.D. zis M.) care i-a cerut fiicei sale să se întoarcă în Olanda.

În cauză a fost identificată și audiată în calitate de martor numita M.A.M., despre care, martorul B.E. a declarat că a plecat împreună cu fiica sa, B.A., în străinătate.

Din declarația lui M.A.M., a rezultat că, de aproximativ șapte ani, o cunoaște pe H.P., căreia i se spunea M.

În luna iunie 2006, M.A.M., a fost invitată de H.P., să o însoțească în Olanda.

H.P., a venit la domiciliul lui M.A.M., însoțită de B.A.

Împreună cu A.B., M.A.M. și părinții săi, s-au deplasat la un notariat din județul Bacău, pentru a întocmi o procură notarială prin care i se acorda dreptul de a călători în străinătate, având în vedere că la acea dată era minoră. Costul călătoriei cu taxiul a fost suportat de un prieten de-al lui H.P., pe nume N.

Tot de la H.P., M.A.M. a aflat că N., plătise și deplasarea cu taxiul a lui B.A. și a părinților acesteia.

Din cauza unor probleme generate de lipsa procurilor notariale, cele două minore, M.A.M. și B.A., au plecat spre Olanda însoțite de niște cunoștințe ale lui H.P.

În drum spre Olanda, B.A. și M.A.M., au fost cazate într-un hotel din Elveția.

M.A.M., a aflat de la B.A., că aceasta din urmă a auzit-o pe H.P. vorbind la telefon cu un bărbat pe nume N. căruia îi cerea suma de 600 de euro în schimbul predării unui anumit lucru.

Tot de la B.A., a aflat că aceasta văzuse în telefonul lui H.P., un SMS, în care P., îi cerea lui N.B. 600 de euro, pentru predarea lui M.A.M., N. declarându-se de acord cu suma cerută.

În jurul datei de 10 august 2006, M.A.M. s-a întors în țară însoțită de B.A.

Audiat cu privire la victima minoră B.A., inculpatul I.G. declară că o cunoștea doar din vedere și nu a avut nici un fel de relație cu aceasta și nu știe cum a ajuns în Olanda.

Declarațiile inculpatului sunt contrazise de cele ale lui B.R., B.A., precum și de evidențele intrări/ieșiri frontieră, care atestă că, la data de 10 februarie 2006, B.A. a părăsit țara însoțită de B.R.A., P.P.M. și T.G.

De asemenea, faptul că plecarea în străinătate a victimei B.A. a fost facilitată de I.G. zis N.B. rezultă și din declarațiile martorilor B.E. și M.A.M. La data depistării lui B.A. de agenții poliției olandeze, aceasta era însoțită de H.P. care s-a legitimat cu pașaport unguresc falsificat pe numele S.L. H.P. a declarat în fata autorităților olandeze că a fost vândută din România de o persoană pe nume N.(Inc: I.G.) pentru suma de 1300 euro unei persoane pe nume C. care a vândut-o la rândul său pentru suma de 5000 euro lui A.R.D. zis M. pentru care a practicat prostituția în Olanda fiind obligată să-i plătească acestuia suma de 250 euro pe zi. H.P. a mai arătat că împreună cu ea, în aceleași condiții au mai practicat prostituția și B.A. și A.O.A. În Olanda H.E. era cunoscută cu numele de M.

La percheziția domiciliară efectuată la domiciliul lui N.B. în biroul acestuia a fost găsit certificatul de naștere în original pe numele H.P. Referitor la această victimă inculpatul I.G. a declarat că o cunoștea sub numele de M. și că a lucrat în barul său și că a plecat să lucreze în Olanda pentru A.G. zis Ț.C. (H.P. a declarat că a fost vândută de o persoană N. contra sumei de 1.300 euro unei persoane pe nume C., care, la rândul lui a vândut-o lui A.R.D., contra sumei de 5.000 euro).

Ulterior, inculpatul I.G. a aflat că H.P. a ajuns să lucreze pentru A.R. (fratele G. și al lui G.).

Referitor la certificatul de naștere, în original, pe numele H.P., descoperit la domiciliul său, inculpatul I.G., precizează că aceasta este fata pe care o cunoștea sub numele de M.

În Olanda a fost audiată și C.L., declarațiile acesteia coroborându-se cu cele consemnate de către autoritățile judiciare române cu prilejul reaudierii părții vătămate.

O altă persoană care practica prostituția în Olanda pentru A.V.G., este A.U.

Fiind audiată de către autoritățile judiciare olandeze A.U. declară că este din România iar familia sa locuiește în Moinești.

Familia acesteia este foarte săracă. Are 7 frați și mama lucrează într-o fabrică. Tatăl său nu lucrează. A lucrat până acum câțiva ani dar acum este șomer din cauza alcoolului.

A.U. a declarat că a plecat din România în urmă cu aproximativ 3 luni, respectiv în luna decembrie 2006.

Pașaportul i-a fost obținut de o persoană cu care a avut o relație în România pe nume C.C.

A.U. a locuit împreună cu C.C. care trăia dintr-o pensie mică și un ajutor pentru persoanele , cu dizabilități, pe care îl primea pentru că nu avea un picior.

Cei doi plănuiau să plece în străinătate, dar familia A. s-a împotrivit deoarece C.C. era de etnie rromă și totodată mai în vârstă cu 20 de ani decât fiica lor.

A.U. arată că a plecat din România printr-o cunoștință pe nume S. Acesta avea cunoștințe în Belgia, A. urmând să lucreze într-o spălătorie, la niște persoane pe nume, P. și N.

A.U. a plecat în Belgia în noiembrie 2006, cu autobuzul, drumul costând în total 300, 400 de euro.

Deși în România i se spusese că urma să lucreze într-o spălătorie odată ajunsă în Belgia a constatat că fusese indusă în eroare, luând decizia să lucreze ca prostituată.

În Belgia, A.U. i-a plătit unui român pe nume N., suma de 500 euro, reprezentând datoria pentru transport și cazare.

Nicu i-a sugerat A. că îi poate aranja să lucreze ca prostituată în Amsterdam - Olanda, unde acesta cunoștea o altă româncă care se prostitua pe nume G., cu porecla G. (n.n. S.M.G. concubina lui A.V.G.).

Nicu a transportat-o pe A.U. în Amsterdam cu mașina lui, aici fiind contactată G.

După aproximativ două săptămâni A.U. i-a plătit lui N. suma de 500 euro, acesta venind personal până în Olanda pentru a primi banii.

A.U. declară că a locuit împreună cu S.M.G. - G. și cu iubitul acesteia, G. (A.V.G.), și a practicat prostituția „la vitrină" în Haga.

Coroborând cele expuse mai sus, cu probele obținute în urma interceptărilor telefonice rezultă că persoana care a recrutat-o pe A.U. și i-a facilitat practicarea prostituției în Amsterdam, este I.G. zis N.B.

Referitor la convorbirile înregistrate, în cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică de analiză a vocii, având ca obiectiv stabilirea identității dintre vocea aparținând persoanei cu numele de N. care poartă o conversație telefonică cu A.G.V. și vocea aparținând lui I.G. zis N.B.

