Admissibility of exception of illegality against normative administrative acts under Law No. 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the Court of Appeal's decision that had dismissed the lawsuit as inadmissible, and remanded the case to the same court for a merits ruling, resulting in a victory for the plaintiff. The dispute concerned the admissibility of an exception of illegality against a government decree (HG 1025/2006) approving methodological norms for an emergency ordinance, with the lower court holding that the exception could only apply to individual administrative acts, not normative ones. The Supreme Court rejected this limitation, finding that Article 304(9) of the Code of Civil Procedure grounds for appeal existed because Article 4(2) of Law No. 554/2004 refers broadly to "unilateral administrative acts" without excluding normative acts, and established via jurisprudence that such acts are subject to the illegality exception despite the text of Article 4(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 54/2004, art. 313 corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ; Admissibility of exception of illegality against normative administrative acts under Law No. 554/2004: The dispute concerned the admissibility of an exception of illegality against a government decree (HG 1025/2006) approving methodological norms for an emergency ordinance, with the lower court holding that the exception could only apply to individual administrative acts, not normative ones. The Supreme Court rejected this limitation, finding that Article 304(9) of the Code of Civil Procedure grounds for appeal existed because Article 4(2) of Law No. 554/2004 refers broadly to "unilateral administrative acts" without excluding normative acts, and established via jurisprudence that such acts are subject to the illegality exception despite the text of Article 4(1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the Supreme Court's power to decide the matter itself after setting aside the lower court's decision due to a ground of illegality.
The specific ground of illegality (misinterpretation of law) that justified the admission of the appeal and the quashing of the lower court's judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 69 din 10 februarie 2010, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, reținând că art. 4 din Legea nr. 554/2004 limitează sfera actelor a căror legalitate poate fi examinată în cadrul acestei proceduri, referindu-se numai la cele cu caracter individual.
S-a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în speță, H.G. nr. 1025/2006 fiind un act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.A.L., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța pe fondul pricinii.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu există nicio reglementare expresă care să excludă actele normative de la controlul de legalitate în cadrul procedurii astfel instituite.
În opinia recurentei, reglementarea expresă a excepției de nelegalitate pentru actele administrative individuale a fost necesară pentru că, spre deosebire de acțiune, aceasta este imprescriptibilă, putând fi invocată oricând. Din acest motiv, în contextul în care acțiunea directă împotriva unui act administrativ individual este supusă unor termene, legiuitorul a înțeles să reglementeze expres excepția de nelegalitate cu privire la acestea, care poate fi exercitată oricând.
O atare reglementare expresă nu era necesară în privința actelor cu caracter normativ, în cazul acestora atât acțiunea în anulare, cât și excepția de nelegalitate fiind imprescriptibile.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține că subzistă în cauză motivul de nelegalitare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, pentru argumentele ce succed.
Reclamanta-recurentă a contestat legalitatea unor prevederi ale H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, act administrativ cu caracter normativ, ce conține reguli generale de conduită, impersonale și de aplicare repetată la un număr nelimitat de subiecți.
Este adevărat că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 54/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, fac referire, în privința analizării legalității, numai la actele administrative cu caracter individual, ceea ce ar putea duce la concluzia că legiuitorul ar fi înțeles să limiteze sfera actelor administrative supuse controlului de legalitate în această procedură la cele cu caracter individual.
Este de observat însă că, în cuprinsul alin. (2) al art. 4, este folosită sintagma „act administrativ unilateral”, fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.
În virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, în jurisprudență s-a apreciat în mod constant că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, în același sens fiind unificată și jurisprudența instanței supreme în materie.
În consecință, constatând că în mod greșit judecătorul fondului a reținut incidența excepției inadmisibilității invocată de Guvernul României, fără a proceda la examinarea pe fond a excepției de neegalitate cu a cărei soluționare a fost investit, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 313 corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și, casând hotărârea atacată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra fondului acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.A.L. împotriva sentinței civile nr. 69 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.