Appeal over prison transfer complaint dismissed as time-barred; reinstatement request rejected.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel București a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul F.N.I. împotriva rezoluției nr. 370/P/2009 din 21 septembrie 2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Instanța a reținut că petentul F.N.I. a formulat plângeri împotriva funcționarilor cu statut special din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și față de comisarul șef M.G., contestând legalitatea transferurilor sale repetate între Penitenciarele Colibași, Jilava și Timișoara.

Asemenea, a solicitat cercetarea funcționarilor A.N.P. și cu privire la nerespectarea hotărârii judecătorești care obligă această instituție să îi asigure cazarea în Penitenciarul Arad separat de deținuții fumători.

Petentul nu a putut fi audiat în cursul actelor premergătoare, refuzând să dea declarație ofițerului de poliție delegat.

Prin rezoluția nr. 370/P/2009 din 21 septembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de funcționarii ANP și de comisarul șef M.G., disjungând cauza și declinând competența de soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești.

Plângerea petiționarului F.N.I. împotriva acestei soluții de neurmărire a fost respinsă prin rezoluția nr. 1713/II/2/2009 din 23 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva soluției de netrimitere în judecată petiționarul a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. la judecătorul Curții de Apel București, care, așa cum s-a arătat, a respins-o prin sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2010, constatând că rezoluția atacată este legală și temeinică.

Hotărârea sus-menționată a fost atacată cu recurs de către petiționar pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind contrară, potrivit susținerilor sale, hotărârilor CEDO.

Examinând cauza cu prioritate sub aspectul respectării dispozițiilor legale procesuale-penale în exercitarea căilor de atac, Curtea constată că recursul declarat de petiționarul F.N.I. este tardiv iar cererea acestuia de repunere în termen este neîntemeiată.

Așa cum rezultă din dovezile de la dosar, sentința penală nr. 19 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București i-a fost comunicată petiționarului la data de 3 februarie 2010, acesta semnând dovada de luare la cunoștință (fila 19 dosar C.A.B.).

Recursul a fost declarat, conform mențiunii din cerere, la data de 26 februarie 2010, cu depășirea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen.

Solicitarea petiționarului de repunere în termen de recurs, sub motivul că nu i s-a permis în penitenciar să depună cererea, este neîntemeiată, situația invocată nefiind dovedită.

Față de cele ce preced, recursul petiționarului F.N.I. urmează să fie respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen formulată de petiționarul F.N.I.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul F.N.I. împotriva sentinței penale nr. 19 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2010.