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică cu nr.153 din 25 iunie 2007 rezultă că este foarte probabil ca vocea în litigiu să aparțină lui I.G. zis N.B.

Analizând conținutul capitolului „Observații Preliminare și Constatări" rezultă că, în procesul de identificare judiciară a vocilor, concluzia „foarte probabil" sau „probabilitate foarte ridicată" se situează la nivelul maxim în care se poate încadra o concluzie a expertului, procentual apropiindu-se de 100%. La data de 29 ianuarie 2007 între N.G. și A.G.V. a fost înregistrată o conversație telefonică în care aceștia vorbesc despre problemele pe care le-au creat fetele cumpărate de la N.B. și L. (n.n. B.E.L.).

Cu prilejul arestării membrilor grupului infracțional organizat ce acționau pe teritoriul Olandei a fost audiată și M.D.A. una dintre tinerele care practicau prostituția pentru G.

M.D.A. a descris detaliat modul în care erau exploatate sexual tinerele românce de către G. și frații acesteia, specificând că G. era factorul decizional care conducea și coordona activitatea de exploatare.

Cu prilejul audierii sale M.D.A. a recunoscut de pe planșa foto o parte dintre tinerele românce ce au practicat prostituția în Amsterdam, indicând persoana care le-a exploatat precum și poreclele sub care erau cunoscute și numele înscris în pașapoartele ungurești falsificate.

Fiind întrebată cum își procurau G., G. și M. tinerele care lucrau pentru ei M.D.A. a precizat că G. are în România un prieten care are un club de striptease lângă Bacău (n.n. N.B. este patronul unui club de noapte ce funcționa la domiciliul său).

La întrebarea directă dacă știe cine este N.B., M.D.A. a răspuns că „ crede că este cel care are clubul de noapte de lângă Bacău" dar până la acel moment i-a auzit pe cei trei frați vorbind doar despre N. (nume cu care i se adresează și în convorbirile telefonice).

Declarațiile lui M.D.A. se coroborează cu cele ale lui C.L., B.R.A., R.E., P.H. și B.A.

După arestarea sa A.G.V. zis G. a fost audiat referitor la anumite convorbiri telefonice interceptate în care face referire la E.Ț. și N. Despre E.Ț., A.G.V. a declarat că a practicat prostituția în Olanda „la vitrină" și că, împreună cu o prietenă de-a sa din România - L. (n.n. B.E.L. actuala concubină a lui N.B.) încercau să-l șantajeze pe fratele său A.R.D. zis M. pentru a obține bani de la acesta.

Referitor la N., A.G.V. a menționat că este un român care locuiește în Belgia, este însurat și are o fiică. (n.n. I.G. este cunoscut ca fiind N.B., deoarece a locuit în Belgia, este căsătorit și are o fiică).

Declarațiile acestuia sunt completate de cele ale concubinei sale Ș.M.G. care arată că l-a cunoscut pe A.G.V. într-un club de striptease de lângă Bacău, lângă Dărmănești iar patronul acestui club se numește N.

Fiind audiat în calitate de învinuit, N.B. a confirmat declarațiile lui Ș.M.G., menționând că o cunoaște pe aceasta sub numele de G., aceasta întâlnindu-l pe A.G.V. la clubul său.

La sfârșitul anului 2006 - începutul anului 2007, N.B. împreună cu B.E.L., prin promisiunea facilitării obținerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, au recrutat mai multe tinere din județul Bacău, pe care le-au transportat în străinătate (Olanda și Germania) unde au fost obligate să practice prostituția.

Una dintre victimele recrutate de către cei doi inculpați este numita E.M.

Din declarația inculpatei B.E.L. rezultă că, la sfârșitul anului 2006, o cunoștință de-a sa, pe nume E.M., i-a cerut să-i dea numărul de telefon al lui N., întrucât dorește să plece în străinătate să muncească pentru un prieten de-al acestuia pe nume G. B.E.L. a întrebat-o pe E.M. dacă știe că urmează să practice prostituția pentru N.B. E. răspunzând că e treaba ei ce face, că a mai fost în străinătate și știe ce face.

Inculpata i-a dat E. numărul de telefon al lui N., care se afla în acel moment în Belgia.

N.B., a sunat-o pe B.E.L. și a întrebat-o ce este cu această fată și cum arată, L. răspunzându-i că este o fată „cuminte și frumușică".

E.M. a vorbit la telefon cu N. în prezența L., spunându-i acestuia că se descurcă, că a mai fost în străinătate și că practică orice fel de sex.

Cu aceiași aceeași ocazie, N. i-a transmis inculpatei B.E.L. că o să-i facă un cadou dacă E. o să facă treabă bună.

M.E. urma să lucreze în străinătate pentru un prieten al lui N.B., pe nume G. (n.n. A.G.V.). B.E.L. declară că îl cunoscuse pe G., în urmă cu aproximativ 4 ani, în barul lui N. Acest G. a plecat în străinătate cu o fată A., pe care o prezenta ca fiind iubita lui.

Când s-a întors în țară, A. (care este din Onești), i-a spus L. că, de fapt G. nu o iubea și că a transportat-o în Olanda, unde sora lui G., a obligat-o să muncească într-o „vitrină". Din discuțiile purtate cu A., inculpata a aflat că această vitrină este un loc special amenajat în care trebuia să poarte lenjerie intimă pentru a atrage clienți și a întreține relații sexuale cu aceștia contra unor sume de bani.

A. i-a mai spus inculpatei că sora lui G. i-a procurat un pașaport fals și că în urma practicării prostituției în orașul Amsterdam, Olanda, a obținut sume foarte mari de bani, care i-au fost în întregime luate de sora lui G.

Când a vorbit cu N. la telefon, în prezența E.M., acesta i-a spus L. că E. va pleca în Olanda, să muncească pentru G., și a întrebat-o dacă îl mai țin minte pe G., pe care-l cunoscuse în barul său din Dărmănești, în urmă cu aproximativ 3-4 ani.

B.E.L. declară că nu i-a dat E.M. vreo sumă de bani ca să plece în străinătate, N. suportând cheltuielile de deplasare.

După ce a plecat E.M. în străinătate, în timp ce se afla cu N. în România, a sunat G. din Olanda și i-a transmis lui N. că E. a fugit de la el.

Ulterior, B.E.L. a fost contactată telefonic de către E., care i-a spus că persoanele din Olanda i-au luat banii, aproximativ 2.000 de euro și că acum se află pe străzi.

N. a discutat cu E. și i-a spus că o să trimită în Olanda un prieten de-al său care urmează să o transporte în Germania.

Inculpata B.E.L. a vorbit personal cu G. la telefon și i-a transmis acestuia că, dacă nu-i va trimite 2.000 de euro mamei E., aceasta va merge la poliție.

G. i-a răspuns că E. este o țigancă urâtă și că o să trimită pe cineva să-i omoare familia și că nu-i dă nici un ban E. pentru că N. i-a creat numai probleme.

