European Arrest Warrant Surrender: Inadmissibility of Recourse Against Final Consent-to-Surrender Order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed as inadmissible the appeal filed by the requested Romanian national against the Court of Appeal of Bucharest's decision, thereby rendering the lower court's order final and binding. The dispute involved the execution of a European Arrest Warrant issued by an Italian judge, where the requested individual had consented to surrender, leading the appellate court to order detention and transfer to Italian authorities subject to the specialty rule and a subsequent transfer back to Romania for the execution of any imprisonment. The decisive legal basis was Article 93 of Law No. 302/2004, which stipulates that a court decision taking act of a suspect's consent to surrender is final and not subject to appeal under Article 385 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 93 din Legea nr. 302/2004, art. 3851 din C. proc. pen; European Arrest Warrant Surrender: Inadmissibility of Recourse Against Final Consent-to-Surrender Order: Potrivit art. 93 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea instanței prin care se ia act de consimțământul acesteia are aceleași efecte juridice ca hotărârea de predare prevăzută la art. 94.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 187/F din 18 iunie 2010 Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 14 iunie 2010 de judecătorul pentru investigații preliminare de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano privind pe cetățeanul român I.I.O. și predarea acestuia luând act că persoana solicitată a consimțit la predare.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate I.I.O. (fiul lui F. și N.) pe o perioadă de 29 de zile de la 19 iunie 2010.
S-a mai dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene cu condiția respectării regulei specialității și cu condiția ca în cazul unei hotărâri de condamnare la o pedeapsa privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Împotriva sentinței a declarat recurs persoana solicitată I.I.O., care nu și-a motivat recursul.
Recursul persoanei solicitate este inadmisibil.
Potrivit art. 93 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea instanței prin care se ia act de consimțământul acesteia are aceleași efecte juridice ca hotărârea de predare prevăzută la art. 94.
Hotărârea prevăzută la alin. (1) este definitivă.
Așa fiind, hotărârea atacată nu face parte din cele prevăzute de art. 3851 din C. proc. pen. susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Prin urmare, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul persoanei solicitate, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de persoana solicitată I.I.O. împotriva sentinței penale nr. 187/ F din 18 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 iulie 2010.