Road toll installment contract qualifies as commercial, not administrative, placing jurisdiction in civil courts under payment order rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Satu Mare District Court, which prevailed over the Cluj Court of Appeal's declination. The dispute arose from a payment order action filed by a central public authority (through its regional directorate) against a commercial company to recover unpaid toll fees and penalties for the use of the national road network, with the lower court initially claiming administrative jurisdiction based on the public nature of the parties. The Supreme Court determined that the underlying contract was of a commercial nature, specifically regulating the installment payment of road usage tariffs and the issuance of vehicle permits, rather than falling under administrative contracts involving the exploitation of public property or public services. Citing O.U.G. No. 119/2007, which explicitly governs commercial contracts and mandates filing with the court competent for the merits in first instance, the Court held that the material jurisdiction belonged to the civil courts, thereby reversing the lower court's finding that the case constituted administrative litigation under Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 22 C. proc. civ, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, art. 1 pct. 1 C. proc. civ; Road toll installment contract qualifies as commercial, not administrative, placing jurisdiction in civil courts under payment order rules: The dispute arose from a payment order action filed by a central public authority (through its regional directorate) against a commercial company to recover unpaid toll fees and penalties for the use of the national road network, with the lower court initially claiming administrative jurisdiction based on the public nature of the parties. The Supreme Court determined that the underlying contract was of a commercial nature, specifically regulating the installment payment of road usage tariffs and the issuance of vehicle permits, rather than falling under administrative contracts involving the exploitation of public property or public services. Citing O.U.G. No. 119/2007, which explicitly governs commercial contracts and mandates filing with the court competent for the merits in first instance, the Court held that the material jurisdiction belonged to the civil courts, thereby reversing the lower court's finding that the case constituted administrative litigation under Law No. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule authorizing the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare la data de 25 iunie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A., prin D.R.D.P. Cluj, a chemat în judecată pe debitoarea S.C.D.A. Livada, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 232,50 Euro, plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante și echivalentului în lei a sumei de 299,23 Euro, plătibil la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 05 aprilie 2009 inclusiv, pentru neplata în termenele și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului și mai departe până la achitarea integrală a debitului și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5742 din 03 noiembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea, reținându-se că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza cererilor de chemare în judecată formulată de C.N.A.D.N.R. sunt asimilate actelor administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, activitatea de soluționare a acestor cereri constituie contenciosul administrativ, devenind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 12/CA/2010 din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele:
Contractul încheiat între părți are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și, deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, reține curtea de apel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are, în opinia curții de apel, natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, competența materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Conform art. 10 alin. (1) din actul normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată”.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ, „Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.
În speță, obiectul cererii îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Din conținutul clauzelor contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.
În cauză, deci, nu ne aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
De altfel chiar O.U.G. nr. 119/2007, invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte.
Față de cele arătate, cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu pârâta S.C.D.A. Livada, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.