Cu aceeași ocazie, B.E.L. a vorbit la telefon cu sora lui G., pe nume G. (n.n. N.G.) care i-a spus că Elena nu este femeie care să facă 2.000 de euro și că nu trimite nici un ban în tară.

Aspectele relatate mai sus de către inculpata B.E.L. se coroborează cu probatoriul obținut în urma interceptărilor telefonice efectuate în cauză.

Începând cu data de 28 ianuarie 2007, între membrii grupului infracțional organizat ce acționa pe teritoriul Olandei și inculpații N.B. și B.E.L. se declanșează o dispută legată de plecarea E.M. care fusese cumpărată de A.G.V. zis G. de la M. și obligată să practice prostituția pentru A.R.D. zis M. aspecte ce rezultă din conținutul înregistrărilor audio. În urma disensiunilor dintre grupul din Olanda și cel din România, generate de plecarea E.M., N.B. a transportat-o pe aceasta prin intermediul unui prieten în Germania, unde E. a practicat prostituția pentru membrii unei alte grupări organizate.

Inculpata B.E.L. declară că, în Germania, E. a practicat prostituția pentru un cetățean italian pe nume S. și, ulterior, a fost vândută de un băiat M., la sugestia lui R., unui turc, cu suma de 1.000 de euro.

R. urma să-i dea lui N. o sumă de bani pentru E., întrucât E. era percepută ca fiind fata adusă de N.

Fiind audiat în calitate de învinuit, N.B., declară că, la începutul anului 2007, a aflat că la domiciliul său din Bruxelles urmează să sosească o persoană de etnie rromă, al cărei nume nu și-l amintește (n.n. E.M., din conversațiile telefonice interceptate rezultă că N.B. se referă la această persoană ca fiind E., iar într-o convorbire cu numitul R., menționează despre problemele pe care le-a făcut aceasta).

În continuarea declarației sale, N.B. arată că, despre venirea E. în Belgia a fost anunțat și de B.E.L.

Mama E.M., numita C.E. a fost audiată în calitate de martor în cauză (declarația fiind înregistrată în mod autorizat pe suport audio video), declarând că, la sfârșitul anului 2006, fiica sa E., a discutat cu B.E.L. pentru a-i găsi un loc de muncă în străinătate.

B.E.L. i-a spus că are un prieten N., care ar putea să o ajute să lucreze în Belgia ca dansatoare într-un bar.

După aproximativ o săptămână, fiica sa E. s-a întâlnit cu L. în localitatea Onești, după care a plecat în Belgia.

Ulterior, E. a sunat-o pe mama sa, C.E. și i-a spus că a fost vândută de către N. unui italian, pe nume S., contra sumei de 2.000 de euro, bănuind ca vânzarea a fost intermediată atât de L. cât și de către N.B.

E. i-a mai transmis mamei sale că S. a vândut-o în Olanda unui necunoscut contra sumei de 2.000 de euro, reținându-i actul de identitate.

Fiind îngrijorată de soarta fiicei sale, C.E. a contactat-o telefonic pe inculpata B.E.L., convorbirile telefonice ale acestora fiind interceptate în mod autorizat.

La data de 12 martie 2007, ora 23:38:04, postul tel. aparținând lui B.E.L., primește SMS de la postul telefonic utilizat de R. Text SMS: Am vorbit cu el, zice ca E. este in Franktfurt e bine si celelalte au trimis ceva bani si suna acasă din când in când! Mâine mă întâlnesc cu el!

Din discuțiile telefonice purtate între inculpații N.B. și B.E.L. în perioada 02 martie 2007 - 03 martie 2007, rezultă că aceștia au fost implicați în recrutarea a două persoane pe nume A. și V. pe care le-au transportat în Germania, unde au fost obligate să practice prostituția. Inculpații au discutat despre formularea unor plângeri penale împotriva lor și încearcă mușamalizarea acestora. După discuția purtată cu L., N.B. îl contactează pe prietenul său R. și îi cere acestuia să discute cu A. și V. și să le determine pe acestea să-și retragă plângerile formulate. Inculpații I.G. și B.E.L. au fost audiați referitor la conținutul convorbirilor telefonice redate mai sus, cei doi recunoscând că vocile înregistrate le aparțin. Fiind audiată cu privire la aspectele reliefate mai sus inculpata B.E.L. a declarat că în cursul lunii ianuarie 2007, N.B. a venit în România, însoțit de un prieten de-al său, pe care i la prezentat ca fiind R. acesta fiind stabilit în Germania. Despre R., N.B. i-a spus că a venit în România pentru a găsi niște fete pe care să le ducă în Germania pentru a practica prostituția într-un club.

Ulterior, B.E.L. s-a întâlnit cu cei doi la un bar din orașul Onești, iar R. i-a propus să meargă să practice prostituția în Germania.

La aproximativ o săptămână după discuția purtată cu R., inculpata s-a deplasat la domiciliul lui N.B., însoțită de verișoarele sale M. și M.T., unde erau mai multe persoane, printre care și R., care era însoțit de două fete, pe nume A. (T.) și V.

B.E.L. a discutat cu V. și aceasta i-a spus că urmează să plece în Germania cu R. pentru a munci ca baby-sitter.

Inculpata l-a întrebat pe N.B. ce este cu V. și cu A., iar acesta i-a răspuns că sunt fete recrutate de R. pentru a fi transportate în Germania, în scopul practicării prostituției.

În aceeași seară, R. și N., le-au convins și pe verișoarele sale, M. și M., să meargă în Germania, pentru și a lucra ca dame de companie (respectiv să determine clienții într-un bar să cumpere de băut și să facă cât mai multă consumație).

La câteva zile după această petrecere, B.E.L. împreună cu N.B., V., M.M.T. au plecat cu autoturismul lui R., condus de către acesta, spre Germania.

După ce au trecut de granița de la Nădlac, județul Arad, s-au oprit la un motel în Ungaria, unde au rămas câteva ore.

V., M. și M. i-au spus inculpatei că urmează să plece mai departe, cu o altă persoană, pe nume S. cunoștință de-a lui R. și N.B.

V. i-a transmis că S. nu vrea să o ia și pe ea în Germania pentru că nu arată bine, dar a fost convins de R., care a spus că-l va recompensa, arătându-i totodată și poze cu A.B.E.L., cu R. și cu N.B. au plecat spre România, iar pe drumul de întoarcere, inculpata a auzit o discuție dintre cei doi în care spuneau că fetele plecaseră cu o persoana pe nume S. și o alta, pe nume M.

Din discuțiile dintre R. și N.B. și-a dat seama că aceștia erau furioși pentru că S. nu le-a plătit sumele convenite pentru recrutarea celor trei fete.

R. i-a spus lui N. să stea liniștit, că o să-și primească banii la următorul transport.

Fiind audiat referitor la recrutarea numitelor V. și A., inculpatul I.G. declară că aceste fete au fost recrutate de către un prieten de-al său pe nume R., stabilit în Germania și că acestea urmau să lucreze într-un salon de cosmetică aparținând soției lui R.

