Scope of accessory penalties for intentional murder: limitation of civil rights deprivation to electoral rights

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 125 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost respinsă cererea formulată de inculpatul l.I. privind schimbarea încadrării juridice a faptei și de aplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen. a fost condamnat inculpatul l.I. la 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus prevenția de la 24 mai 2009 la zi.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată l.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, ca situație de fapt, pe baza probatoriilor administrate, că între inculpatul l.I. și tatăl său, l.B., în vârstă de 70 de ani, a existat, pe parcursul anului 2009, o stare conflictuală marcată de mai multe certuri și agresiuni.

Ei au locuit în aceeași casă în comuna Roseți, județul Călărași, iar în perioada 2003-2008 l.I. a trăit în concubinaj cu numita M.N. În urma acestei relații s-a născut minora D.A., care a fost recunoscută de inculpat. în luna septembrie 2008 cei doi s-au despărțit, minora fiind încredințată tatălui prin hotărâre judecătorească.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul lanache Ion a motivat despărțirea de fosta sa concubină prin faptul că tatăl său i-ar fi mărturisit că ar fi întreținut și el raporturi sexuale cu aceasta, ceea ce a determinat mai multe scandaluri între tată și fiu.

La data de 23 mai 2009, după amiaza, inculpatul se afla la un bar din comună, și, după ce a consumat băuturi alcoolice, l-a sunat la telefon pe tatăl său, cerându-i să vină și el acolo.

l.B. a venit însoțit de minora D.A.

Inculpatul și tatăl său au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 2200.

Pe drumul de întoarcere spre casă, între inculpat și tatăl său au reînceput certurile mai vechi legate de fosta concubină, astfel încât, atunci când au ajuns acasă, l.B. a spus că merge la celălalt fiu al său, l.G., a cărui locuință se afla în apropiere, de teamă ca starea conflictuală să nu degenereze.

În această situație, inculpatul a lăsat-o pe minoră în curte și a pornit după tatăl său, ajungându-l foarte aproape de locuința lui l.G. El i-a aplicat tatălui său mai multe lovituri cu palmele și pumnii peste față, trântindu-l la pământ, după care s-a urcat cu genunchii pe toracele lui și a continuat să-l lovească peste față și să-i aplice apoi mai multe lovituri cu picioarele în zona teraco-abdominală.

Toate aceste acte de violență au fost văzute de martorii E.F. și T.D.C., care l-au rugat pe inculpat să nu mai lovească victima. Acesta Ie-a spus să-l lase în pace și să plece, iar martorii s-au îndepărtat și au sunat imediat la numărul de urgență 112, anunțând cele întâmplate. În scurt timp, la locul faptei au ajuns organele de poliție, care l-au reținut pe inculpat, cât și ambulanța. Victima a fost transportată la spital, însă a decedat în foarte scurt timp.

Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea „a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie, urmare a unui politraumatism cranio-toraco-abdominal, cu multiple fracturi și rupturi de organe interne, leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și comprimare între două planuri dure".

Pe tot parcursul procesului inculpatul a recunoscut săvârșirea actelor de violență fizică asupra tatălui său, arătând că nu a intenționat să-i suprime viața, ci doar să îi aplice o corecție, în raport de relațiile anterioare cu concubina sa, care deveniseră notorii în comunitate. În raport de aceste susțineri, el a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., precum și reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare (art. 73 lit. b) C. pen.).

Tribunalul a respins aceste cereri, reținând, sub un prim aspect, că este certă forma de vinovăție a intenției, specifică infracțiunii de omor, și ea rezultă din numărul și intensitatea loviturilor aplicate, zonele vizate, mai ales că victima era o persoană în vârstă, cu o scăzută capacitate de a se apăra.

În privința stării de provocare, în sentință s-a motivat că aceasta ar fi trebuit să existe la momentul comiterii faptei ori imediat anterior acesteia, ceea ce în cauză este cert că nu poate fi reținut.

B.împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat apel inculpatul, reiterând susținerile din apel privind schimbarea încadrării juridice și reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare. A mai arătat că regretă foarte mult fapta săvârșită și solicită aplicarea unei pedepse minime.

Prin Decizia penală nr. 68/ A din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul l.I. împotriva sentinței penale menționate, care a fost desființată în parte și, rejudecând în fond, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. c), i) C. pen., ca urmare a aplicării circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, precum și starea de arest a inculpatului.

C.împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând reducerea pedepsei, în raport de împrejurarea că a recunoscut în mod permanent fapta, că a conștientizat că a greșit, precum și față de circumstanțele sale personale și împrejurarea că instanța i-a încredințat spre creștere și educare copilul minor în considerarea calităților sale morale.

Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că circumstanțele personale invocate de inculpat -constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale și comportamentul corespunzător anterior săvârșirii faptei - au fost avute în vedere de instanța de apel care a apreciat că este incidență în cauză circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu raportare la art. 76 lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință, a redus pedeapsa de la 15 ani la 10 ani închisoare.

Împrejurarea că inculpatul a manifestat căință și regret și are un copil minor în întreținere, alături de celelalte circumstanțe deja arătate, nu justifică solicitarea acestuia de a i se reduce și mai mult pedeapsa, întrucât fapta comisă este de o gravitate deosebită, atât prin consecința produsă cât și prin modalitatea de săvârșire. Astfel, luând în considerare faptul că inculpatul a exercitat violențe repetate asupra victimei (aplicând mai multe lovituri cu palmele și pumnii peste față, trântind-o la pământ, după care s-a urcat cu genunchii pe torace și a continuat să o lovească peste față și să-i aplice apoi mai multe lovituri cu picioarele în zona toraco-abdominală), lipsa de respect a acestuia față de una din valorile umane fundamentale - viața unui persoane, care în plus îi era și tată, precum și împrejurarea că a profitat de capacitatea redusă de a se apăra a victimei, în vârstă înaintată, de cca. 70 de ani, Curtea constată că fapta inculpatului prezintă în concret un ridicat pericol social ce nu justifică reducerea în continuare a cuantumului pedepsei stabilită de instanța de apel, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, aceasta este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Recursul este însă întemeiat pentru motivul invocat de reprezentantul parchetului, ce va fi luat în considerare din oficiu, respectiv cel referitor la greșita individualizare a pedepsei accesorii și complementare, ambele instanțe dispunând interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., fără a motiva această limitare a drepturilor cetățenești. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că activitățile ilicit-penale desfășurate de inculpat, așa cum au fost descrise anterior, generează o nedemnitate doar sub aspectul exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., ce vor fi interzise pe durata pedepsei accesorii precum și a celei complementare, așa cum a fost stabilită de instanța de fond.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de inculpat numai în ceea ce privește pedepsele accesorie și complementară, pe care le limitează la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., menținând restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul l.I. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 125 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Călărași, numai în ceea ce privește pedepsele accesorie și complementară, pe care le limitează la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului l.I., durata reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2009 la 23 iunie 2010.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.