Embezzlement of corporate funds vs. unlawful dividend distribution: validity of de facto manager’s misappropriation and insufficiency of personal loan claims to negate criminal intent

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr. 739/121/2006 s-a dispus în dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Z.T.A., din infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., infracțiune pentru care s-a dispus încetarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) - art. 10 lit. g) C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului Z.T.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, Tribunalul Galați a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 3/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.T.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și a inculpatului G.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților: 1. Z.T.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (relația cu SC S. SA Galați); înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (relația cu SC C. SRL Stroane); 2. D.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen., în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.; 3. M.F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de divulgarea secretului economic sub forma participației improprii prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 298 C. pen.; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 290 alin. (1) C. pen.; abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 1664/P/2003 iar prin încheierea de ședință din data de 10 martie 2004 s-a dispus disjungerea cauzei în privința inculpatului Z.T.A., formându-se un nou dosar cu nr. 1333/P/2004 și declinarea soluționării acestei cauze în favoarea Judecătoriei Galați.

Prin sentința penală nr. 121 de la 21 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 1652/P/2004 s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Galați.

Prin încheierea de ședință din data de 15 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Galați.

Prin sentința penală nr. 539 de la 13 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 624/P/2005 s-a dispus declinarea competenței în favoare Judecătoriei Galați motivat de faptul că în dosarul inițial privind pe inculpatul G.E. s-a pronunțat sentința penală nr. 472 de la 25 octombrie 2005, astfel că practic reunirea celor două cauze a devenit imposibilă.

Prin sentința penală nr. 1540 de la 15 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, fără a se mai înainta dosarul la Curtea de Apel Galați.

Prin sentința penală nr. 540 de la 8 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 739/121/2006 s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Galați.

Prin sentința penală nr. 1 de la 11 ianuarie 2007 Curtea de Apel Galați (dosar nr. 739/121/2006) a respins, ca inadmisibilă sesizarea, motivat de faptul că se stabilise anterior competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

În fapt, prin rechizitoriu, s-a reținut că în cursul anului 2000 inculpatul Z.T.A., în calitate de administrator al SC P.P. SA Galați, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale și-a însușit suma de 499.000.000 ROL formată din 162.000.000 ROL, reprezentând retragere împrumut, care nu are suport real și 337.000.000 ROL, reprezentând avansuri spre decontare pe care nu le-a justificat.

Tot prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul, în aceiași calitate, în septembrie 2000 a plătit și încasat suma totală de 100.000.000 ROL cu titlu de avansuri dividende pentru anul 2000.

Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, iar inculpatul a solicitat continuarea procesului penal.

Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului (f. 426-433 vol. II dosar u.p., f. 30, 31 dosar fond ), declarațiile numitei D.(fostă F.)C.I. (f. 152, 153 dosar fond), notele de constatare (f. 8,9, 35-40 ol. I dosar u.p. ), dispozițiile de plată ( f. 458-460 vol. II dosar u.p. ), hotărârea AGA ( f. 451, 452 vol. VII dosar u.p. ) rezultă că la datele de 19 septembrie 2000 și 2 octombrie 2000 inculpatul a plătit martorei F. (actual D.)C.I., asociată la SC P.P. SA Galați până la data de 31 mai 2000, sumele de 50.000.000 ROL și respectiv 20.000.000 ROL, cu titlu de dividende pentru anul 2000, iar la data de 27 septembrie 2000 a încasat suma de 30.000.000 ROL, tot cu titlu de dividende pentru anul 2000.

În perioada anterioară anului 2000 SC P.P. SA Galați nu realizase profit, iar exercițiul financiar pentru anul 2000 nu se încheiase și, prin urmare, nu exista nici situația financiară anuală (bilanțul contabil) care să ateste existența dividendelor, astfel că inculpatul nu putea să plătească dividendele, chiar dacă ar fi realizat profit pe primele 9 luni ale anului [art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată].

În drept, fapta inculpatului Z.T.A. care, în calitate de administrator al SC P.P. SA Galați, în mod repetat, în perioada 19 septembrie-2 octombrie 2000, a plătit și încasat dividende aferente anului 2000 în sumă de 100.000.000 lei, în lipsa situației financiare (bilanțul contabil ) constituie infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data comiterii faptei infracțiunea era pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 3 ani închisoare, astfel că, în conformitate cu art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen., la data de 03 aprilie 2008 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Legea nr. 31/1990 a suferit modificări în prezent infracțiunea comisă de inculpat încadrându-se în dispozițiile art. 2721 pct. 2 din această lege, astfel C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Z.T.A. pentru comiterea acestei infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de delapidare, tribunalul a reținut că în cursul anului 2000 inculpatul Z.T.A., prin SC P.P. SA Galați a desfășurat activități comerciale cu SC S. SA Galați de la care achiziționase tablă pe care o revindea către SC D. SRL Galați.

Banii pe care inculpatul îi primea de la SC D. SRL Galați în contul mărfurilor vândute îi vira către SC S. SA Galați pentru plata tablei cumpărate.

Cu ocazia controlului efectuat de lucrători ai Administrației Financiare și Trezoreriei Municipiului Galați s-a stabilit să suma de 1.748.262.628 ROL încasată, prin bănci și prin casă, în contul produselor livrate de la SC D. SRL Galați de către inculpat nu a fost achitată SC S. SA, deși mai avea datorii la aceasta.

Inculpatul a justificat această sumă astfel: 400 milioane lei - disponibil în cont la BCR, sucursala Galați; 339 milioane lei - disponibil în cont la B.A.S.A., sucursala Galați; 97 milioane lei - s-au efectuat plăți la bugetul statului prin D.J.M.S.S. Galați și S.G.F.F.P.C.F.S. Galați; 63 milioane lei - plăți către diverși furnizori; 574.500.000 lei - sume ridicate din casă; 200 milioane lei - sume încasare prin casă de la SC D. SRL Galați în septembrie 2000.

Suma de 774.500.000 lei derulată prin casă de către inculpatul Z.T.A. a fost utilizată astfel: 162 milioane lei - retragerea împrumutului acordat de către asociat (Z.T.A.) societății; 337 milioane lei - avansuri spre decontare luate de asociați și nejustificate; 100 milioane lei - cu titlu de avansuri, dividende pentru anul 2000; 175.500.000 lei - plăți la diverși furnizori, plăți salarii.

Cu privire la suma de 162.000.000 ROL pe care inculpatul a ridicat-o de la SC P.P. SA Galați cu titlu de retragere a împrumutului acordat de către acesta societății s-a constatat că pe parcursul anilor 1999-2000 inculpatul a creditat societatea cu mai mult de 162.000.000 ROL.

Declarațiile acestuia s-au coroborat cu declarațiile numitei Z.C. (f. 65 dosar de fond) care a arătat că la începutul anului 1999 a fost disponibilizată și a primit o sută și ceva de milioane lei bani pe care i-a dat inculpatului (soțul ei) pentru a împrumuta societatea, precum și cu înscrisurile aflate la dosarul de fond (depuse la data de 24 octombrie 2008 într-un dosar separat și atașat la dosarul de fond), respectiv: dispozițiile de încasare, adeverințele din care rezultă că numita Z.C. a fost disponibilizată și angajamentul acesteia cu privire la folosirea sumei pe care o va primi la înființarea unei societăți comerciale, precum și declarația martorei D.(fostă F.)C.I. ( f. 53 verso dosar fond ).