I.G. declară că a fost implicat doar în transportul A. și face mențiunea că V., M. și M., au fost transportate anterior de R.

Ulterior, în declarația din 13 iulie 2007, inculpatul I.G. revine asupra declarației sale și arată că la data când a fost transportată în străinătate A., în autoturismul lui R. se mai afla o fată pe nume S.C.

Despre S.C., I.G. declară că a fost recrutată de către R., a fost cazată câteva zile la domiciliul său și, ulterior, transportată în Germania cu autoturismul lui R., la acest transport participând ambii inculpați.

În continuarea declarației ale, I.G. arată că în Germania, S.C. a fost cazată într-un apartament din Koln, aparținând lui R., unde mai erau cazate V., M. și M. Din declarațiile inculpatei B.E.L., rezultă că anterior recrutării C. și A., N.B., fusese implicat și în recrutarea V., M. și M.

Cele trei, au fost transportate până pe teritoriul Ungariei de către N.B., B.E.L. și R., cu autoturismul acestuia, de unde au fost preluate de S., prietenul lui R.

După ce s-au întors în țară, R. și cu N. s-au ocupat de formalitățile necesare pentru a-i obține A. buletinul de identitate.

În zilele respective, într-o dimineață, în timp ce se afla în mașina lui R., inculpata B.E.L. a asistat la o discuție dintre acesta și o persoană pe nume V., din Borzești - Onești, în care, R. i-a spus acestuia că-i va da 500 de euro dacă îi face rost de o fată.

Seara, R. i-a propus inculpatei să meargă să ia o fată, sens în care s-a deplasat cu acesta la Borzești - Onești. Acolo s-au întâlnit cu V., care era însoțit de o fată, pe nume C. (n.n. S.C. audiată în calitate de martor), aceasta fiind sora prietenei lui V.

Inculpata și R. au plecat împreună cu C. la domiciliul lui N.B. Pe drum, R. îi explica C. că va munci în Germania ca damă de companie, unde va câștiga foarte mulți bani. În aceeași seară, B.E.L. a fost sunată de verișoara sa, M., din Germania, care a întrebat-o când vine acolo, deoarece nu vrea să mai stea, M. dorind să se întoarcă în țară pentru a merge la psiholog, având problemă de natură psihică.

La aproximativ patru zile după întâlnirea cu C., s-a rezolvat și problema cu actele de identitate ale A. și, B.E.L. însoțită de N.B., A., C. și R., cu autoturismul acestuia din urmă, au plecat în Germania.

La granița cu Ungaria, R. a plătit unei persoane 80 de euro, pentru a o trece granița pe A., întrucât a spus că ar putea să dea de bănuit prezența unui număr de trei fete, împreună cu doi bărbați. La fel procedase și cu ocazia primului transport.

La o locație de pe teritoriul Austriei, s-au întâlnit cu o persoană pe nume S., prieten de-al lui R. care a venit însoțit de o fată blondă, pe care a prezentat-o ca fiind soția lui.

În incinta unui restaurant S., în prezența inculpatei, le-a spus C. și A., că urmează să practice prostituția în favoarea lui. Cele două fete i-au răspuns că știau de la R. că vor fi doar dame de companie.

S. le-a spus că este adevărat, dar că urmează să întrețină și relații sexuale cu clienții care vor dori acest lucru. Cu aceeași ocazie, B.E.L. a asistat la o ceartă dintre R. și S., acesta reproșându-i lui R. că nu le spune fetelor ce urmează să facă în Germania, și că a cheltuit foarte mulți bani cu aceste fete. Seara inculpații au ajuns în Koln, fiind conduși de S. și R. la un apartament unde erau cazate M., V. și M.V. i-a spus inculpatei că vrea să plece de acolo întrucât R. i-a promis că o aduce ca baby sitter, în schimb a fost obligată să practice prostituția pentru S.C. și A. au plecat însoțite de S.

R. le-a transmis, în limba română, celor două, că va trece la aproximativ două săptămâni să verifice dacă le este bine, urmând să-i dea și lui 20% din ceea ce câștigă.

B.E.L. i-a tradus lui S. ce a spus R. (inculpata cunoscând limba italiană), iar S. s-a enervat, l-a prins de gât pe R. și l-a întrebat pe acesta de ce mai vrea bani de la fete, întrucât îi plătise pentru fiecare dintre acestea 1.000 -1.500 de euro.

R. a recunoscut că a luat 1.500 de euro pentru fiecare fată de la S., inclusiv pentru verișoara inculpatei, M.

R., S. și N. le-au convins pe M. și V. să rămână în continuare în Germania pentru a practica prostituția în clubul lui S.

S. le-a și amenințat pe fete, motivând că trebuie să lucreze pentru el deoarece cheltuise cu acestea foarte mulți bani.

De la S. a aflat că A. fugise, ulterior aflând de la R. că aceasta este în Anglia.

S. le-a propus, inculpaților B.E.L. și N.B., să-i facă rost de fete din România, întrucât nu vrea să mai lucreze cu R. pentru că este neserios. S. i-a spus lui N. că-i va plăti câte 1.000 de euro pentru fiecare fată pe care i-o va aduce în Germania. Inculpata, însoțită de N., s-au întors în România la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2007.

Declarațiile inculpatei se coroborează parțial cu cele ale lui C.E. și M.E. care i-au acuzat pe B.E.L. și N.B. că au primit aproximativ 2000 euro pentru fiecare tânără recrutată de către aceștia.

Revenind asupra declarațiilor inițiale, B.E.L. a precizat că, a doua oară când a fost cu N. în Germania, în luna ianuarie 2007, trebuia să se întâlnească și cu E.M., despre care știa că lucrează pentru un prieten turc, de-al lui S. La acea dată E.M. a refuzat să se întoarcă în țară cu cei doi inculpați dar, i-a transmis L. că turcul o cumpărase de la S., iar acesta, la rândul lui, le-a plătit o sumă de bani lui R. și soției acestuia. Declarațiile inculpatei se coroborează cu probatoriul obținut în urma interceptărilor telefonice efectuate în cauză.

Deși a încercat să reducă la minim participarea sa la activitatea de recrutare și transport a tinerelor în străinătate, în scopul practicării prostituției, conținutul convorbirilor telefonice înregistrate dovedesc că inculpata B.E.L. era implicată direct în traficul de persoane, sumele obținute pentru recrutarea tinerelor fiind împărțite cu inculpatul I.G. zis N.B.

Discuția telefonică redată mai jos atestă faptul că B.E.L. era cunoscută ca o persoană care recrutează tinere pentru practicarea prostituției în străinătate. În cauză, a fost identificată S.C., persoana la care fac referire inculpații, atât în declarații cât și în convorbirile telefonice, fiind audiată în calitate de martor.

Din declarația acesteia rezultă că, în cursul lunii ianuarie 2007, L. a venit la domiciliul său și i-a propus să plece în străinătate pentru a munci ca baby-sitter.

