Competence of execution court to impose civil fines for non-performance of personal obligations

Prin sentința civilă nr. 3776 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA și în consecință, pârâta a fost obligată pârâta să transmită reclamantei, dosarul de privatizare a societății comerciale (anexa 1 și 2) care să cuprindă documentele menționate în respectivele anexe, parafate și semnate în original, completate cu date corecte și reale, inclusiv cu informații privind situația terenurilor deținute de societate și a majorării capitalului social al societății cu valoarea acestora, la ultimul trimestru și la ultima balanță încheiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamanta A.V.A.S. București, deține acțiuni, reprezentând 3,4724% din capitalul social al pârâtei SC G. SA Baia Mare.

Deși reclamanta prin adresa din 28 iunie 2007 și din 8 octombrie 2007, a solicitat pârâtei, trimiterea în regim de urgență a dosarului de privatizare al societății comerciale (anexa 1 și 2) aceasta nu a transmis documentele solicitate, împiedicând declanșarea procesului de privatizare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S București, solicitând în temeiul art. 282 alin. (1) C. proc. civ., admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate cu consecința admiterii în totalitate a cererii formulate de A.V.A.S. și în privința obligării pârâtei la plata unei amenzi civile în cuantumul stabilit de instanță.

Prin decizia civilă nr. 57 din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, în considerentele deciziei reținându-se următoarele:

Cu toate că prima instanță a omis să se pronunțe asupra amenzilor civile, deși a admis acțiunea, acest viciu nu conduce la reținerea ca nelegală și netemeinică a sentinței, iar această omisiune, dat fiind miza litigiului și soluția dată capătului principal, poate fi îndreptată și de către instanța de apel, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.

Aplicarea unei amenzi civile cominatorii conform art. 5803 C. proc. civ., nu poate fi făcută decât în situația în care creditorul deține un titlu executoriu ce conține o obligație de a face intuitu personae pentru debitor și totodată se demonstrează refuzul acestuia de a o îndeplini în termenul de 10 zile de la primirea somației.

Pe de altă parte, această sancțiune nu poate fi aplicată de instanța care adoptă hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu ci de către instanța de executare așa cum reiese expres din prevederile textelor legale mai sus analizate.

Or, conform prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Așa fiind, în lipsa unei dispoziții legale speciale, tribunalul nu avea competența materială pentru a statua direct asupra sancțiunii amenzii civile în titlul executoriu.

Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, solicitând, temeiul art. 312 alin. (3) prima teză, coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acțiunii, modificarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 3776/2008 a Tribunalului Maramureș și prin urmare, admiterea în totalitate a acțiunii.

În motivarea recursului reclamanta arată următoarele:

În primul rând, așa cum s-a pronunțat instanța de apel, capătul de cerere privind amenzile civile a rămas în continuare nesoluționat, neavând relevanță faptul că în considerentele deciziei instanța apreciază asupra aplicabilității ori nu a dispozițiilor art. 5803 C. proc. civ.

În ceea ce privește temeinicia cererii reclamantei de obligare a pârâtei la plata amenzii civile, recurenta arată că dispozițiile legale aplicabile permit ca debitorul unei obligații de a face sau de a nu face să fie constrâns să îndeplinească acea obligație fie el însuși, fie alte persoane pe cheltuiala sa.

Astfel, amenda civilă reprezintă o sancțiune pecuniara, ce se aplica de instanțele de judecata în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească.

Rațiunea acordării unor astfel de amenzi civile o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persista în neexecutarea obligației.

Având în vedere dispozițiile art. 7208 din Codul de procedura civilă, potrivit cărora hotărârile date în primă instanță privind cererile în materie comercială sunt executorii, recurenta consideră că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 5803 în sensul că instanța poate obliga debitorul obligației de a face să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute in titlul executoriu.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele:

Omisiunea primei instanțe de a se pronunța pe cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata amenzii civile prevăzut de art. 5803 C. proc. civ. a fost analizată și soluționată de instanța de apel, prin decizia criticată, în baza principiului efectului devolutiv al apelului, stabilindu-se asupra netemeiniciei unei atari cereri, pentru considerentele expuse pe larg, în fapt și în drept.

Conform art. 5803 C. proc. civ., „dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile”, menționându-se în continuare că „instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlu executoriu”.

Prin urmare, aplicarea amenzii civile cominatorii nu poate fi făcută decât în situația în care creditorul deține un titlu executoriu ce conține o obligație de a face intuitu personae pentru debitor și totodată se demonstrează refuzul acestuia de a o îndeplini în termenul de 10 zile de la primirea somației.

Instanța competentă material să aplice această sancțiune este instanța de executare, iar nu cea care adoptă titlul executoriu.

Astfel se reține că soluția instanței de apel este legală și a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale în materie, recursul fiind în consecință nefondat, urmând a fi respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului București, împotriva deciziei nr. 57/2009 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2010.