Sublease rent claim: de facto possession via usage and registered seat evidence overrides absence of formal handover protocol
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of cassation and justice admitted the appeal in cassation, quashed the Court of Appeal decision and the first-instance judgment, and remanded the case to the Court of Appeal for a decision on the merits, effectively finding in favor of the landlords at the procedural level to correct the lower courts' failure to substantiate their denial of the claim. The dispute concerned a claim by bank liquidators against a tenant for unpaid rent under a sublease contract, where the lower courts had dismissed the action as unfounded based solely on the absence of a formal handover protocol, ignoring evidence that the parties had de facto consummated the lease through partial payments and the tenant’s registered seat at the leased premises. Relying on Articles 304(1) and 312(3) of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court determined that the lack of a specific document did not negate the existence of the contractual relationship given the corroborating objective evidence, thereby ruling that the first instance had erred by refusing to decide on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart.304 pct.9 C. proc. civ; Sublease rent claim: de facto possession via usage and registered seat evidence overrides absence of formal handover protocol: În atare situație, cum prima instanță, cu ignorarea probelor de la dosar, nu s-a pronunțat asupra fondului pricinii, Înalta Curte, în baza art.304.1 și 312 alin.3 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată, va admite apelul și anulând sentința va trimite cauza instanței de apel pentru soluționarea pe fond a pricinii.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C. „R.V.A.” S.A. și S.C. „R.E.P.” S.A. – lichidatori ai B.I.R. S.A. au chemat în judecată pe pârâta S.C. „I. & T.E.” S.R.L. pentru plata sumei de 304.196.559 lei reprezentând chirie neachitată în baza contractului de subînchiriere nr.218/2 martie 1999.
Tribunalul București, secția comercială prin sentința nr.1815 din 7 martie 2001 a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată reținând că contractul de subînchiriere nu a fost pus în executare, predarea spațiului nefiind dovedită.
Prin decizia nr.1505 din 28 noiembrie 2001 Curtea de Apel București, secția a-VI-a comercială a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, confirmând soluția și motivarea instanței de fond în sensul că printre înscrisurile de la dosar nu se regăsește și procesul verbal de predare primire.
În contra deciziei reclamanta a declarat recurs întemeiat fiind pe prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ..
Criticile formulate vizează în esență, ignorarea prevederilor din contractul de subînchiriere și a faptului că s-a făcut dovada emiterii facturilor și a plăților parțiale.
Recursul este fondat.
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune în pretenții derivând din neexecutarea unui contract de subînchiriere de către sublocatar.
Reținerea instanței de fond cu privire la inexistența unui proces verbal de predare primire a spațiului, ce a fost stipulat în contract, este reală, numai că părțile, de comun acord, au procedat la predare primire în lipsa acestuia.
Acest fapt rezultă din scrisoarea directorului general al societății intimate către conducerea băncii reclamante din care rezultă că a folosit spațiul închiriat o lună pentru care a plătit 600 dolari SUA.
Mai rezultă din mențiunile efectuate în registrul comerțului care atestă că sediul societății intimate este la adresa spațiului închiriat.
În atare situație, cum prima instanță, cu ignorarea probelor de la dosar, nu s-a pronunțat asupra fondului pricinii, Înalta Curte, în baza art.304.1 și 312 alin.3 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată, va admite apelul și anulând sentința va trimite cauza instanței de apel pentru soluționarea pe fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.I.R. prin lichidator S.C. „M.S.” și S.C. „R.E.P.” S.A., împotriva deciziei nr.1505 din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează.
Admite apelul aceleiași părți și trimite cauza curții de apel, pentru soluționarea pe fond a cauzei, ca urmare a anulării sentinței nr.1815/2001 a Tribunalului București, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.