Detaliile plecării au fost stabilite cu L., N.B. și un prieten de-al acestuia pe nume R. (n.n. R.).

S.C. a fost cazată la domiciliul lui I.G. și a plecat în Germania însoțită de o fată A. B.E.L., N.B., deplasându-se cu autoturismul lui R.

În Germania, au fost cazate la o locație aparținând unui cetățean italian, A. zis S. (n.n. S. - prietenul lui R. și al lui N.B.).

L. și N.B. le-au comunicat celor două fete că urmează să lucreze ca dame de companie. Ulterior, acestea au fost obligate de S. să practice prostituția, cetățeanul italian comunicându-le că au fost cumpărate de la N. și L. contra sumei de 3.000 de euro.

În aceeași locație din Germania, mai erau cazate trei fete care practicau prostituția pentru S., M. - verișoara L., V. și M., toate trei fiind recrutate de I.G. și L.

La data de 21 martie 2007 a fost interceptată în mod autorizat o convorbire telefonică dintre nepoata inculpatei B.E.L. numita F.A. și mama acesteia F.L. (mătușa inculpatei).

F.A., fiind îngrijorată pentru că au căutat-o lucrători de poliție la liceul unde învață și au pus întrebări conducerii liceului despre relația acesteia cu B.E.L., îi transmite mamei sale că probabil, dacă poliția pune întrebări referitoare la relația sa cu L., au crezut că este implicată în activități de proxenetism sau trafic de persoane. F.L. și fiica acesteia, F.G.A., au fost audiate în calitate de martor, acestea declarând că B.E.L. umbla cu o persoană pe nume N., care avea mașină.

Situația de fapt reținută de instanță rezultă din următoarele mijloace probă:

- declarațiile inculpaților I.G. și B.E.L.

- proces - verbal verificări ieșiri/intrări în țară T.G.

- proces - verbal percheziție domiciliară

- fotocopie certificat de naștere pe numele H.P.

- declarațiile victimei C.L.

- procese-verbale recunoaștere planșe foto C.L.

- proces-verbal din 14 august 2006 - declarație martor C.D.

- procese-verbale recunoaștere planșe foto C.D.

- declarație martor M.A.I.

- proces-verbal recunoaștere planșe foto M.A.I.

- declarație parte vătămată B.R.A.

- copie pașaport unguresc

- planșe foto B.R.A.

- proces - verbal din 28 august 2006

- proces - verbal consemnare declarație D.C.M.

- declarație olografa D.C.M.

- declarație martor D.C.

- proces-verbal recunoaștere planșe foto D.C.

- declarație martor D.N.

- proces-verbal recunoaștere planșe foto D.N.

- adresă notar

- procese-verbale recunoaștere planșe foto R.E.

- proces - verbal din 14 august 2006

- declarație martor R.E. (mama)

- proces-verbal recunoaștere planșe foto R.E. (mama)

- declarație martor S.C.

- proces-verbal recunoaștere planșe foto S.C.

- declarație martor M.A.M.

- verificări intrări-ieșiri din țară

- declarație martor C.E.

- declarație martor C.T.

- declarație K.K.

- declarație G.Z.

- declarație martor F.L.

- declarație martor F.G.A.

- declarație F.G.A.

- procese-verbale de verificare intrare ieșire din țară

- procese-verbale redare interceptări din România

- procese - verbale redare interceptări din Olanda

- traduceri olandeză - română autorizații interceptare

- raport expertiză criminalistică voce I.G.

- traducere documente de muncă A.U.

- traducere procese-verbale de supraveghere și investigații

- traducere declarații M.D.A.

- planșe foto - persoane din dosar

- traducere declarație A.U.

- traducere declarații B.A.

- traducere declarații H.P.

- traducere declarații K.K.

- traducere declarații C.L.

- traducere declarație A.G.V.

- traducere fragment referat (M.E.)

- traducere declarație Ș.M.G.

- documente în limba olandeză.

- verificări Registrul Comerțului SC M.R. SRL

- verificări venituri - Finanțe Publice Bacău

- verificări obligații fiscale - Impozite și Taxe Locale Bacău

- verificări - Biroul de Carte Funciară Bacău

- fotocopii documente proprietăți I.G. (fost S.)

- verificări obligații fiscale - Impozite și Taxe Locale Onești

- verificări tranzacții bancare (W.U.).

Inculpații au solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Instanța retine că în cauză sunt însă întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni pentru următoarele considerente: La începutul anului 2006, inculpatul I.G. zis N.B., împreună cu inculpatul T.G., au acționat în mod coordonat, în baza unei rezoluții infracționale comune, în vederea exploatării mai multor tinere, care au fost racolate, cazate și transportate în Olanda, unde au fost obligate să practice prostituția, în folosul membrilor grupării, care au obținut prin aceasta importante sume de bani.

În cadrul grupului infracțional organizat, inculpații au avut roluri prestabilite, fiecărui participant revenindu-i atribuții precis determinate, activitatea infracțională concertată a acestora având ca finalitate exploatarea unor tinere (dintre care unele minore) și obținerea unor beneficii materiale considerabile iar la grupul inițial ulterior se alătură și inculpata B.E.L.

Activitatea grupului infracțional organizat s-a desfășurat pe două planuri distincte dobândind un caracter transnațional.

Pe teritoriul României, a acționat grupul condus de către inculpatul I.G. zis N.B. din care mai făceau parte nepotul acestuia, numitul N.V. și inculpatul T.G. și B.E.L., care se ocupau cu racolarea tinerelor prin promisiunea facilitării obținerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate.

De asemenea inculpații au mai solicitat schimbarea calificării juridice din infracțiunea de trafic persoane în infracțiunea de proxenetism, cu motivarea că victimele au consimțit să se prostitueze. Instanța apreciază că în cauză nu poate fii reținută calificarea juridică solicitată de inculpați deoarece toți inculpații care au făcut parte din grupul care a acționat în România s-au ocupat de recrutarea victimelor prin inducerea în eroare promițându-le mincinos că vor primii un locuri de muncă bine plătit după care organizau transportul acestora peste graniță iar după predarea lor la grupul de traficanți din străinătate încasau sumele de bani negociate .Pentru inculpații trimiși în judecată în acest dosar infracțiunea de trafic s-a consumat prin executarea modalităților alternative de recrutare, racolare cazare ori transport realizate în scopul obținerii unui preț de la inculpații din Olanda. Pe de altă parte cât timp inculpații au obținut „un preț” din vânzarea victimelor este evident că au știut și că acestea urmează să fie exploatate de traficanții cumpărători pentru recuperarea cheltuielilor și prin urmare recrutarea, cazarea și transportul au fost realizate și cu știință că există scopul exploatării în străinătate.

Din acest punct de vedere, pentru existența infracțiunii de trafic de persoane este irelevant dacă acest scop a fost sau nu realizat ulterior. Pentru reținerea infracțiunilor de trafic persoane în sarcina inculpaților este de asemenea lipsită de relevanță împrejurarea că victima practică prostituția fără constrângere deoarece nici unul dintre inculpați nu a fost implicat în activitatea ulterioară vânzării victimelor către traficanții din Olanda. Cât timp, activitatea inculpaților din țară a constat în recrutarea, cazarea, transportul predarea și încasarea prețului de la traficanții cumpărători, aceștia au comis infracțiunea de trafic persoane, distinctă de orice gen de proxenetism.

