Liability for court costs when appeal is allowed on cost-only issue after claim rendered without object by recognition at first hearing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the Ministry of Justice’s appeal, modifying the lower court’s decision to reject the claim for court costs while maintaining the ruling that the case regarding the obligation to process citizenship requests remained without object, thereby ruling in favor of the defendant Ministry on the cost allocation issue. The dispute originated from a claim filed by two individuals seeking to compel the Ministry to analyze their pending requests for the reacquisition of Romanian citizenship, which had remained unresolved for over four years, although the Ministry argued in its response that the matters had been positively examined and the original claim thus lost its object. Applying Articles 274 and 275 of the Code of Civil Procedure, the court determined that the Ministry was not liable for court costs because it did not lose the substantive case, which was dismissed as remaining without object, and because it had acknowledged the claimants’ assertions at the first hearing by confirming the positive resolution of their administrative files.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 din Legea nr. 21/1991, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 274 alin. (1) C. proc. civ, art. 275 C. proc. civ; Liability for court costs when appeal is allowed on cost-only issue after claim rendered without object by recognition at first hearing: Recurentul a susținut, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanții H.M. și H.L. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie Comisia pentru Cetățenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii lor de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au învederat instanței că au depus cereri de redobândire a cetățeniei române în anul 2004, având numere de înregistrare 3505/RD/2004 reclamantul H.M., respectiv 6101/RD/2004 reclamanta H.L., nefiind soluționate nici până la momentul sesizării instanței, cu toate că termenul de 4 ani și jumătate de când au formulat cererile depășește cu mult un termen rezonabil, venind în contradicție flagrantă cu prevederile Convenției europene privind cetățenia referitoare la soluționarea acestor cereri într-un termen rezonabil".
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 2 iunie 2009, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca rămasă fără obiect.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2378 din 3 iunie 2009 a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanți, obligând pârâtul să achite acestora, suma de 254,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului la soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că cererile reclamanților au fost examinate și avizate pozitiv de Comisia pentru cetățenie în data de 14 mai, respectiv 18 mai 2009, fiind întocmite rapoartele la care fac referire art. 17 și art. 18 din Legea nr. 21/1991, care au fost înaintate ministrului.
Instanța a mai reținut că, întrucât pârâtul s-a aflat în culpă procesuală prin pasivitatea pe care a generat-o timp de 5 ani, va fi obligat să achite reclamanților cheltuieli de judecată de 254,3 lei.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.
Recurentul a susținut, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, recurentul susține că nu a pierdut procesul, cauza fiind respinsă ca fiind rămasă fără obiect, iar pretențiile reclamanților au fost recunoscute la primul termen de judecată, arătând prin întâmpinare că cererile acestora au fost examinate și avizate pozitiv.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În speță, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești nu a pierdut procesul, cauza fiind rămasă fără obiect. În plus pârâtul a recunoscut pretențiile reclamanților la primul termen de judecată, arătând prin întâmpinare că cererile acestora au fost soluționate pozitiv.
Față de cele ce preced, recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 2378 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.