Appeal dismissed; completing judgment proceeding does not permit cross-claim.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s ruling that her cross-claim was inadmissible; the prior judgment—which had rejected her original action for annulment of administrative decisions, damages, and property claims as inadmissible—and the order recording the other party’s withdrawal of a motion to complete that judgment remain in force. The dispute arose from the claimant’s attempt to assert property and inheritance rights and damages against administrative decisions, and she filed a cross-claim only after a party sought to complete the original judgment under Article 281²(1) of the Civil Procedure Code. The court held that a proceeding to complete a judgment does not reopen the case and is limited solely to the omitted claim, so a cross-claim was not permitted; it rejected the asserted violations of Articles 105(2), 119–120, and 246 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 781 C. civ, art. 246 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 2812 alin. (1) C. proc. civ; Appeal dismissed; completing judgment proceeding does not permit cross-claim: Recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2), art. 119 – art. 120 și art. 246 C. proc. civ., deoarece în mod nejustificat nu a fost soluționată cererea reconvențională formulată și prin aceasta, a fost vătămat dreptul său real de proprietate transmis de bunica sa prin testamentul nr. 1525/1996.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată, la 30 ianuarie 2009, reclamanta R.G.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele J.P., H.F.C., P.E.M. și I.F. să se dispună anularea deciziilor emise de pârâta J.P. în dosarele nr. 4524/280/2007 și nr. 6399/280/2006, repararea prejudiciului produs prin abuz de funcție, fals intelectual, lipsa de folosință a dreptului real de proprietate, transmis de bunica sa, I.F., precum și a dreptului de moștenire în cotă de 3/8 de pe urma tatălui său, prin refuzul soluționării cererii formulată în temeiul art. 781 C. civ. și prin netrimiterea dosarului nr. 6.399/280/2006 la instanța competentă.
Acțiunea reclamantei a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința nr. 62/ F – C din 25 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
La data de 10 iunie 2009, pârâta H.F.C. a solicitat completarea sentinței nr. 62/ F – C din 25 martie 2009, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat în sumă de 1000 lei.
La data de 13 noiembrie 2009, intimata R.G.C. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea pârâtei H.F.C. să-i plătească fructele datorate potrivit legii, în cuantum de 400 euro/lună, rezultate din îngrădirea posesiei și folosinței casei și terenului în care a locuit bunica sa, I.F., precum și daune morale, în cuantumul apreciat de instanță.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 198/ F-C din 13 noiembrie 2009, prin care a luat act că pârâta H.F.C. a renunțat la judecata cererii de completare a dispozitivului sentinței nr. 62/ F-C din 25 martie 2009 și a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de intimata R.G.C.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs intimata R.G.C. și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2), art. 119 – art. 120 și art. 246 C. proc. civ., deoarece în mod nejustificat nu a fost soluționată cererea reconvențională formulată și prin aceasta, a fost vătămat dreptul său real de proprietate transmis de bunica sa prin testamentul nr. 1525/1996.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat corect inadmisibilitatea cererii reconvenționale formulate de recurenta R.G.C. față de obiectul cererii formulate de intimata H.F.C. în temeiul dispozițiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., pentru completarea dispozitivului sentinței nr. 62/ F- C din 25 martie 2009.
Conform prevederilor legale susmenționate, dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Instanța de fond a interpretat corect aceste dispoziții legale, constatând că, în cadrul procesual stabilit de lege pentru judecarea cererii de completare a unei hotărâri judecătorești, nu este reluată judecata cauzei, fiind examinată exclusiv cererea principală sau accesorie în privința căreia se susține că a existat o omisiune de pronunțare.
În consecință, sunt neîntemeiate susținerile din recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) art. 119 – art. 120 și art. 246 C. proc. civ.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.G.C. împotriva sentinței nr. l98/ F-C din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.