Eligibility as refugee under ethnic persecution compensation law and admissibility of revision based on newly discovered evidence

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1564 din 10 aprilie 2008 din Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, pe fond, a respins acțiunea reclamantei F.F., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că având în vedere situația istorică existentă la acea dată, în sensul că în toamna anului 1944 nu se mai putea vorbi de persecuție din motive etnice, instanța de fond a pronunțat o soluție greșită.

Împotriva acestei decizii intimata-reclamantă F.F., în temeiul dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire.

În susținerea cererii de revizuire se depun înscrisuri noi printre care acte de stare civilă și hotărâri judecătorești din care rezultă că familia și fratele revizuentei sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului inclusiv cu înscrisurile noi depuse de revizuentă, Înalta Curte constată că cererea este întemeiată motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., o va admite astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință va desființa decizia atacată și rejudecând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea ca nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 322 alin. (5) C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare” în sensul dispozițiilor art. 322 alin. (5) C. proc. civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată.

Hotărârea judecătorească depusă de revizuentă prin care i se recunoaște fratelui său calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, îndeplinește condițiile prevăzute de art. din O.G. nr. 105/1999, potrivit cărora dovada se face cu acte oficiale și prin orice mijloc de probă.

Or, înscrisul nou depus în cauză, este de natură a duce la o altă soluție decât cea pronunțată de instanța de recurs.

Astfel fiind, cererea de revizuire va fi admisă, iar decizia atacată va fi desființată.

Rejudecând cauza, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art.1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori.

În cauză a fost depusă hotărârea nr. 211/CA/2007-PI din 3 decembrie 2007, hotărâre prin care se recunoaște fratelui reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din motive etnice din comuna Bolz în Roșia de Beiuș, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal va fi respins ca nefondat.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 327 alin. (1) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cererea de revizuire se va admite, decizia atacată se va desființa și rejudecând cauza Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de F.F., împotriva deciziei nr. 1564 din 10 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Desființează decizia atacată și rejudecând cauza respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.