Dismissal of reinstaction claim: Unconstitutionality of appointment ordinance extinguished public office despite defective dismissal order

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința nr. 15 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect a cererii invocată de pârâtul M.A.P.D.R., a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul I.Ș. și a dispus anularea Ordinului nr. 2356/2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R., precum și reintegrarea pe post a reclamantului, cu plata drepturilor salariale cuvenite.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Ordinul nr. 2356/2009 emis de M.A.P.D.R., prin care reclamantul a fost practic, demis din funcția de director coordonator adjunct al domeniului economic din cadrul D.A.D.R. Suceava și a cărei anulare face obiectul acțiunii, a fost emis în conformitate cu prevederile art. IV și art. XV din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

Dat fiind faptul că O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1629 din 03 decembrie 2009, cu referire la dispozițiile art. I pct. 1 - 5 și 26, art. IV, V și VIII ale anexei nr. 1., este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat. În consecință, în temeiul art. 1 și 7 din Legea nr. 544/2004, art. 11 pct. c alin. (3), art. 47 pct. 4 din Constituția României, s-a dispus anularea ordinului contestat și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior demiterii.

Capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale, a fost respins, ca nefondat, conform art. 1169 C. civ.

2. Cererea de recurs

Împotriva sentința nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 C. proc. civ.

Printr-o primă critică formulată recurenta - pârâtă susține că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2356/2009, ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.

Astfel, susține recurenta - pârâtă că reclamantul prin Ordinul nr. 2356/2009, a fost eliberat din funcția publică de conducere, de director coordonator în cadrul D.A.D.R. Suceava, în aplicarea art. IX alin. (1) și (4) și art. V din O.U.G. nr. 105/2009. Din acest considerent recurenta a arătat că desființarea funcției intimatului - reclamant s-a produs ope legis, instituția publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului contestat.

În opinia recurentei - pârâte regula care-și găsește aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum, potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

3. Hotărârea instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul - pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 1540/2009 al M.A.P.D.R. intimatul - reclamant a fost numit în funcția de director coordonator al D.A.D.R. Suceava, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6) - (10) și (12) din O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin Ordinul nr. 2356/2009 al M.A.P.D.R., contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 30 de zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1540/2009 al M.A.P.D.R. precum și a contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009.

Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009 și H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea M.A.D.R.

Prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea constituțională a României a declarat neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

În considerentele deciziilor anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

Funcția publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată.

De altfel, în decizia nr. 414/2010, Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010, continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin art. 1 pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ca urmare a acestor modificări legislative, funcția de director coordonator în cadrul D.A.D.R. Suceava s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat că intimatul - reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcție a cărei existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înființată.

Așadar, dat fiind faptul că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire nr. 1540/2009 cât și contractului de management nr. 190 încheiat între părți la 29 mai 2009, în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituțional.

Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului - reclamant, prin Ordinul nr. 2356/2009 al M.A.P.D.R. însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond în sensul reintegrării intimatului - reclamant în funcția de director coordonator în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 1540 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituționalității actului normativ în executarea căruia a fost emis.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatului - reclamant, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul I.Ș.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.