În consecință inculpatul nu a avut intenția de a-și însuși suma de 162.000.000 ROL în interes propriu fără drept, ci, pur și simplu și-a retras suma cu care creditase anterior societatea.

Cu privire la suma de 337.000.000 ROL, justificată de inculpat prin aceea că ar fi avansuri spre decontare date salariaților, s-a constatat că declarația inculpatului ( f. 30, 31 ) s-a coroborat cu declarațiile martorilor Z.C. ( f. 65 ), A.M.A. ( f. 124 ), Z.A.C.( f. 185 ) care au arătat că în calitate de angajați la SC P.P. SA Galați primeau bani în avans pentru achiziționarea de materiale, consumabile, aparate, pentru deplasarea în afara localității (transport, cazare, masă ) doar că nu întotdeauna aduceau documentele justificative pentru banii primiți.

În consecință inculpatul nu a folosit în interes propriu suma de 337.000.000 ROL ci a fost dată salariaților acestuia ca avans pentru cheltuieli legate de activitatea SC P.P. SA Galați.

Singura vină care se poate imputa inculpatului este aceea că nu a verificat dacă salariații au justificat sumele primite și, în caz contrar, să procedeze la recuperarea sumelor de la aceștia, însă aceasta excede cadrului procesual.

Față de cele arătate s-a constatat că fapta inculpatului de ridicare de la SC P.P. SA Galați a sumei de 162.000.000 ROL, reprezentând restituire împrumut și de a acorda suma de 337.000.000 ROL cu titlu de avansuri spre decontare salariaților nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prima instanță dispunând achitarea acestuia în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere soluția dată pe latură penală s-a constatat că nu se justifică confiscarea sumei de 337.000.000 ROL, întrucât nu a profitat inculpatului.

Împotriva sentinței penale nr. 587 de la 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați, în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.A.Z., criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a arătat că în esență și față de celelalte argumente, instanța de judecată a reținut că fapta inculpatului de ridicare de la SC P.P. S.A, Galați a sumei de 162.000.000 lei ROL, reprezentând restituire împrumut și de a acorda suma de 337.000.000 lei ROL cu titlu de avansuri spre decontare salariaților, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, neexistând intenția de a-și însuși suma de 162.000.000 lei ROL în interes propriu fără drept și că suma de 337.000.000 lei ROL nu fost folosită de inculpat în interes propriu.

Rechizitoriul a reținut, având în vedere conținutul probelor administrate, că inculpatul Z.T.A., în calitate de administrator al SC P.P. SA Galați și-a însușit în mod repetat suma de 499.000.000 lei ROL primită de la SC D.T. SRL Galați, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Suma de 499.000.000 lei ROL era compusă din suma de 162.000.000 lei ROL ce a fost utilizată ca și retragere împrumut acordat societății de către inculpat și suma de 337.000.000 lei ROL folosită ca și avansuri spre decontare luate de asociați și nejustificate.

Rechizitoriul a mai reținut că așa-zisul împrumut de 162.000.000 lei ROL nu are suport real, fiind simple susțineri ale învinuitului și că în evidențele contabile ale societății nu a fost înregistrat acel împrumut, retragerea sumei respective fiind de fapt o însușire a sumei fără temei legal. De asemenea s-a reținut că inculpatul și-a însușit și suma de 337.000.000 lei ROL, cu titlu de avansuri spre decontare, pe care însă nu le-a justificat în nici un mod.

Cu privire la proveniența acestor sume de bani, inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că: ”în decursul exercițiului financiar din perioada 1996-2000, asociații au adus aport de capital în diverse sume, care au fost folosite la plățile efectuate de firmă în decursul timpului, sume care au fost apoi retrase când firma a realizat profit, în principal sumele au provenit de la subsemnatul.”

Conform extraselor atașate dosarului de urmărire penală, asociați ai SC P.P. SA Galați erau o persoană juridică și persoanele fizice B.S., F.C.I., P.O.M., Z.C., Z.M. și Z.T.A..

Martorul B.S. a declarat că „inculpatul nu mi-a spus cum că societatea a fost împrumutată de dumnealui cu vreo sumă de bani și nici că ar fi luat bani de la societate ca urmare a vreunui împrumut acordat de dânsul ca și persoană fizică” și nici nu rezultă că acesta ar fi adus aport social în societate. Într-un memoriu adresat instanței, martorul a mai precizat că „în perioada cât am fost asociat, nu am beneficiat de niciun avantaj de la această societate, nu am primit dividende și nici nu am decontat cheltuieli și nu am împrumutat nicio sumă de bani.”

Martora D. (fostă F.)C.I. a declarat că nu a adus aport social în societatea constând în sume de bani și că „nu m cunoștință de existența vreunui împrumut între inculpat, ca și persoană fizică și societate și respectiv invers, între societate și inculpat.”

Martorul P.O.M. a declarat la rândul să „nu are cunoștință despre faptul că inculpatul ar fi împrumutate societatea cu vreo sumă de bani” și nici nu a rezultat că acesta ar fi adus aport social în societate.

Martora Z.C. a declarat că „i-a dat inculpatului suma de aproximativ 100 de milioane și folosită de acesta pentru a-și împrumuta societatea” și că „au existat dispoziții de încasare pentru suma adusă cu titlu de aport personal în martie 1999.”

Inculpatul Z.T.A. a declarat în faza de judecată că „în perioada 1999-2000 am împrumutat din banii personali, aduși de acasă, societatea, în momentul în care nu erau suficiente lichidități și aveam nevoie de bani „și că nu-mi amintesc dacă am încheiat documente în acest sens, dar dacă am făcut-o am prezentat-o la contabilă și acestea trebuie să apară în evidența contabilă.”

În primul rând, față de cele arătat, suma de 162.000.000 lei ROL care ar fi reprezentat aport social, a avut o proveniență incertă, inculpatul având declarații contradictorii în acest sens, asociații SC P.P. S.A., cu excepția martorei Z.C., neconfirmând cele declarate de către inculpat.

În al doilea rând, existența documentelor prin care s-ar fi efectuat împrumutul nu a fost dovedită de către inculpat. Inculpatul a afirmat că „acestea ar fi trebuit să apară în evidența contabilă”, dar și faptul că nu își amintește dacă s-au încheiat sau nu documente”. Inculpatul a mai precizat că de evidența contabilă a societății se ocupa numita B.L. La cererea inculpatului aceasta a fost audiată de către instanța de judecată, dar a declarat că „nu a fost contabil la SC P.P. S.A. Galați nici cu carte de muncă, convenție civilă și nici fără forme.”

