Validity of extra-contractual invoice for works completed without required addendum
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal, leaving in force the appellate court's decision which partially granted the original claim by rejecting the payment request for 6,064,369 lei as unfounded and upholding the first-instance dismissal of the remainder as prescribed. The dispute arose from a construction contract for a metal tube bridge, where the contractor sued the local council for unpaid invoices, specifically a 1997 invoice allegedly issued after the contract was fully executed. The court ruled that the contested 1997 invoice was invalid because the contract stipulated that any modifications to the work program or quantities required a written addendum agreed upon by both parties, which was not evidenced; consequently, the invoice was deemed issued outside the contractual framework. The decision was grounded in the specific contractual clauses requiring mutual agreement for changes and the procedural rules governing the dismissal of unfounded appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Validity of extra-contractual invoice for works completed without required addendum: Prin prevederile art. 4 și 5 din contractul părților nr. 240 din 11 noiembrie 1996, aflat la dosarul instanței de apel, se precizează că modificările de prețuri, indexări de salarii și tarife, apărute ulterior contractului, dovedite de antreprenor cu documentele legale, vor fi comunicate beneficiarului pentru însușire, iar modificarea programului de lucrări și a cantităților aferente se va face cu acordul ambelor părți, printr-un act adițional, rezultă, fără dubii, că factura din 10 septembrie 1997 nu este emisă cu respectarea clauzelor contractului invocat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2000 la Tribunalul Olt, SC O.D. SA Slatina, a chemat în judecată Consiliul Local al comunei Dobrețu, județul Olt, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 12.918.271 lei, contravaloarea unor lucrări neachitate, și 1.108.461 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta susține că, în baza contractului încheiat între părți la 11 noiembrie 1996, a executat pentru pârât lucrări care au fost recepționate, însă, pârâtul nu le-a achitat.
Prin sentința civilă nr. 616, pronunțată la 9 octombrie 2000, Tribunalul Olt – Slatina a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantei 6.064.369 lei și 540.000 lei cheltuieli de judecată, respingând, ca prescrisă, cererea pentru plata sumei de 6.853.902 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut din probele administrate, că, pentru lucrările executate, reclamanta a emis facturile nr. 1033993 din 10 septembrie 1997, pentru suma de 6.064.369 lei, și nr. 0778397 din 26 noiembrie 1996, pentru suma de 6.853.902 lei, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 27 iunie 2000, astfel încât dreptul la acțiune, pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 6.953.902 lei, s-a prescris.
Apelul formulat de pârât, împotriva acestei sentințe, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care, prin decizia nr. 298, pronunțată la 10 aprilie 2001, a schimbat în parte sentința apelată și a respins capătul de cerere privind plata sumei de 6.064.369 lei, ca nefondat, menținând restul dispozițiilor sentinței. Intimata-reclamantă a fost obligată la 280.074 lei cheltuieli de judecată în apel, în favoarea pârâtului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că obligațiile contractuale, asumate de pârât în baza contractului, au fost achitate integral, după acceptarea situației de lucrări și a facturii nr. 0778375 din 11 noiembrie 1996, în valoare de 18.153.327 lei, iar factura nr. 103.3993 din 10 septembrie 1997 este întocmită de societatea reclamantă în afara contractului din 11 noiembrie 1996 – situația de lucrări întocmită în august 1997 nu putea fi emisă în baza contractului care era executat integral.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, societatea reclamantă a declarat recurs, susținând că instanța de apel a greșit apreciind că factura în litigiu nu este emisă pe baza contractului, deoarece lucrările au fost derulate după încheierea contractului, iar facturile, a căror plată s-a cerut, sunt emise în baza contractului care avea ca obiect executarea unui podeț tubular.
Recursul declarat de societatea reclamantă nu este fondat.
Instanța de apel a reținut corect că obiectul contractului îl constituie executarea obiectivului podeț tubular metalic, cu diametru 2700, iar valoarea lucrărilor este de 18.200.000 lei, la prețurile existente la data încheierii contractului, iar suma a fost facturată la 11 noiembrie 1996, cu factura nr. 0778375, a cărei copie se află la dosarul de apel.
Prin prevederile art. 4 și 5 din contractul părților nr. 240 din 11 noiembrie 1996, aflat la dosarul instanței de apel, se precizează că modificările de prețuri, indexări de salarii și tarife, apărute ulterior contractului, dovedite de antreprenor cu documentele legale, vor fi comunicate beneficiarului pentru însușire, iar modificarea programului de lucrări și a cantităților aferente se va face cu acordul ambelor părți, printr-un act adițional, rezultă, fără dubii, că factura din 10 septembrie 1997 nu este emisă cu respectarea clauzelor contractului invocat.
În aceste împrejurări, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC O.D. Slatina urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.D. SA Slatina, împotriva deciziei nr. 298 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 martie 2003.