Totuși instanța apreciază că asupra victimelor s-au exercitat acțiuni de intimidare prin mijloace psihice și fizice, inducere în eroare sau manipulare prin cazarea forțată pe teritoriul țării de origine sau în străinătate, îngrădirea libertății de mișcare a prin confiscarea actelor de stare civilă, imposibilitatea de a alege identitatea și numărul de clienți, izolarea față de familie, prieteni sau de orice altă persoană din afara locului unde erau ținute, impunerea prestării de servicii ca răscumpărare a unei așa zise datorii, alegerea ca țintă a persoanelor de sex feminin care caută securitatea economică prin munca în străinătate, profitarea de condițiile economice precare ale victimelor și de situația familială conflictuală a acestora.

Chiar dacă victimele și-au dat consimțământul pentru a pleca în străinătate și au acceptat ca inculpații să efectueze formalitățile și să achite sumele necesare trecerii frontierei, potrivit art.16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul victimei infracțiunii de trafic de persoane nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.

În toate cazurile de trafic de persoane, vulnerabilitatea victimei, datorată în primul rând vârstei, lipsei experienței de viață, gradului ridicat de sugestibilitate și posibilităților reduse de a se apăra, în cazul minorilor, precum și a altor factori în cazul persoanelor adulte (situația familială, lipsa posibilităților de angajare, poveștile de succes a celor care au plecat la muncă în străinătate, lipsa educației sau a oricărei alte forme de instruire, sărăcia extremă, lipsa unei culturi a migrației) o clasează într-o situație de inferioritate care este exploatată de către traficant, context în care este exclusă exprimarea unui consimțământ liber și în cunoștință de cauză de către victimă. Pentru considerentele expuse mai sus instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.

În drept fapta inculpatului I.G. zis N.B. de a recruta, caza în România și asigura transportul în Olanda sau Germania, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând prin inducere în eroare, pe victimele majore C.L., B.R.A., P.P.M., R.E., U.A., H.P., M.E. și S.C. în vederea exploatării sexuale ale acestora prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului I.G. zis N.B. de a recruta, caza în România și asigura transportul în Olanda, pentru victima minoră B.A., profitând de situația materială precară a acesteia, în vederea exploatării sale sexuale, prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatei B.E.L., de a recruta și a transporta în străinătate (împreună cu inculpatul I.G.), prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând prin inducere în eroare pe victimele majore M.E. și S.C., în vederea exploatării sexuale ale acestora prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului T.G. zis G., de a recruta și asigura transportul în Olanda, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând prin inducere în eroare, pe victimele majore C.L., B.R.A., P.P.M. și R.E. în vederea exploatării sexuale ale acestora prin practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpaților I.G. și B.E.L., precum și a inculpatului T.G., de a se constitui într-un grup infracțional organizat (din care mai tăceau parte N.G., A.G.V. și A.R.D.), ce a funcționat pe o perioadă lungă de timp, (2006-2007) și în cadrul căruia fiecare membru avea roluri distincte, precis determinate, în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. Inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor în concurs real, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

În cauză s-a constituit parte civilă partea vătămată C.L., solicitând despăgubiri materiale și morale. În ceea ce privește despăgubirile materiale instanța constată că în privința acestora partea civilă nu a făcut nici o dovadă.

Referitor la cererea de daune morale instanța apreciază că în cauză nu se impune acordarea de daune morale având în vedere conduita părții care nu a făcut o selecție a anturajului și s-a complăcut în compania unor persoane care în mod notoriu nu erau demne de încredere. Pentru aceste motive pretențiile civile ale acesteia fiind nefondate vor fii respinse.

Referitor la persoana și conduita inculpaților, instanța a reținut următoarele:

Inculpata B.E.L. este o persoană cu starea de sănătate precară, are un copil minor nu are antecedente penale și a avut o conduita bună anterior intrării în anturajul inculpatului I., aspecte în raport de care se va reține circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. prin efectul căreia pedepsele ce vor fii aplicate acesteia vor fii coborâte sub minimul special.

Inculpatul T.G. nu are nici o ocupație stabilă și nici antecedente penale. În cursul procesului penal inculpatul s-a sustras permanent de la cercetării iar căutările efectuate prin agent procedural au stabilit că acesta se află în Spania.

Inculpatul I.G. este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., prin sentința penală nr. 820 din 04 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Moinești, față de acesta fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., instanța urmând a face și aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen.

În cursul urmăririi penale, inculpatul I.G. a avut o atitudine nesinceră, declarațiile acestuia fiind contradictorii.

Inculpata B.E.L., a avut o atitudine parțial sinceră, descriind modul în care au fost recrutate și transportate în străinătate mai multe tinere, însă a încercat în permanență să reducă la minim participarea sa la săvârșirea acestor fapte. La individualizarea judiciară a pedepselor instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În ceea ce privește pericolul social concret sporit al faptelor instanța a apreciat că acesta rezultă nu numai din gravitatea faptelor descrise mai sus avută în vedere după criteriul sancțiunii prevăzută de legiuitor, ci și datorită contextului infracțional, constând în aceea că, infracțiunea de trafic persoane realizată în modalitățile alternative ale recrutării, racolării, cazării și transportului, reprezintă infracțiunea scop a constituirii ori aderării la grupul infracțional organizat a inculpaților.

De asemenea, trebuie avut în vedere și impactul pe care îl are în societate, săvârșirea acestui gen de infracțiuni. Traficul de ființe umane a devenit în ultimul deceniu o problemă majoră, atât la nivel național cât și internațional depășind caracteristicile unui fenomen episodic și afectând un număr mare de persoane, cu profunde implicații de ordin social și economic.

În speță deși activitatea inculpaților cercetați în țară s-a rezumat la racolarea de persoane de sex feminin care au fost vândute inculpaților din Olanda context în care pentru ambele echipe ale grupului infracțional traficul de ființe umane a avut ca scop exploatarea victimelor în principal prin practicarea prostituției, aspecte ce demonstrează pericolul social sporit al faptelor comise și al inculpaților.

Considerând că prostituția și traficul de ființe umane sunt incompatibile cu demnitatea și valoarea persoanei umane, aducând atingere bunăstării individului, familiei și comunității, „Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituirii semenilor" (ratificată de România la 10 decembrie 1954) a decis pedepsirea oricărei persoane care: ademenește, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimțământul acesteia exploatează prostituția altei persoane chiar cu consimțământul acesteia. Pe de altă parte trebuie avută în vedere și împrejurarea că multitudinea infractorilor și a infracțiunilor de acest gen prin periculozitatea și frecvența lor în țară și în afara granițelor țării, au determinat ca România să fie prezentată ca fiind cunoscută ca țara de proveniență a acestui flagel cea ce reprezintă un stigmat pentru cetățenii români.

În conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. constatând că faptele există, constituie infracțiunile reținute mai sus și au fost comise de inculpați, instanța a pronunțat condamnarea inculpaților la pedeapsa principală a închisorii, complimentară a interzicerii unor drepturi și accesorie a interzicerii unor drepturi apreciind că în contextul reținut mai sus modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin privare de libertate este cea mai eficientă.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termen legal parchetul și inculpații.

În motivarea apelului său, parchetul a arătat următoarele:

A invocat nelegalitatea sentinței penale în ceea ce privește condamnarea inculpatului I.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, la pedeapsa de 5 ani închisoare, întrucât partea vătămată minora B.A. a fost traficată în luna februarie 2006 (10 februarie 2006-conform evidențelor intrări-ieșiri frontieră), în cauză fiind incidente prevederile articolului mai sus menționat în formă modificată la 16 octombrie 2005, minimul pedepsei fiind de 7 ani și nu de 5 ani, cum în mod eronat a reținut instanța, inculpatului nereținându-i-se circumstanțe atenuante care să conducă la coborârea pedepsei sub minimul special. În acest context, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. trebuia să i se aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani, iar urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 820 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Moinești, pedeapsa rezultantă era de 8 ani închisoare (7 ani + 1 an) și nu 6 ani și 6 luni cum în mod eronat a reținut prima instanță.

Inculpații B.E.L. și T.G. nu și-au motivat în scris apelurile.

Inculpatul I.G. a arătat că în mod greșit s-a dispus revocarea pedepsei pronunțată de Judecătoria Moinești în loc să se dispună contopirea acesteia. A mai susținut că, nu se impunea confiscarea casei de locuit ce-i aparține, întrucât aceasta este folosită ca motel conform unui contract de comodat și mai mult, nu a fost folosită la cazarea victimelor.

Cu ocazia dezbaterilor apărătorul inculpatei B.E.L. a solicitat în principal achitarea iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism și a se face în cauză aplicarea art. 861 C. pen. sau art. 81 C. pen.

Apărătorul inculpatului I.G. a solicitat în principal achitarea pentru toate infracțiunile întrucât nu există probe de vinovăție iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice, reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unor pedepse sub minimul special.

Apărătorul inculpatului T.G. a solicitat achitarea acestuia întrucât nu există probe de vinovăție.

Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 378 C. proc. pen. hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, a probelor noi administrate în fața instanței de apel și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că aceasta este nelegală în raport de motivele invocate de parchet și legală și temeinică în raport de motivele invocate de inculpați.

Prima instanță a aplicat o pedeapsă nelegală sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, minimul legal fiind de 7 ani, pedeapsa aplicată de 5 ani fiind nelegală, în condițiile în care nu au fost reținute circumstanțe atenuante.

Din probele administrate în cauză și care au fost arătate în mod detaliat de, prima instanță, rezultă în mod cert că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

În cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice pentru nici unul dintre inculpați pentru motivele care au fost arătate de prima instanță, motive pe care și le însușește și instanța de apel.

Probele noi administrate în fața instanței de apel nu schimbă situația de fapt reținută de instanța de apel.

În mod corect s-a dispus confiscarea casei de locuit a inculpatului I.G. întrucât majoritatea victimelor recrutate au fost cazate în această locație, în cauză fiind incidente prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

În mod legal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare din sentința penală nr. 820/2004 a Judecătoriei Moinești, în cauză fiind incidente prevederile art. 83 C. pen.

În ce privește pedepsele aplicate celor trei inculpați, cu excepția pedepsei aplicata inculpatului I.G. pentru art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, acestea au fost bine individualizate în raport cu prevederile art. 72 și 52 C. pen., ținându-se cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite și de persoana inculpaților, I.G. fiind recidivist iar ceilalți doi inculpați neavând antecedente penale, neimpunându-se reducerea acestora sau aplicarea art. 861 sau art. 81 C. pen.

Circumstanțele personale favorabile inculpaților au fost avute în vedere de prima instanță atunci când a stabilit pedepse îndreptate spre minimul special, inculpatei B.E.L. fiindu-i reținute și prevederile art. 74 lit. a) C. pen., pentru ceilalți inculpați nefiind întrunite condițiile legale pentru aplicarea art. 74 C. pen.

Față de cele ce preced s-a admis apelul parchetului sub aspectul pedepsei nelegale aplicate inculpatului I.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului I.G. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea inițială și în plus a fost condamnat de prima instanță.

S-a computat arestarea preventivă pentru acest inculpat în continuare până la zi.

Așa fiind prin Decizia penală nr. 159 din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauza minori și familie în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 215/D din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4544/110/2007, pe care o desființează sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și a pedepsei deexecutat privind pe inculpatul I.G.

Rejudecând cauza sub aspectele arătate și în consecință: a descontopit rezultanta în pedepsele componente și a condamnat pe inculpatul I.G. în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani la care s-a adăugat pedeapsa revocată de 1 an, urmând să execute în total pedeapsa de 8 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare se suportă de stat.

În baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.G., T.G. și B.E.L. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului I.G.

În baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. a computat arestarea preventivă în continuare începând cu 21 aprilie 2008 și până la zi.

A constatat că inculpații au avut apărători aleși.

Onorarii avocat oficiu în sumă de câte 150 lei pentru părțile vătămate se suportă din fondul MJ.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au obligat inculpații la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații I.G., T.G. și B.E.L.

În recursul declarat de inculpatul I.G. decizia atacată a fost criticată ca nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen., învederându-se instanței că decizia nu este motivată, instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererile formulate de către recurentul inculpat, față de aceste susțineri a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

S-a mai solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, învederându-se instanței că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă; și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 considerând că fapta nu există.

S-a mai solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat să se dea eficiență mai mare circumstanțelor personale ale inculpatului care să conducă la reducerea pedepsei.

În recursul declarat de inculpata B.E.L. aceeași deciziei a fost recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.3859 pct. 9, 17, 18 și 14 C. proc. pen., învederându-se instanței că hotărârea recurată nu a fost motivată în fapt și în drept, învederând instanței că nu poate fi vorba de existența unui grup infracțional organizat. S-a mai susținut că deși aceste critici le-a formulat și în fața instanței de apel nu au fost luate în seamă, considerând că hotărârea pronunțată este vădit netemeinică. S-a solicitat ca, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru ambele fapte întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat intenția directă sau indirectă a inculpatei de a recruta și transporta persoane. S-a mai susținut că acest fapt nu a rezultat nici din convorbirile telefonice purtate, inculpata nu a beneficiat de niciun folos material, iar cu privire la aderarea la grupul infracțional organizat, acesta neexistând inculpata nu avea la ce să adere, iar în situația în care ar fi existat nu a fost demonstrată intenția inculpatei de a adera la acesta.

S-a mai susținut că încadrarea juridică dată faptei a fost greșită și s-a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen., invocând în acest sens decizia de recurs în interesul Legii nr. 16 din 2007.