În al treilea rând, așa cum a reținut și rechizitoriul, așa-zisul împrumut nu are suport real, fiind simple susțineri ale învinuitului și că în evidențele contabile ale societății nu a fost înregistrat acest împrumut și nu s-au întocmit documente când ar fi fost acordat împrumutul. Conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991 orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ. Pe baza documentelor justificative se fac înregistrările în alte documente, respectiv jurnale, fișe și alte documente contabile. Aceasta pentru că operațiunile economico-financiare pentru a putea fi valabile și pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, trebuie să fie justificate cu documente originale [art. 29 alin. (1) din Ordinul nr. 425/1998 al Ministerului Finanțelor - publicat în M.Of. nr. 391 bis din 15 octombrie 1998, în vigoare la momentul trimiterii în judecată, în prezent abrogat]. Or, înscrisurile depuse de către inculpat în apărarea sa nu au calitatea de document justificativ, în sensul legii și nici în evidențele contabile nu apare această operațiune de creditare.

Inculpatul a recunoscut retragerea sumei de bani din societate, declarând că „am retras suma în mod global…din câte îmi amintesc am ridicat aceste sume de bani la sfârșitul lui septembrie, începutul lui octombrie 2000”.

S-a mai arătat că instanța de judecată a motivat în sprijinul soluției de achitare, că inculpatul a folosit suma de bani pentru a credita societatea, chiar cu mai mult de 162.000.000 lei ROL și că nu a avut intenția de a-și însuși această sumă în interes propriu fără drept, ci pur și simplu și-a retras suma cu care creditase anterior societatea.

Primul argument s-a apreciat ca fiind nefondat, devreme ce nu s-a dovedit însuși faptul că inculpatul și-a creditat propria societate, mai sus argumentându-se, făcând trimitere la dispozițiile legale care reglementează activitatea financiară și contabilă.

S-a arătat, de asemenea că instanța a mai avut în vedere declarația martorei D.(fost F.)C.I., dar cu privire la declarația acesteia trebuie să se aibă în vedere următoarele: după ce aceasta a afirmat „cred că e posibil ca inculpatul, ca și persoană fizică, să fi împrumutat societatea cu vreo sumă de bani și de asemenea e posibil ca acesta să ia ca și persoană fizică un împrumut de la societate, imediat a mai declarat că „nu am cunoștință de existența vreunui împrumut între inculpat, ca și persoană fizică și societate și respectiv invers, între societate și inculpat.” Diferența dintre posibilitatea acordării împrumutului și inexistența împrumutului, nu poate fi transformată în argument la soluția de achitare.

Dispozițiile de încasare atașate în apărare de către inculpat și la care a făcut trimitere instanța, nu pot avea caracter de document justificativ, deoarece nu au stat la baza înregistrării niciunei operațiuni în contabilitatea societății. Acestea sunt copii simple, necertificate, care nu au fost depuse și în faza de urmărire penală, or, devreme ce inculpatul a declarat în această fază că o parte principală din sumă a provenit de la el însuși, ar fi trebuit să probeze acest lucru încă din faza de urmărire penală.

Instanța de judecată a reținut în întregime declarațiile făcute de inculpat numai în faza de judecată, care vin în contradicție evidentă cu ceea ce a declarat însuși inculpatul în faza de urmărire penală. Așa cum s-a arătat mai sus, în declarația inițială inculpatul a declarat că aportul de capital a fost adus de asociați în perioada 1996-2000 pentru ca la instanța de judecată inculpatul să declare că aportul de capital a fost adus în întregime de el însuși, indicând o altă perioadă de timp. Instanța de judecată ar fi trebuit să facă și analiza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar dacă ajungea la concluzie că trebuie înlăturate, trebuia să motiveze temeinic acest lucru, deoarece era obligată de lege, art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Al doilea argument al instanței, în sensul că inculpatul nu a avut intenție de a-și însuși această sumă în interes propriu fără drept, s-a apreciat ca fiind nefondat. Devreme ce nu s-a dovedit însuși faptul creditării, nu se poate afirma nici că inculpatul și-a retras doar suma cu care creditase anterior societatea.

Intenția de însușire a fost dovedită chiar de modalitatea de acțiune a inculpatului. Instanța de judecată nu a avut în vedere și faptul că nerespectarea disciplinei contabile prin emiterea de înscrisuri, care s-a arătat mai sus nu au calitatea de documente justificative și care nu se regăsesc în contabilitatea societății a permis însușirea sumei de bani de către inculpat.

În legătură cu suma de 337.000.000 lei ROL inculpatul a declarat că „în cursul anului 2000 firma a efectuat cheltuieli diverse pentru desfășurarea activității, cheltuieli care se regăsesc în evidențele contabile ale firmei, pe măsura efectuării lor, pentru aceasta firma a avut nevoie de disponibilități bănești pentru plăți în avans, ceea ce a determinat constituirea contului 542 - avans trezorerie.

În faza de judecată inculpatul a declarat că „pe parcursul anului 1999-2000 angajații mei au efectuat numeroase deplasări pentru care le dădeam în avans, după ce verificam oportunitatea deplasării și a sumei solicitat, sumele de bani necesare efectuării călătoriei, cazării, servicii mesei etc.” și că „nu întocmeam un document în acest sens, totul era transmis oral.”

Cu privire la această sumă instanța de judecată a motivat că inculpatul nu a folosit în interes propriu suma de 337.000.000 lei, ci a fost dată salariaților acestuia ca avans pentru cheltuieli legate de activitatea SC P.P. SA.

În primul rând, instanța de judecată a analizat doar declarația inculpatului dată în faza de judecată, nefăcând nicio referire la declarația acestuia dată în faza de urmărire penală. Contradicțiile dintre cele două declarații trebuiau lămurite de către instanța de judecată, prin solicitarea de explicații inculpatului, așa cum obligă art. 325 alin. (1) C. proc. pen.

În al doilea rând, inculpatul se referă la „angajații săi” făcând referire la numiții C.P., A.A., P.C., S.T., A.S., C.P., V.S., H.Z., ca fiind persoane care au beneficiat de sume decontate în avans. Dar, conform adresei emise de către SC P.P. SA pe parcursul urmăririi penale, angajații acestei societăți erau alte persoane decât cele enumerate de inculpat, cu excepția lui A.A. și H.Z. Personalul angajat la SC P.P. S.A. era format din Z.A.T., Z.C., Z.H., A.A., A.E., C.E., M.M. și S.A. În aceste condiții inculpatul nu avea cum să deconteze sume de bani în avans unor persoane care nu erau angajate la SC P.P. SA.

Dintre persoanele enumerate de inculpat, au fost audiați în calitate de martori A.M. și Z.A.C., dar și aceștia au declarat că nu întotdeauna se aduceau documente justificative pe sumele pe care le primeau. Or, devreme ce nu existau în toate situațiile asemenea documente, nu se putea verifica autenticitatea cheltuielii și nici faptul că cheltuielile se făceau în interesul societății.

În al treilea rând, aceste operațiuni nu se regăsesc nici ele în evidența contabilă a societății, așa cum în mod corect a reținut rechizitoriul.

