Annulment of order ending teacher’s secondment upheld; appeal dismissed and costs imposed on ministry

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 517 din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamantul I.I. și, pe cale de consecință, a dispus anularea Ordinului nr. 5527 din 7 octombrie 2009, emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării cu repunerea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 5527 din 7 octombrie 2009.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din preambulul actului administrativ contestat rezultă că acesta a fost emis în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2), art. 31 si art. 101 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, dispunându-se ca, începând cu data de 07 octombrie 2009, să înceteze detașarea reclamantului in funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al Județului Gorj.

Împotriva acestui ordin, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care nu a fost soluționată de către emitentul actului nici până la data pronunțării hotărârii.

Cu referire la acest aspect, pârâtul a invocat excepția prematurității acțiunii, motivată de faptul că reclamantul s-a adresat instanței mai înainte de termenul de 30 de zile, prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii prealabile.

Instanța a stabilit că, faptul că până la data introducerii acțiunii în justiție - 14 octombrie 2009, nu s-a scurs termenul de 30 de zile prevăzut de lege în favoarea autorității administrative, nu justifică soluția propusă de pârât, aceea de respingere a cererii ca prematur introdusă, din moment ce, la data pronunțării asupra excepției invocate de pârât, termenul de 30 de zile era împlinit, iar pârâtul nu-și îndeplinise obligația de a rezolva reclamația, astfel cum prevede art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În exercitarea controlului legalității ordinului contestat instanța de fond a constatat că reclamantul a fost detașat pentru anul 2008-2009 în funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Gorj prin Ordinul nr. 4387 din 17 iunie 2009.

Această detașare a fost prelungită prin Ordinul nr. 4934 din 31 august 2009, începând cu data de 01 septembrie 2009, până la organizarea concursului de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar 2009-2010.

Instanța de fond, având în vedere aceste aspecte și dispozițiile legale menționate, a constatat că pentru încetarea măsurii detașării era necesară îndeplinirea unuia din cele două evenimente, fie sfârșitul anului școlar 2009-2010, fie organizarea concursului pe post, niciunul dintre acestea neavând loc în cauză.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (M.E.C.T.S.) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că, pe de o parte s-a respins în mod greșit excepția prematurității acțiunii, iar pe de altă parte că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Recurentul a arătat că pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune, dreptul trebuie să fie actual, să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive, și că având în vedere că termenul de soluționare a plângerii prealabile este de 30 de zile, consideră că dreptul material la acțiune s-a născut la data de 15 noiembrie 2009, iar reclamantul a formulat acțiunea în instanță înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege.

Asupra fondului s-a arătat că detașarea în interesul învățământului este o măsură dispusă de către ministerul educației, în baza prerogativelor prevăzute de lege, în vederea organizării în mod eficient al bunului mers al administrației publice.

Recurentul mai arată că la încetarea perioadei în care reclamantul se află în concediu medical acesta se poate întoarce la catedră, postul său fiind rezervat.

Mai mult, prin detașarea reclamantului la inspectoratul școlar în funcția de inspector școlar general adjunct s-a urmărit realizarea interesului învățământului prin organizarea și coordonarea procesului de învățământ, asigurarea calității acestuia, gestionarea și administrarea eficientă și efectivă a resurselor umane și materiale, fapt care în mod practic a fost mai puțin realizabil în condițiile în care reclamantul se afla în concediu medical.

Recurentul critica hotărârea instanței de fond și sub aspectul că aceasta constată nelegalitatea Ordinului nr. 5527 din 07 octombrie 2010 fără a verifică dacă, la data emiterii actului administrativ cu caracter unilateral a existat baza legală, respectiv dacă au fost respectate prevederile legale a căror punere în executare s-a realizat.

În fine, recurentul apreciază că ordinul nr. 5527/2009 privind încetarea detașării profesorului I.I., din funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al Județului Gorj a fost emis în conformitate cu prevederile legale cuprinse în preambulul său iar cel care a dispus măsura detașării poate să dispună, în interesul învățământului și măsura încetării detașării.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Situația de fapt, expusă în considerentele de față, a fost corect reținută de instanța de fond, aspect necontestat de către recurent.

În privința incidenței motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că susținerile autorității recurente nu pot fi primite.

Judecătorul fondului a interpretat și aplicat corect atât dispozițiile legale care vizează excepția prematurității acțiunii invocată de pârât cât și cele care vizează fondul pricinii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, această procedură reprezentând o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, termenul în care autoritatea publică poate rezolva sesizarea administrativă este de 30 de zile.

Doctrina și jurisprudența în materie au statuat în mod constant că faptul că până la data introducerii acțiunii în justiție nu s-a scurs termenul de 30 de zile, prevăzut de lege în favoarea autorității administrative, nu justifică soluția de respingere a cererii ca prematur formulată.

Apare ca nerelevant faptul că la data introducerii acțiunii – 14 octombrie 2009 - nu expirase termenul de 30 de zile înlăuntrul căruia ministerul putea să dea un răspuns reclamației administrative înregistrate la această autoritate la 15 octombrie 2009, din moment ce nici la data pronunțării pe excepție – 14 decembrie 2009 – un asemenea răspuns nu fusese comunicat reclamantului.

În condițiile în care finalitatea prevederilor legale care instituie procedura prealabilă administrativă era îndeplinită, soluția de respingere a excepției în discuție este corectă și legală.

Asupra fondului, este de necontestat că în temeiul art. 31 din Legea nr. 128/1997 (în forma în vigoare la data emiterii ordinului contestat) că eliberarea din funcțiile de conducere prevăzute la art. 20 din aceeași lege se face de către cei care au dispus numirea, în condițiile legii, însă nu aceasta este problema asupra căreia instanța a dat dezlegare, ci aceea că încetarea detașării, prin Ordinul nr. 5527 din 7 octombrie 2009, s-a dispus cu încălcarea condițiilor stabilite prin art. 14 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, dispoziții legale enunțate de altfel atât în preambulul cât și în cuprinsul Ordinului de detașare a reclamantului în funcția de inspector general adjunct la Inspectoratul Școlar al Județului Gorj.

Nefiind îndeplinite la momentul dispunerii încetării detașării, nici condiția organizării concursului pe post de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și nici cea privind sfârșitul anului școlar 2009-2010, nefăcându-se dovada de către autoritatea pârâtă că măsura încetării detașării a fost luată în interesul învățământului, concluzia firească a fost aceea a aplicării dispozițiilor art. 18 alin. (1) cu referire la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată.

Pentru cele punctate, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, precum și art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și dovezile aflate la fila 27 din prezentul dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile nr. 517 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata în favoarea intimatului a sumei de 470 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.