Benefits claim as persecutee denied for failure to prove forced displacement.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.S., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr.803 din data de 18 mai 2009 emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.

Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia, având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.

Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 431 din 5 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că reclamanta, deși cetățean român, ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P.S., susținând, în esență, că are calitate de refugiat, deoarece s-a născut la data de 13 august 1944 în localitatea Brașov, unde părinții săi erau refugiați din data de 26 martie 1941, pe motive etnice, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

A mai susținut recurenta că instanța de fond, Curtea de Apel Cluj, a confundat-o cu o altă persoană și că dovada acestui fapt o face cu actele pe care înțelege să le depună în recurs.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Prin hotărârea nr. 803 din 18 mai 2009 (anexa nr. 1) s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că s-a născut la data de 13 august 1944 în Brașov, în afara zonei de persecuție etnică și prin urmare situația sa nu se încadrează între cele reglementate de art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, analiza prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia, ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.

Din probatoriul administrat în cauză (acte de stare civilă, extras din Registrul persoanelor refugiate în Brașov la data de 1 noiembrie 1943) rezultă o situație contradictorie.

Astfel, în timp ce din actele de stare civilă respectiv certificatul de naștere al reclamantei, rezultă că aceasta s-a născut în anul 1944 în localitatea Brașov, din extrasul carnetului de muncă al tatălui reclamantei, rezultă că aceasta era angajat la M. Brașov încă din anul 1938 (fila 30 dosar fond).

Este adevărat că la dosarul instanței de fond a fost depus și un extras al tabelului cu refugiații aflați în Brașov la data de 1 noiembrie 1943, printre care figurează și P.D., tatăl reclamantei și S.M., însă, față de extrasul carnetului de muncă menționat anterior, probatoriul este contradictoriu.

Față de această situație și având în vedere faptul că nici în recurs reclamanta nu a depus alte probe decât cele depuse în dosarul de fond în sprijinul susținerilor sale, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.S. împotriva sentinței civile nr. 431 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.