Față de cele arătate s-a apreciat că decontarea în avans a sumei de 337.000.000 lei ROL a fost în fapt o însușire fără temei legal de către inculpat.

În concluzie, s-a apreciat că argumentele expuse mai sus au demonstrat însușirea fără drept a sumelor de bani, cu forma de vinovăție cerută de lege, ceea ce trebuie să se concretizeze într-o condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, modalitatea de executare fiind suspendarea condiționată a executării. În situația admiterii apelului și a unei eventuale condamnări a solicitat a se avea în vedere dispozițiile Legii nr. 543/2000 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni.

În legătură cu suma de 499.000.000 lei ROL reținută ca reprezentând prejudiciul cauzat SC P.P. S.A., prin săvârșirea infracțiunii de delapidare, s-a apreciat că reprezintă bun dobândit prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și trebuie confiscată în temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. devreme ce nu poate fi restituită și nu servește la despăgubirea părții vătămate, aceasta fiind radiată.

În motivele de apel formulate, inculpatul T.A.Z. a solicitat continuarea procesului penal și achitarea sa conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

De asemenea, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau, în subsidiar încetarea procesului penal prin intervenirea prescripției răspunderii penale, conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 120/A de la 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 896/44/2009 a fost admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 739/121/2006 și în consecință:

S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

În baza art. 2151 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A.Z. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privitoare la revocarea beneficiului grațierii condiționate.

S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 31 octombrie 2000 până la 9 februarie 2001 inclusiv.

În baza prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.A.Z. a sumei de 449.000.000 lei ROL (44.900 lei RON ).

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul T.A.Z. la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, pornind de la cauza „Dediu vs. România” curtea a apreciat că în mod corect instanța de fond a stabilit că fapta inculpatului T.A.Z. care, în calitate de administrator al SC P.P. SA Galați a plătit asociaților acestei societăți comerciale (printre care se număra și inculpatul ), începând cu 31 mai 2000 și până în 02 octombrie 2000, suma totală de 100.000.000 lei ROL, cu titlu de dividende pentru anul 2000 (anul în curs), înainte de închiderea anului, terminarea exercițiului financiar contabil, întocmirea bilanțului contabil și verificarea și aprobarea execuției financiar-contabile de către organele abilitate din cadrul finanțelor publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Faptele au fost dovedite cu declarația martorei F.C.I., nota de constatare, extras din procesul-verbal încheiat cu prilejul ședinței extraordinare AGA din 31 mai 2000 a SC P.P. S.A. Galați, declarațiile inculpatului, dispozițiile de plată care atestă plata către F.C.I. a sumei totale de 70.000.000 lei ROL (conform dispozițiilor de plată nr. 3011 din 2 octombrie 2000 și dispoziția de plată din 19 septembrie 2000), precum și a sumei de 30.000.000 lei ROL către T.A.Z. (dispoziția de plată nr. 3013 din 19 septembrie 2000 ).

Așa fiind s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și nu s-a impus achitarea inculpatului conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penală și că în mod corect instanța de fond a dispus încetarea procesului penal față de inculpat pentru această infracțiune.

Cu privire la fapta inculpatului T.A.Z. de a-și însuși, în mod repetat, în cursul anului 2000 suma totală de 449.000.000 lei ROL.

Conform declarațiilor inculpatului, ale martorilor audiați în cauză, a actelor de control financiar-contabile în cursul anului 2000, urmare a relației comerciale cu SC D. S.R.L. Galați, inculpatul T.A.Z., în calitate de administrator al SC P.P. S.A. Galați a încasat suma totală de 1.748.262.628 lei pe care însă nu a folosit-o pentru a achita debitele restante la SC S. S.A. Galați.

Din această sumă totală, inculpatul nu a putut justifica suma totală de 599.000.000 lei ROL. Din această sumă de 599.000.000 lei ROL cercetările efectuate au stabilit că suma de 100.000.000 lei ROL cercetările efectuate au stabilit că suma de 100.000.000 lei ROL a fost plătită în perioada 31 mai 2000 - 2 octombrie 2000 cu titlu de dividende pentru anul 2000 asociaților F.C.I. (70.000.000 lei ROL) și respectiv T.A.Z. (30.000.000 lei ROL).

Suma rămasă de 449.000.000 lei ROL inculpatul T.A.Z. a justificat-o astfel:

- 162.000.000 lei ROL retragerea unui împrumut cu care el ar fi creditat societatea;

- 337.000.000 lei ROL avansuri spre decontare luate de asociați și nejustificate.

Cu privire la suma de 162.000.000 lei ROL inculpatul T.A.Z. a arătat că acești bani reprezentau salariu și prime pentru disponibilizare acordate soției sale, cu ocazia disponibilizării de la SC S. S.A. Galați. Inculpatul nu a produs însă niciun document care să justifice proveniența unei asemenea sume, cunoscut fiind că potrivit regulilor generale, actele a căror valoare depășește 250 lei se probează numai cu înscrisuri. De asemenea, în evidența contabilă a SC P.P. S.A. Galați nu a fost înregistrat un asemenea împrumut și dacă el a avut o dată de scadență obligatorie.

Potrivit regulilor generale aplicabile în materie comercială ar fi trebuit ca inculpatul să aștepte închiderea exercițiului financiar pe anul 2000, întocmirea bilanțului contabil, iar din profitul obținut să solicite, în adunarea generală a asociaților, pe bază de documente, restituirea împrumutului în sumă de 162.000.000 lei ROL.

Cu privire la suma de 337.000.000 lei ROL reprezentând avansuri spre decontare luate de asociați și nejustificate, s-a constatat că până la 31 mai 2000 SC P.P. S.A. Galați, avea asociați în persoana inculpatului T.A.Z., Z.M., Z.C., B.S., F.C.I., P.O.M. și SC M.B.G. SA București.

Ulterior, după 31 mai 2000 din societate au plecat B.S., P.O.M. și F.C.I. și au intrat C.I., Z.H.C.

Fiind audiați în cauză, B.S., F.C.I., P.O.M. și C.I., au negat că ar fi primit, în cursul anului 2000, sume drept avans și nu au depus documentele specifice de decontare.

Declarațiile martorilor Z.C., Z.M. și Z.H.C. trebuie privire cu circumspecție, deoarece sunt declarații date „pro causae”, respectivele persoane fiind soția și copiii inculpatului.

În acest context, curtea de apel a apreciat, în concordanță cu practica judiciară în materie, că deși lipsa din gestiunea societății a unei sume de bani, prin ea însăși nu conduce la concluzia univocă că banii au fost delapidați, atunci când inculpatul, care era un subiect calificat, în primirea diferitelor sume de bani, în mânuirea acestor sume de bani, în efectuarea de plăți, a luat din gestiune sume de bani ce reprezentau avansuri spre decontare și a făcut ulterior susțineri ce s-au dovedit inexacte cu privire la destinația acestor sume de bani și a încercat să justifice suma constatată lipsă ca fiind însușită de către asociați, se poate trage concluzia că în realitate și-a însușit această sumă de bani ( a se vedea Tribunalul Suprem, secția penală, - Decizia nr. 3523/1972; R.R.D. nr. 3/1973, pag.161, în „Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975” V. Papadopol și Mihai Popovici, Ed. Științifică și Enciclopedică, București 1977 - pag. 119, precum și G. Antoniu și C. Bulai - „Practica judiciară penală” vol. III Ed. Academiei Române - București 1992 - pag. 149 ).

