Maintenance of pretrial detention following conviction for grave offenses: concrete danger to public order and finality of prior sentencing

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5267.1/120/2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților D.M. (fiul lui V. și al I.) și S.L. (fiica lui P. și al G.) în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pe fondul cauzei s-a acordat termen la data de 8 septembrie 2010 pentru citarea părților din dosar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, având în vedere pericolul social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, ținând cont și de reacția publică față de comiterea unor astfel de infracțiuni.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpații au declarat recurs, învederând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, impunându-se cercetarea acestora în stare de libertate.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesuală penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, nu se poate face abstracție în cadrul analizei asupra menținerii detenției provizorii, de gravitatea faptelor comise, după cum nu se poate ignora nici faptul că în cazul unor infracțiuni grave - cum sunt cele reținute în sarcina celor doi inculpați - pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenția preventivă se prelungește în timp.

Totodată, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaților prin sentința penală nr. 125 din 9 aprilie 2010 a Tribunalului Dâmbovița (D.M. la pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26 raportat la art. 288 C. pen. art. 26 raportat la art. 250 C. pen., art. 291, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; S.L. la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26 raportat la art. 288 C. pen. și art. 26 raportat la art. 290 C. pen.), hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și prevederile C.E.D.O.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și S.L. împotriva încheierii din 23 iulie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5267.1/120/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 august 2010.