Extraordinary cancellation of appeal denied for failure to establish material error in tacit lease extension analysis
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary cancellation petition filed by a company against its own previous appellate decision, leaving the lower court's dismissal of the lease renewal claim in force. The dispute concerned a commercial property lease expiring in January 2005, where the tenant challenged the appellate court's refusal to recognize a tacit extension, arguing that the court materially erred by failing to analyze the landlord's defensive argument regarding the tenant's delayed manifestation of agreement three years after the contract's expiration. The court held that the petition was unfounded because the appellate decision did not contain a material error but rather involved an interpretation of evidence and factual circumstances that are not subject to the limited review scope of extraordinary cancellation, noting that the appellate court is excluded from re-evaluating the merits and that the omitted position concerned a subsequent factual act rather than a procedural oversight. The decision was based on Articles 317 and 318 of the Civil Procedure Code, which restrict the grounds for annulling appellate decisions to specific instances of illegality rather than misinterpretation of evidence or failure to address all party submissions.
Legislator headnote
AI generatedart. 1432 C. civ, art. 318 C. proc. civ; Extraordinary cancellation of appeal denied for failure to establish material error in tacit lease extension analysis: Decizia nr. 249 din 3 februarie 2009 a analizat motivele de recurs evocate statuând asupra poziției pe care locatorul a avut-o la momentul la care contractul de închiriere a ajuns la termen 27 ianuarie 2005 și asupra condițiilor impuse de art. 1432 C. civ. pentru tacita relocațiune.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la 14 aprilie 2009, contestatoarea SC T.S. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Comunei Bahnea, anularea deciziei nr. 249 din 3 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea contestației se susține că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre reținând o greșeală materială prin omiterea cercetării unuia din motivele de recurs respectiv a poziției exprimată prin întâmpinare de consiliul local care a expus în mod real desfășurarea evenimentelor.
Instanța de recurs nu a analizat această poziție exprimată, astfel încât să-și fundamenteze soluția pe înscrisurile și probele administrate.
Analizând contestația în anulare în raport cu prevederile legale incidente, aceasta se constată a fi nefondată.
Prin acțiunea înregistrată la 25 ianuarie 2005, reclamanta contestatoare în prezenta pricină a solicitat să se constate prelungirea contractului de închiriere încheiat cu Consiliul Local al comunei Bahnea, acțiune respinsă de instanțele de fond ale căror soluții au fost confirmate prin decizia a cărei anulare se cere.
Decizia nr. 249 din 3 februarie 2009 a analizat motivele de recurs evocate statuând asupra poziției pe care locatorul a avut-o la momentul la care contractul de închiriere a ajuns la termen 27 ianuarie 2005 și asupra condițiilor impuse de art. 1432 C. civ. pentru tacita relocațiune.
Instanța de recurs nu a analizat și poziția ulterioară a locatarului, care la termenul din 14 octombrie 2008 (după mai bine de 3 ani) își manifestă acordul în prelungirea contractului, întrucât actul care-și produce efecte este acela din 18 noiembrie 2004 semnată de primar, în calitate de reprezentant al consiliului local, precum a făcut-o prin întâmpinarea evocată și primarul actual, în calitate de reprezentant al consiliului local.
Pe de altă parte, contestația în anulare este o cale extraordinară de retractare pentru situații limitative prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.
Decizia instanței de recurs, pentru a fi anulată, trebuia să fie rezultatul unei greșeli materiale, nu a unei greșite interpretări a probelor, pentru că recursului îi este exclus controlul pe temeinicie a hotărârilor pronunțate în apel, sau omisiunii cercetării unui motiv de recurs, nicidecum a poziției intimatei față de motivele de recurs invocate de recurentă.
Contestatoarea încerca astfel prin evocarea unei situații de fapt ce nu poate face obiectul criticii de nelegalitate, să răstoarne o împrejurare de fapt deplin stabilită de instanțele de fond.
În privința fundamentării soluției pronunțate în recurs pe înscrisurile și probele administrate în cauză, este de menționat odată în plus că analiza probatoriilor a fost exclusă instanței de recurs odată cu abrogarea prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de SC T.S. SRL împotriva deciziei nr. 249 din 3 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.S. SRL Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 249 din 3 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 martie 2010.