În subsidiar s-a solicitat ca, în raport de participația penală a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale inculpatei, care este singură și are în întreținere un copil minor, aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și prin neprivarea de libertate a inculpatei, iar perioada cât aceasta a fost arestată preventiv consideră că a fost suficientă.

În recursul declarat de inculpatul T.G. hotărârea Curții de Apel Bacău a fost atacată ca nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 18 și 14 C. proc. pen., considerându-se că decizia recurată nu a fost corect motivată, inculpații nu s-au cunoscut inițial, cunoscându-se cu prilejul sărbătorilor de Crăciun din anul 2005. S-a mai susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererile esențiale, respectiv nu s-a pronunțat chiar pe motivele de apel formulate; nepronunțându-se cu privire la cererea de achitare a inculpatului, întrucât acesta nu a săvârșit fapta.

S-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

În subsidiar, s-a învederat instanței că individualizarea pedepsei a fost greșită solicitându-se reducerea cuantumului pedepsei cu aplicarea dispozițiilor art. 81 și 861 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare invocate de recurenții inculpați I.G., T.G. și B.E.L., Înalta Curte are în vedere , pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că în cauză este atrasă cu prioritate incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 teza I C. proc. pen., comun invocat de cei trei recurenți și în consecință recursurile de față declarate de aceștia se privesc ca fondate și urmează a fi admise ca atare în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (1) C. proc. pen.

Aceasta întrucât cu titlu de premisă se reține că la data de 16 decembrie 2008 cu ocazia dezbaterii apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații I.G., T.G. și B.E.L. împotriva sentinței instanței de fond nr .215/D din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, toți cei trei inculpați apelanți au solicitat prin cereri orale instanței de apel a Curții de Apel Bacău achitarea pentru totalitatea infracțiunilor imputate în sarcina lor în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu mențiunea suplimentară a celor pretinse de inculpatul T.G. prin motivele scrise de apel (fila 19 dos. apel) în sensul achitării sale în principal în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Or, din acest punct de vedere enunțarea eliptică a instanței de prim control judiciar în sensul „din probele administrate în cauză și care au fost arătate în mod detaliat de prima instanță, rezultă în mod cert că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați” (paragraful 4 din fila 37 a deciziei atacate) relevă o insuficientă motivare ce echivalează cu o manifestă nemotivare ce determină imposibilitatea instanței de recurs a Înaltei Curți de a realiza un control efectiv al unor argumente de tip logico-juridic și formal (total inexistente în speță) conținute de decizia recurată.

Omisiunea esențială , a nemotivării acestei decizii atacate mai evidențiază un grav viciu formal de procedură întrucât se materializează în însăși decizia atacată prin termeni generali și vagi folosiți de redactorul aceleiași decizii.

Din acest punct de vedere sunt fundamentale cele statuate, subsumat principiului major că hotărârile judecătorești trebuie să fie motivate, prin Avizul nr.11 din 18 decembrie 2008 al C.C.J.E. în atenția Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești în sensul că o motivare bună este o necesitate imperioasă care nu poate fi neglijată în favoarea celerității. O motivare bună cere ca judecătorul să aibă timpul necesar pregătirii hotărârii.

Motivarea permite nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil ci este mai ales o garanție împotriva arbitrarului. Pe de o parte, ea obligă judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părților și să precizeze elementele care îi justifică decizia și o fac să fie conformă legii și, pe de altă parte, ea permite o înțelegere a funcționării justiției de către societate.

Motivarea trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la aceasta.

Motivarea trebuie să exprime respectarea de către judecător a principiilor enunțate de C.E.D.O. (în special respectarea drepturilor la apărare și dreptul la un proces echitabil).

Motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială, deoarece permite justițiabilului să se asigure că pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont de ele. Motivarea trebuie să fie lipsită de orice apreciere jignitoare sau neplăcută a justițiabilului.

Fără să aducă atingere posibilității, ba chiar obligației din partea judecătorului de a acționa în unele cazuri după bunul plac, acesta nu ar trebui să răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influența asupra soluționării litigiului.

Motivarea nu trebuie neapărat să fie lungă. Trebuie găsit un echilibru just între formularea scurtă și buna înțelegere a hotărârii.

Obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat, întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O. Întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate, să explice clar faptele și chestiunile asupra cărora trebuie să se pronunțe.

În ceea ce privește conținutul său, hotărârea judecătorească cuprinde examinarea chestiunilor în fapt și în drept aflate la baza controversei.

La examinarea chestiunilor în fapt judecătorul va examina contestațiile referitoare la probatoriu, mai exact asupra legalității acestuia. El va examina de asemenea valoarea probantă a elementelor ce ar putea avea utilitate pentru soluționarea litigiului.

Examinarea chestiunilor în drept trebuie să cuprindă aplicarea regulilor de drept național și european. Motivarea va trebui neapărat să facă referire la prevederile constituționale relevante și la dreptul național sau european aplicabil.

Examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept.

Această putere de interpretare nu trebuie să facă a se uita că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea atât a conținutului regulii de drept cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar.

În acest scop, judecătorul va aplica principiile interpretative aplicabile atât în dreptul național cât și european.

Față de considerentele de mai sus, urmează ca admițându-se recursurile declarate de inculpații I.G., T.G. și B.E.L. să se caseze în integralitate decizia recurată și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecarea tuturor apelurilor la aceeași instanță, Curtea de Apel Bacău când aceasta va proceda în virtutea efectului devolutiv al apelului prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen. la evaluarea sa personală a situației de fapt imputate, prin examinarea coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză și analizarea celor ce întemeiază cu titlu cert vinovăția sub aspectul infracțiunilor imputate, motivând în fapt și în drept soluționarea cererilor inculpaților de achitare a lor ori de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute a fi fost comise și în genere examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Întrucât pentru celelalte motive de recurs este steril a mai fi analizate distinct datorat incidenței decisive și prioritare a cazului de casare deja tratat, urmează ca acestea să fie avute în vedere corespunzător și tratate în drept de către aceeași instanță de apel.

Urmează a se menține actele îndeplinite în cauză până la data de 16 decembrie 2008, când au fost consemnate susținerile și cererile părților cu ocazia dezbaterilor.

Întrucât în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului I.G. în raport de natura infracțiunilor imputate, pentru care a fost condamnat de către prima instanță la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, existând date care certifică temerea că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică de drept urmează a se menține starea acestuia de arest preventiv.

Urmează că sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor de față să rămână în sarcina statului.

Urmează ca onorariilor avocaților desemnați din oficiu în sumă de 200 lei pentru fiecare inculpat, până la prezentarea apărătorilor aleși să fie suportate din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații I.G., T.G. și B.E.L. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceiași instanță, Curtea de Apel Bacău.

Menține actele îndeplinite în cauză până la data de 16 decembrie 2008.

Menține starea de arest a inculpatului I.G.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor inculpaților rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu în suma de câte 200 lei pentru fiecare inculpat, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va suporta din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2009.