Surrender of requested person under European Arrest Warrant: Adequacy of preventive detention to ensure finality of surrender procedure

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 4021/2/2010 (1169/2010) din data de 6 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.G., pentru 5 zile, de la data de 6 mai 2010 la data de 10 mai 2010 inclusiv, pe baza semnalării transmise de Interpol, Germania în baza art. 883 raportat la art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internațională judiciară în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008.

S-a fixat termen la data de 10 mai 2010 ora 12.00 în vederea soluționării mandatului european.

Prin încheierea nr. 4021/2/2010 din data de 10 mai 2010, același complet de judecată al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, dispune arestarea persoanei solicitate I.G. pe o perioadă de 25 de zile de la data de 11 mai 2010 la 4 iunie 2010.

S-a reținut că prin mandatul european de arestare al Judecătoriei din Landshut, Germania, din data de 23 iulie 2008 s-a solicitat prin Biroul Național Interpol, identificarea și reținerea numitului I.G., cercetat sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 263 C. pen. german, pedeapsă prevăzută cu detențiunea pe viață.

Persoana solicitată a fost reținută pe un interval de 5 zile, conform încheierii din 6 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, începând cu data de 6 mai 2010 până la data de 10 mai 2010 inclusiv, iar prin încheierea aceleiași curți de apel din data de 10 mai 2010, în temeiul disp. art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.G. pe o perioadă de 25 zile, de la data de 11 mai 2010 la 4 iunie 2010.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs persoana solicitată care arată că nu mai este de acord cu predarea sa în Germania, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și punerea sa în libertate.

Analizând recursul atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu și sub toate aspectele, în temeiul disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat, pentru următoarele motive:

Se constată că persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință învinuirea care formează obiectul cauzei, fiind îndeplinite prevederile art. 90 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificată.

Se reține și faptul că instanța a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 136 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura arestării preventive fiind singura aptă a asigura atingerea finalității acestei proceduri.

Fapta pentru care este cercetată persoana solicitată de către Procuratura Landshut, Germania este o faptă de înșelăciune, infracțiune care prevede pedeapsa detențiunii pe viață, reținându-se în sarcina sa următoarea situație de fapt:

La data de 23 iunie 2008, pe la ora 22.37, acuzatul a închiriat un autoturism Volvo S 80, culoare gri, nr. de înmatriculare, număr de identificare a șasiului YV1AS714081071556 în valoare de 36.000 Euro de la Aeroportul din Munchen, firma S.S.R.L. și C.A.S.C., înșelând-o pe martora N.A. asupra dorinței și posibilității sale de returnare, prezentând un card Visa de la B.R. SA. Autoturismul i s-a dat acuzatului, având încredere că îl va returna. Acuzatul totuși nu a returnat autovehiculul la data de 27 iunie 2008 ora 22.00, ceea ce de fapt intenționase de la bun început.

Pentru toate aceste considerente, se constată că în speță, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică cu respectarea dispozițiilor art. 89 alin. (3), art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008.

În temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată I.G., împotriva încheierii din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul penal nr. 4021/2/2010.

Conform art. 192 C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.G. împotriva încheierii din 10 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4021/2/2010.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2010.