Așa fiind, curtea a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu cele ale infracțiunii prevăzută de art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. În cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, în baza prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați, a desființat, în parte, sentința penală atacată și în rejudecare a dispus condamnarea inculpatului T.A.Z. pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei ca a fost aplicată inculpatului, precum și a modalității de executare, curtea a avut în vedere scopul educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., data și împrejurările săvârșirii faptei, prejudiciul cauzat, dar și comportarea inculpatului pe durata procesului penal, prezentarea sa în fața autorităților, starea sa de sănătate, etc.

Față de toate acestea, curtea de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, sens în care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. și a atras atenția inculpatului asupra împrejurărilor în care se poate revoca suspendarea condiționată a pedepselor principale și accesorii aplicate.

Curtea de apel a constatat că pedeapsa aplicată este grațiată integral și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 și a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privitoare la revocarea grațierii condiționate.

Conform art. 383 C. proc. pen., în referire la art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., curtea de apel a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 31 octombrie 2000 la 09 februarie 2001.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că suma totală de 449.000.000 lei ROL (44.900 lei RON) ar fi trebuit să se întoarcă în patrimoniul SC P.P. S.A. Galați.

Cum între timp societatea a fost lichidată și radiată din Registrul Comerțului, personalitatea juridică a acesteia dispărând, în baza prevederilor art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.A.Z. a acestei sume.

Curtea a menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

În baza prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul T.A.Z. împotriva sentinței penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul apelant a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel penal.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul Z.T.A., fără a arăta inițial în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 4 martie 2010, în recurs, Înalta Curte a apreciat ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, în vederea angajării unui apărător, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la fila 10 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 29 aprilie 2010, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului inculpat, pentru a i se da posibilitatea să pregătească o apărare eficientă în conformitate cu dispozițiile art. 6 și art. 171 C. proc. pen. și art. 6 din CEDO a amânat cauza la 27 mai 2010, cu menținerea delegației apărătorului desemnat din oficiu, potrivit încheierii de ședință de la acea dată, aflată la fila 29 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs formulate de recurentul inculpat Z.A., prin apărător, trimise prin fax, aflate la filele 33-37 dosarul Înaltei Curți.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul inculpat a criticat hotărârea pronunțată sub trei motive de recurs și anume un prim motiv întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul Galați, în cursul anului 2000, inculpatul Z.T.A., prin SC P.P. S.A. GALAȚI, a desfășurat activități comerciale cu SC S. GALAȚI de la care achiziționase tabla pe care o revindea către SC D.C. SRL GALAȚI. Inculpatul vira banii pe care îi primea de la SC D.C. SRL în contul mărfii vândute către SC S. SA GALAȚI.

Cu ocazia controlului efectuat de lucrători ai Administrației Financiare și Trezoreriei mun. Galați s-a stabilit că suma de 1.784.262.628 ROL încasată prin bănci și prin casă, în contul produselor livrate de la SC D.C. SRL de către inculpat, nu a fost achitată către SC S. SA, deși mai avea datorii la aceasta.

În legătură cu o parte din această sumă, 774.500.000 lei ROL, derulată prin casă, inculpatul a arătat că a utilizat-o în următorul mod: 162.000.000 lei ROL - și-a retras din societate împrumutul acordat de el însuși ca și asociat; 337.000.000 lei ROL - avansuri spre decontare luate de asociați; 100.000.000 lei ROL - cu titlul de avansuri, dividende pentru anul 2000 (în legătură cu care s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 2721 din Legea nr. 31/1990 republicată); 175.000.000 lei ROL - plăți la diverși furnizori, plăți salarii.

Cu privire la sumele de 162.000.000 lei ROL (împrumutul acordat de el societății ) și de 337.000.000 lei ROL ( avansuri spre decontare luate de asociați), sume care au fost retrase de inculpat, Curtea de Apel Galați a considerat, contrar celor reținute de instanța de fond, că inculpatul nu le poate justificat și că acestea au fost folosite în interes propriu de către acesta, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.

În realitate, încă din faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că suma de 162.000.000 lei ROL pe care el a ridicat-o de la SC P.P. SA GALAȚI a reprezentat de fapt retragerea împrumutului pe care el l-a acordat societății.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pe parcursul anilor 1999-2000 inculpatul a creditat societatea cu mai mult de 162.000.000 ROL.

Acest aspect rezulta nu doar din declarațiile inculpatului, dar și din declarațiile martorei Z.C. (f. 65 dosar fond), care a arătat că la începutul anului 1999 a fost disponibilizată și a primit o sută și ceva de milioane lei pe care i-a dat inculpatului (soțul ei) pentru a împrumuta societatea.

Același este dovedit și cu înscrisurile aflate la dosarul instanței de fond: dispozițiile de încasare, adeverințele din care a rezultat că martora Z.C. a fost disponibilizată, angajamentul acesteia cu privire la folosirea sumei pe care o va primi la înființarea unei societăți comerciale, precum și cu declarația martorei D.( fostă F.)C.I. ( f. 53 dosar fond ).

Așa cum s-a probat, inculpatul nu a avut intenția de a-și însuși suma de 162.000.000 lei în interes propriu și fără drept, ci el a retras suma cu care creditase anterior societatea.

În ce privește suma de 337.000.000 lei ROL, justificată de inculpat ca reprezentând avansuri spre decontare date salariaților, acest aspect al declarației inculpatului data încă în faza de urmărire penală este confirmat de declarațiile martorilor Z.C. (f. 65 dosar fond), A.M.A. ( f. 124 ), Z.A. (f. 185), care au arătat că, în calitate de angajați, primeau bani în avans pentru achiziționarea de material, pentru consumabile, pentru aparate, pentru deplasarea în afara localității ( transport, cazare, masă ) doar că nu întotdeauna aduceau documente justificative pentru banii primiți.

Chiar dacă martora D.(fostă F.)C.I. ( f. 53 dosar fond ) arăta că nu are cunoștință despre existența împrumutului de 162.000.000 lei ROL, această martoră arăta că este posibil ca inculpatul să fi creditat societatea în acea perioadă.

În consecință, inculpatul nu a folosit în interes propriu acești bani.

Ceea ce i se poate imputa inculpatului este faptul că nu a verificat dacă salariații pot justifica în întregime sumele primite cu acest titlu, iar în caz contrar să procedeze la recuperarea lor, aspect care, așa cum a constatat Tribunalul Galați, excede cadrului procesual.

