Challenge to labor ministry orders issued under repealed emergency ordinances; dismissal for failure to file pre-trial complaint and lack of interest after accepting new post

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 217/F-CONT din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de N.I. în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin care solicita anularea Ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009 și a Ordinului nr. 735 din 22 mai 2009, emise de Ministerul Muncii, Familiei Și Protecției Sociale și a altor dispoziții emise în baza O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, precum și anularea deciziei nr. 329 din 13 octombrie 2009 emisă de Inspecția muncii.

De asemenea reclamantul a solicitat reintegrarea în funcția deținută anterior datei de 23 aprilie 2009 sau în funcția corespunzătoare acesteia, arătând că Ordonanța nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională la 07 octombrie 2009.

S-a solicitat obligarea intimatului la plata pagubelor provocate ca urmare a aplicării acestor ordine și dispoziții și la plata daunelor morale pe care le va indica ulterior.

Inspecția muncii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, deoarece nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar dacă se va trece peste aceasta să se țină seama că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009.

Ministerul Muncii Familiei și protecției Sociale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii deoarece pentru cele două ordine atacate nu s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a arătat că cele două ordine au fost emise în temeiul unui act normativ care în prezent s-a abrogat.

instanța de fond a respins acțiunea reținând că reclamantul s-a adresat Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu contestație împotriva celor două ordine însă, acesta nu a formulat în termen plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul N.I. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii se apreciată în motivele de recurs că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, întrucât Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 și nr. 105/2009, iar faptul că nu a existat cum a reținut instanța fondului – plângere prealabilă, este din nou o greșeală, întrucât a fost schimbat obiectul și actul dedus judecății.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând motivele de recurs și actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurentul-reclamant s-a adresat Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu contestație împotriva celor două ordine nr. 512/2009 și nr. 735/2009, depusă la 22 octombrie 2009 cum rezultă din actele anexate la dosar.

Din probele admise și administrate rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurentul-reclamant nu a formulat în termen plângere împotriva celor două ordine, pentru că prin Ordinul nr. 968/2009 a fost numit director coordonator și a încheiat cu ministerul un contract sub nr. 104/2009. Prin urmare, corect a reținut Curtea de Apel că recurentul a înțeles să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 37/2009, acceptând consecințele acesteia.

Desigur, Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea acestei O.U.G. prin Decizia nr. 1257/2009, însă opțiunea reclamantului pentru postul similar înființat prin O.U.G. nr. 37/2009 și nu pentru altul inferior, arată că acesta nu avea interes pentru anularea ordinelor în litigiu.

Afirmația recurentului în sensul că prima instanță a motivat contradictoriu în ceea ce privește plângerea prealabilă, nu poate fi primită întrucât prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009 și abrogarea O.U.G. nr. 37/2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra O.U.G. nr. 37/2009 ulterior abrogării, fapt pentru care în litigiu nu se puteau aplica prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, corect Curtea de Apel a opinat în sensul că nu a existat plângere prealabilă împotriva Ordinelor nr. 512/2009 și nr. 735/2009 emise de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, conform Legii contenciosului administrativ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de N.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.I., împotriva sentinței civile nr. 217/F-CONT, din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.