Undefined procedural framework and party capacity in civil proceedings following abandonment of claims against co-defendants.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendants, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to annul the first-instance judgment and remand the case for retrial. The dispute arose from a civil action originally initiated by an individual but later associated with a limited liability company as the claimant against two defendants, where the lower court had dismissed the claim without clearly establishing the procedural framework, party capacity, or scope of the proceedings, particularly after the initial individual plaintiff abandoned the action against other parties. The Court of Appeal had previously found that the first instance failed to examine the merits and clarify the procedural status under Article 297 of the Code of Civil Procedure, prompting the defendants to argue on cassation that the appellate court violated Articles 294 and 295 by altering party status and failing to raise inadmissibility grounds ex officio. The Supreme Court rejected these arguments, ruling that the first-instance judgment was legally unassailable due to the undefined procedural framework, thus justifying the remand to determine party capacity and the limits of the initial request under Article 129, and confirming that the appellate decision respected the principles of availability and truth.
Legislator headnote
AI generatedart. 297 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 294 alin. (1) C. proc. civ, art. 294 C. proc. civ, art. 129 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Undefined procedural framework and party capacity in civil proceedings following abandonment of claims against co-defendants: The dispute arose from a civil action originally initiated by an individual but later associated with a limited liability company as the claimant against two defendants, where the lower court had dismissed the claim without clearly establishing the procedural framework, party capacity, or scope of the proceedings, particularly after the initial individual plaintiff abandoned the action against other parties. The Court of Appeal had previously found that the first instance failed to examine the merits and clarify the procedural status under Article 297 of the Code of Civil Procedure, prompting the defendants to argue on cassation that the appellate court violated Articles 294 and 295 by altering party status and failing to raise inadmissibility grounds ex officio. The Supreme Court rejected these arguments, ruling that the first-instance judgment was legally unassailable due to the undefined procedural framework, thus justifying the remand to determine party capacity and the limits of the initial request under Article 129, and confirming that the appellate decision respected the principles of availability and truth.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the legal basis for dismissing the cassation appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 557/26 mai 2009 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții T.M. și T.F., a luat act de renunțarea la judecată față de pârâții SC C.P. SRL prin administrator Ț.A.F., N.V.I. și G.C. și a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC C.P. SRL Talpoș, prin administrator H.P. în contradictoriu cu pârâții T.M. și T.F.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat apel SC C.P. SRL Batăr solicitând în principal desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, iar în subsidiar modificarea în totalitate în sensul admiterii acțiunii sale precizate și constatarea nulității hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 87/C din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., reținând că instanța de fond n-a cercetat fondul cauzei, neclarificând cadrul procesual cu care a fost învestită.
Reclamanții au formulat recurs, în termenul legal, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza ori obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, respectiv ale art. 295 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanța de apel nefiind ținută doar de motivele de apel, motivele de ordine publică putând fi invocate și din oficiu. Aceasta trebuia să invoce inadmisibilitatea apelului, în condițiile în care acțiunea a fost pornită de persoana fizică H.P. împotriva recurenților și a pârâtei SC C.P. SRL și a fost respinsă, astfel încât această din urmă pârâtă nu avea, nici calitatea și nici interesul să promoveze calea de atac, iar instanța de apel nu avea căderea să desființeze hotărârea instanței de fond pe motiv că prima instanță nu a clarificat cadrul procesual fixat de reclamantul H.P. care a abandonat acțiunea și că nu au fost analizate motivele de nulitate absolută cerute de acesta, societatea comercială apelantă, fiind pârâtă în cauză.
În cauză, au formulat întâmpinare intimata – pârâtă N.V.I. solicitând respingerea recursului, ca nefondat, respectiv H.P. și SC C.P. SRL, prin administrator H.P., care au solicitat, de asemenea, respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de apel, acțiunea a fost, într-adevăr, inițial, promovată de H.P., ca persoană fizică, împotriva mai multor pârâți persoane fizice și a SC C.P. SRL
La termenul de judecată din 12 mai 2009, reclamantul H.P. în nume propriu dar și ca reprezentant al SC C.P. SRL a arătat că înțelege să se judece doar cu pârâții T.M. și T.F. și că renunță la judecata cererii față de celelalte părți.
În aceste condiții, prin dispozitivul hotărârii, s-a luat act atât de renunțarea la judecată față de pârâta SC C.P. SRL prin administrator Ț.A.F., dar, în același timp s-a respins acțiunea formulată de SC C.P. SRL, prin administrator H.P., fără a rezulta în concluzie care este cadrul procesual cu care s-a considerat instanța învestită din punctul de vedere al calității părților, cu atât mai mult cu cât aceasta a respins excepția lipsei calității procesuale active a numitului H.P., dar pe fond s-a pronunțat față de SC C.P. SRL, în calitate reclamantă, astfel că nu se poate susține încălcarea art. 294 C. proc. civ., instanța de apel prin aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., dând indicații tocmai în sensul acesta, deoarece față de soluția pronunțată nu a fost posibil controlul judiciar.
Pe de altă parte, nu se poate susține nici încălcarea art. 295 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., deoarece recurenții nu se referă la eventuale motive de apel de ordine publică pe care instanța de apel le-ar fi putut invoca, ci chiar la admisibilitatea apelului din perspectiva interesului părții care nu a căzut în pretenții, ori interesul și implicit calitatea procesuală de a ataca hotărârea există, astfel că excepția nu este întemeiată, atât timp cât prin apelul formulat de SC C.P. SRL, față de criticile aduse hotărârii în ceea ce privește modul de rezolvare a fondului cauzei apelanta și-a atribuit calitatea de reclamantă, încât revine primei instanțe, în rejudecare să analizeze în raport de dispozițiile de procedură care reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de chemare în judecată cât și limitele legale în care aceasta poate fi modificată, dacă a fost legal învestită și care este cadrul procesual, potrivit art. 129 C. proc. civ., nefiind permis instanței să se pronunțe în afara limitelor acestuia.
Prin urmare, nici din perspectiva acestor dispoziții legale nu se poate susține că s-a adus atingere principiului disponibilității și al aflării adevărului, soluția pronunțată în apel fiind de natură tocmai a garanta respectarea acestora.
Așa fiind, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâții T.M. și T.F., împotriva deciziei Curții de Apel Oradea nr. 87 din 27 octombrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.