Față de aceste aspecte, s-a considerat că se impune menținerea soluției de achitare a Tribunalului Galați [în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.], motivat de aceea că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, lipsind elementul cerut de latura subiectivă, respectiv intenția de a-și însuși sumele. Aceste sume nu au profitat inculpatului. Avându-se în vedere că această sumă nu i-a profitat inculpatului nu se impune nici confiscarea ei, așa cum în mod just a apreciat instanța de fond.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. civ., întrucât în ce privește infracțiunea de delapidare, instanța a dat o greșită încadrare faptei inculpatului.

Chiar și în situația în care instanța ar aprecia că inculpatul se face vinovat cu privire la însușirea ori folosirea sumelor respective, în calitatea lui de administrator, această faptă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, ci încadrarea juridică trebuie schimbată, de asemenea în infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată [cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.] care sancționează fapta administratorului care folosește cu rea-credință creditul societății în interes propriu.

Nu se justifică faptul de a aprecia cu privire la o parte din sumele despre care s-a arătat că au fost ridicate pe nedrept de către inculpat să se dea încadrarea juridică prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, iar pentru alte sume ridicate să se considere că fapta întrunește elementele infracțiunii de delapidare.

Astfel, s-a reținut că inculpatul Z.T.A., în calitatea sa de administrator al SC P.P. SA GALAȚI, în septembrie 2000 a încasat și plătit suma totală de 100.000.000 lei ROL cu titlul de avansuri dividende pentru anul 2000, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 587/2008, Tribunalul Galați a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2721 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că a intervenit prescripția și dispunând încetarea procesului penal.

Cu privire la sumele de 162.000.000 lei ROL (împrumutul acordat de inculpat societății) și de 337.000.000 lei ROL (avansuri spre decontare luate de asociați), sume care au fost retrase de inculpat, fiind vorba despre fapte care se referă tot la patrimoniul societății, corect este ca actul normativ care se aplică să fie tot cel care se referă la societăți comerciale, act normativ ce reprezintă legea specială.

Un al treilea motiv de recurs este acela că instanța de apel l-a condamnat pe inculpatul Z. la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81-82 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

Pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. civ. Avându-se în vedere timpul lung scurs de la momentul când s-a apreciat că a fost comisă fapta, circumstanțele deosebite referitoare la persoana inculpatului, atât cele referitoare la conduita lui în familie, în societate, în profesie, dar și cele referitoare la starea de sănătate deosebită a inculpatului, soluție pe care o solicită instanței de recurs este achitarea în baza art. 10 lit. b1 C. proc. pen., fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport cu toate criteriile art. 181 C. pen.

La termenul de astăzi, magistratul asistent a învederat Înaltei Curți faptul că au fost depuse la dosarul cauzei motive de recurs formulate de apărătorul recurentului inculpat.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru susținerea intereselor recurentului inculpat, avocat Z.D. a solicitat să se ia act de faptul că mandatul său de reprezentare a încetat prin prezentarea apărătorului ales, urmând a fi avut în vedere Protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, privind plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu.

Înalta Curte a pus în vedere recurentului inculpat Z.T.A. că poate da declarații în fața instanței de recurs sau se poate prevala de dreptul la tăcere conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Recurentul inculpat Z.T.A. a arătat că se prevalează de dreptul la tăcere conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen., nedorind să dea declarații în fața instanței de recurs.

Apărătorul recurentului inculpat Z.T.A., avocat P.G. susținând oral motivele de recurs dezvoltate în scris, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea soluției de achitare a Tribunalului Galați în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Dezvoltând primul caz de casare invocat, apărătorul a menționat faptul că în pronunțarea hotărârii de condamnare pentru infracțiunea de delapidare, instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt, situație care se circumscrie cazului prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

În acest sens a arătat că instanța de apel a reținut că în cursul anului 2000, inculpatul având calitatea de administrator și acționar majoritar la SC P.P. SA a desfășurat anumite activități comerciale. În esență s-a reținut că în perioada indicată, inculpatul a ridicat din casieria societății suma de 162.000.000 lei (ROL) și că nu avea dreptul să încaseze această sumă; al doilea segment al infracțiunii se referă la suma de 337.000.000 lei (ROL), în legătură cu care s-a reținut că inculpatul a dispus plata către salariații sau colaboratorii societății, iar aceștia nu au făcut dovada cu documente legale a cheltuirii banilor în interesul societății.

În aceeași ordine de idei a menționat faptul că în legătură cu prima sumă, instanța de apel a apreciat că inculpatul nu a făcut dovada că a adus această sumă de bani ca aport la patrimoniul societății și pe cale de consecință nu avea dreptul să o ridice. Ancheta penală s-a realizat începând cu anul 1999, iar inculpatul a fost arestat o perioadă de timp, interval în care inculpatul nu a putut avea acces la documentele din contabilitatea societății. Abia la judecata în fond a cauzei, inculpatul a putut depune înscrisuri doveditoare, respectiv dispoziții de încasare prin care a adus aport la patrimoniul societății. Or, așa cum corect a reținut instanța de fond, pe parcursul anilor 1999-2000, inculpatul a creditat societatea cu mai mult de 162.000.000 lei (ROL), aspect care rezultă nu numai din declarațiile acestuia, dar și din declarațiile martorei Z.C. care a arătat că la începutul anului 1999 a fost disponibilizată și a primit o sumă de o sută și ceva de milioane lei pe care a dat-o inculpatului pentru a o aduce aport la patrimoniul societății. Aceste aspecte sunt probate și prin declarațiile altor angajați ai societății.

De asemenea, apărătorul a arătat că inculpatul este conștient că a greșit în legătură cu aspectul că nu a urmărit ca toate aceste depuneri și încasări din patrimoniul societății să fie evidențiate clar în contabilitate. Instanța de apel a înlăturat dispozițiile de încasare depuse la dosarul cauzei cu motivarea că acestea erau doar copii necertificate. În legătură cu acest aspect, apărătorul a subliniat faptul că după punerea în libertate a inculpatului, societatea al cărei administrator era, a intrat în procedura falimentului, astfel încât acesta nu a mai putut intra în posesia documentelor care îi probează nevinovăția.

Prin urmare, inculpatul nu a avut intenția de a-și însuși suma de 162.000.000 lei ( ROL) în interes propriu și fără drept, ci a retras suma pe care o adusese anterior aport la patrimoniul societății.

Totodată apărătorul a arătat că în legătură cu suma de 337.000.000 lei (ROL), instanța de apel a apreciat că nu există probe care să ateste scopul în care au fost cheltuiți acești bani și că persoanele care au beneficiat de acești bani nu erau angajații societății.

În realitate, din actele dosarului rezultă că aceste persoane erau angajați sau colaboratori ai societății, depunând mărturii în acest sens. Deci, în consecință, inculpatul nu a folosit în interes propriu acești bani, ceea ce i se poate imputa inculpatului fiind faptul că nu a verificat dacă salariații sau colaboratorii justificau în întregime sumele de bani primite cu acest titlu, iar în caz contrar, să procedeze la recuperarea lor.

