Bessarabian property compensation claim under Law No. 290/2003 quashed and remanded for material jurisdiction violation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 189 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român – Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și acțiunea formulată de F.N.N. în contradictoriu cu A.N.R.P., fiind obligată această pârâtă la plata sumei de 139.172 lei despăgubiri către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român – Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, întrucât plata despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 290/2003 se asigură de către A.N.R.P.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 268 din 04 iulie 2007 a Comisiei Județene Prahova de aplicare a Legii nr. 290/2003 s-a aprobat cererea reclamantului privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile abandonate în Basarabia, iar suma în speță trebuia acordată eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, reclamantului neacordându-i-se însă nicio tranșă până la data pronunțării hotărâri.

S-a apreciat totodată că obligația actualizării despăgubirilor la data plății efective izvorăște din lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.N.R.P., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că prevederile art. 18 alin. (5) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind eșalonarea plății pe parcursul a doi ani consecutivi, sunt aplicabile doar în situația în care sunt alocate suficiente fonduri de la bugetul de stat pentru plata despăgubirilor stabilite în baza actului normativ

De asemenea, a mai subliniat recurenta, Legea nr. 290/2003 nu presupune restituirea dreptului de proprietate asupra unor imobile, ci acordarea unor măsuri reparatorii, având în vedere posibilitățile economice și financiare ale țării, în raport cu alte necesități și priorități economice și sociale.

S-a mai opinat că neplata primei tranșe către reclamant nu dovedește un refuz nejustificat, plata acesteia fiind condiționată de limita sumelor aprobate de la bugetul de stat.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și H.G. nr. 57/2008.

Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003, Hotărârile A.N.R.P., Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Același text de lege prevede, la alin. (6), că „hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege”.

Prevederi similare conțin și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, așa cum au fost modificate prin H.G. nr. 57/2008.

Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) și alin. (4) lit. e) din aceste Norme metodologice, Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003, care funcționează în cadrul A.N.R.P., verifică documentele de plată depuse de beneficiarii despăgubirilor și propune vicepreședintelui efectuarea plății pe baza documentelor prezentate, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (6) ale aceluiași text, deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.

Întrucât aceste norme legale cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie - reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd competența exclusivă a Secției de contencios administrativ a tribunalului, în primă instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P., Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași în privința oricăror acțiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi.

În consecință, în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 189 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2010.