Concluzionând cu privire la primul caz de casare invocat, apărătorul a arătat că activitățile descrise mai sus stau la baza condamnării inculpatului de către instanța de apel, contrar soluției instanței de fond, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, menținerea soluției de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., apărătorul a arătat că, chiar și în situația în care inculpatul s-ar face vinovat cu privire la însușirea sau folosirea sumelor respective, în calitatea lui de administrator, această faptă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, ci încadrarea juridică trebuie schimbată, de asemenea în infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, care sancționează fapta administratorului care folosește cu rea-credință creditul societății în interes propriu, faptă pentru care a intervenit termenul de prescripție al răspunderii penale ala 31 mai 2008.

În acest sens a evidențiat faptul că, în mod curios, fapta inculpatului de a înmâna bani unui fost acționar al societății a fost încadrată în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, iar pentru alte sume ridicate în același scop de către inculpat, s-a considerat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.

Susținând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apărătorul a arătat că acesta vizează persoana inculpatului, care în urmă cu 11-12 ani s-a implicat în desfășurarea unor activități comerciale în legătură cu care nu era foarte familiarizat. Arestarea inculpatului s-a produs nu ca urmare a lipsei de diligență a inculpatului cu privire la evidența contabilă a societății al cărei administrator era, ci ca urmare a modului radical în care acesta a înțeles să-și exercite profesia de ziarist, deranjând anumite persoane din cadrul autorităților publice din orașul Galați.

Totodată a subliniat faptul că în prezent inculpatul nu mai este ziarist, ci mediator, are trei copii dintre care doi sunt minori, iar cel major este jurnalist.

Concluzionând, apărătorul a solicitat ca, având în vedere timpul lung scurs de la momentul când s-a apreciat că a fost comisă fapta, precum și circumstanțele personale deosebite referitoare la persoana inculpatului, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În susținerea recursului, apărătorul a depus certificatul de grefă emis de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1415-1j-2001.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului inculpatului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de către inculpatul Z.T.A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 și 14 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect a stabilit vinovăția inculpatului Z.T.A. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte, în contextul concret al cauzei a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la aprecierea probelor, stabilind, pe de-o parte, că fapta inculpatului T.A.Z. care, în calitate de administrator al SC P.P. SA Galați a plătit asociaților acestei societăți comerciale (printre care se număra și inculpatul), începând cu 31 mai 2000 și până în 2 octombrie 2000, suma totală de 100.000.000 lei ROL, cu titlu de dividende pentru anul 2000 (anul în curs), înainte de închiderea anului, terminarea exercițiului financiar contabil, întocmirea bilanțului contabil și verificarea și aprobarea execuției financiar-contabile de către organele abilitate din cadrul finanțelor publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2721 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului T.A.Z., care în cursul anului 2000, urmare a relației comerciale cu SC D. S.R.L. Galați, în calitate de administrator al SC P.P. S.A. Galați a încasat suma totală de 1.748.262.628 lei, pe care însă nu a folosit-o pentru a achita debitele restante la SC S. S.A. Galați și din această sumă nu a putut justifica suma totală de 599.000.000 lei ROL, din care s-a stabilit că suma de 100.000.000 lei ROL a fost plătită în perioada 31 mai 2000-2 octombrie 2000 cu titlu de dividende pentru anul 2000 asociaților F.C.I. ( 70.000.000 lei ROL) și respectiv T.A.Z. (30.000.000 lei ROL), precum și sumele de 162.000.000 lei ROL cu titlu de împrumut și 337.000.000 lei ROL avansuri spre decontare luate de asociați și nejustificate, făcând susțineri inexacte cu privire la destinația acestora și a încercat să justifice suma constată ca fiind lipsă în gestiune ca fiind însușită de asociați se poate trage concluzia că în realitate și-a însușit acea dumă de bani, ceea ce întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate a rezultat că au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de plată sau încasare a unor dividende aferente anului 2000, care nu puteau fi distribuite, în lipsa de situație financiară în modalitatea concretă a faptei, reținute în sarcina inculpatului Z.A.T., potrivit declarației martorei D.(fostă F.)C.I. (filele 152, 153 dosar tribunal), declarației martorei B.L. ( fila 205 dosar tribunal), notelor de constatare ( filele 8,9, 35-40 vol. I dosar u.p. ), dispozițiile de plată (filele 458-460 vol. II dosar u.p.), extrasului din procesul-verbal încheiat cu ocazia ședinței extraordinare AGA din 31 mai 2000 a SC P.P. SA Galați, (filele 451-452 vol. VII dosar u.p.), declarațiilor inculpatului Z.A.T. ( filele 30-31 dosar tribunal), dispoziției de plată cu nr. 3011 din 2 octombrie 2000 către F.C.I. a sumei de 20.000.000 lei, dispoziției de plată cu nr. 3012 de la 19 septembrie 2000 către F.C.I. a sumei de 50.000.000 lei ( filele 458-459 în vol. VII dosar urmărire penală ) și dispoziției de plată cu nr. 3013 din 19 septembrie 2000 către Z.A. a sumai de 30.000.000 lei ( fila 460 în vol. VII dosar urmărire penală ).

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță, martora D.(fostă F.)C.I. a arătat că „…Din câte îmi amintesc am primit cu titlu de dividende în jur de 50-70 de milioane lei vechi. Nu pot să precizeze modalitatea prin care mi-a parvenit această sumă de bani, respectiv în numerar sau prin altă modalitate. Nu pot să precizez dacă în caz că banii mi-au fost dați numerar, dacă i-am primit personal de la inculpat sau prin intermediul tatălui meu. Precizez că, suma primită de mine, la acel moment, a fost dată cu titlu de avans dividende. Am fost aproape doar formal participant în cadrul acestei societăți în calitate de acționar, figurând scriptic cu această calitate…Ceilalți doi acționari, care s-au retras o dată cu mine, locuiau în București, având calitatea de acționari, respectiv asociați, în cadrul unor societăți comerciale din București, se deplasau mai des la Galați, întrucât aveau și aici alte societăți comerciale în cadrul cărora aveau calitatea de asociați, respectiv acționari, în funcție de forma societății…Nu știu dacă aceștia, la momentul când am primit eu, cu titlu de avans de dividende, suma de 50-70 milioane lei vechi ( ROL ), au primit și ei bani cu același titlu, respectiv avans dividende. Cred, dar nu sunt sigură că am participat personal la ședința A.G.A. din data de 31 mai 2000…”.

Martora B.L. în declarația dată în primă instanță a menționat că „…Nu-mi amintesc dacă soția inculpatului mi-a cerut părerea cu privire la posibilitatea distribuirii de dividende înainte de încheierea exercițiului financiar-contabil. Nu am primit de la inculpatul, soția acestuia sau alt angajat al SC P.P. înscrisuri cu care aceștia efectuau diverse deplasări sau achiziționarea de diverse materiale…Legal distribuirea de dividende, indiferent de denumirea acesteia nu se putea efectua pe parcursul exercițiului financiar contabil, se puteau ridica anumite sume de bani cu titlu de avans de trezorerie, în aceasta intrând cheltuielile efectuate pentru buna desfășurare a societății, la sfârșitul anului, urmând a se face regularizarea cu privire la sumele ridicate cu acest titlu și sumele de bani luate din contabilitate. În practică, deși nu era prevăzut în lege se obișnuia să se ridice anumite sume de bani, dacă în primele trei trimestre ale anului exista un profit substanțial astfel încât cel de-al patrulea trimestru nu putea să diminueze foarte mult acel profit deja obținut…Nici în prezent nu există prevedere legală care să permită ridicarea de bani cu titlu de avans de dividende.”

Înalta Curte consideră că în ceea ce privește fapta mai sus menționată în mod corect s-a stabilit că a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și în mod judicios s-a dispus încetarea procesului penală față de inculpat pentru acea infracțiune.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod corect din coroborarea mijloacelor de probă administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați, în faza cercetării judecătorești, în primă instanță, cu respectarea principiilor oralității, contradictorialității, publicității specifice fazei de judecată, respectiv B.S. (fila 214 dosar tribunal), D. (fostă F.)C.I., (filele 152-153 dosarul tribunalului), P.O.M. (fila 213 dosar tribunal), a actelor financiar-contabile, care au infirmat susținerile inculpatului în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, a fost dovedită vinovăția inculpatului Z.A.T. în comiterea infracțiunii de delapidare, întrucât acesta în calitatea de administrator al SC P.P. S.A. Galați, a acționat ca un gestionar de fapt, atunci când, în cursul anului 2000 în relația comercială derulată cu SC D. S.R.L. Galați a încasat suma totală de 1.748.262.628 lei pe care nu a folosit-o în vederea achitării debitelor restante la SC S. S.A. Galați și nu a putut justifica suma de 449.000.000 lei ROL, din care sumele de 162.000.000 lei ROL și 337.000.000 lei ROL, în efectuarea de plăți, prin luarea acestora din gestiune, ce reprezentau avansuri spre decontare, făcând susțineri eronate referitoare la destinația acestora și justificarea lor ca fiind însușite de către asociați, aceasta echivalând cu o însușire a acestor sume, realizând elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, în declarația dată, în primă instanță, martorul P.O.M. a precizat că „Am fost acționar la SC P.P. SA 2 ani de zile. Deși figuram în documente ca și acționar, în realitate nu m-am implicat de la și nu am participat la ședințele acționarilor. Nu cunosc numele persoanei care se ocupa de contabilitatea societății. Pe perioada cât am fost acționar nu am încasat vreo sumă de bani cu titlu de dividende și nici cu alt titlu. Nu am cunoștință de existența sau nu a profitului la această societate și nici despre faptul că inculpatul ar fi împrumutate societatea cu vreo sumă de bani. De asemenea nu știu nimic despre suma de 337 milioane lei vechi, ridicată de la societate de către inculpat cu titlu de avansuri spre decontare. Nici la momentul când m-am retras și am cedat acțiunile mele, nu am solicitat vreo sumă de bani cu titlu de dividende.”

Martorul B.S. în declarația dată, în cursul cercetării judecătorești, a arătat că „Am fost acționar la SC P.P. SA din 1997 sau 1998, nu rețin, până în 2000, când m-am retras. În această perioadă nu am încasat vreo sumă de bani cu titlu de dividende sau cu vreun alt titlu. La finele primului an de când eu făceam parte din acționariatul societății, am aflat de la inculpat că societatea nu a avut profit astfel că nu exista posibilitatea distribuirii de dividende. Nu știu dacă pe parcursul anului 2000 s-a înregistrat profit sau nu. Inculpatul nu mi-a spus cum că societatea a fost împrumutată de dumnealui cu vreo sumă de bani și nici că ar fi luat bani de la societate ca urmare a vreunui împrumut acordat de dânsul ca și persoană fizică. Nu cunosc persoana care s-a ocupat de contabilitatea societății în acea perioadă. Nu-mi amintesc să fi participat la ședințele adunării generale.”

Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel nu a dat relevanță declarațiilor martorilor Z.C., Z.M. și Z.H.C., față de natura relațiilor familiale, respectiv soția și copiii inculpatului, așa încât forța probantă a acestora a fost înlăturată.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea inculpatului Z.T.A. cu privire la nevinovăția sa în comiterea infracțiunii de delapidare, aceasta fiind înlăturată de mijloacele de probă administrate în cauză.

Așadar, Înalta Curte constată că între percepția asupra materialului probator de către instanța de apel și soluția pronunțată de aceasta nu există vădite și esențiale neconcordanțe, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reține nici solicitarea recurentului inculpat prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., folosirea cu rea-credință a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea în folosul propriu, întrucât din modalitatea concretă a săvârșirii infracțiunii rezultă că inculpatul, în calitatea de administrator a SC P.P. SA, ca gestionar de fapt, în efectuarea de plăți a luat din gestiune sume de bani ce reprezentau avansuri spre decontare, făcând ulterior susțineri eronate cu privire la destinația acestor sume de bani, încercând să justifice suma constatată lipsă, ca fiind însușită de către asociați, ceea ce echivalează cu însușirea de către acesta a sumelor de bani, realizând elementul material al infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de ar. 3859 pct. 17 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, apreciindu-se că față de circumstanțele personale ale inculpatului, conduita în familie și societate s-ar impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. civ., în condițiile art. 181 C. pen., lipsa pericolului social al faptei, întrucât în contextul concret al cauzei nu sunt incidente criteriile prevăzute în norma mai sus menționată.

Astfel, Înalta Curte constată că fapta de delapidare în formă continuată săvârșită de inculpatul Z.T.A. în condițiile reținute de instanța de apel prezintă pericol social concret, în raport cu modalitatea efectivă de comitere, în sensul că în calitate de administrator al unei societăți comerciale inculpatul, în efectuarea de plăți a luat din gestiune sume de bani ce reprezentau avansuri spre decontare, făcând ulterior susțineri eronate cu privire la destinația acestor sume de bani, încercând să justifice suma constatată lipsă, ca fiind însușită de către asociați, ceea ce echivalează cu însușirea de către acesta a sumelor de bani menționate, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de persoana și conduita făptuitorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, căsătorit, are trei copii, atitudinea pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte apreciază că în mod just instanța de apel a evaluat în concret gradul de pericol social al faptei comise, circumstanțele reale, dar și cele personale ale inculpatului și a stabilit că pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat către minim, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. a suspendării condiționate a executării pedepsei, este singura în măsură să-și atingă scopurile de exemplaritate, dar mai ales cel educativ, dând posibilitatea reinserției sociale pozitive a inculpatului, așa încât nu este aplicabil nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. civ.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de recurentul inculpat prin apărător nu sunt fondate.

De asemenea, instanța de recurs verificând hotărârea pronunțată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Z.T.A. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. civ. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, ca urmare a asigurării asistenței obligatorii, ce a avut loc pentru termenele de judecată de la 4 martie 2010, 29 aprilie 2010 și 27 mai 2010 de către doamna avocat Z.D., cu împuternicirea avocațială nr. 006239 emisă la 20 februarie 2010, (fila 9 dosarul nr. 896/44/2009 al Înaltei Curți), potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Z.T.A. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2010.