Commercial interest on unpaid invoice and evidentiary relevance of unilateral receipt notes in non-contractual delivery disputes

S-a luat în examinare recursul declarat de „M.” SCA Brașov împotriva deciziei nr.492 din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta prin consilier juridic M.S, lipsă fiind intimata S.C. „J.C.” SRL Brașov.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.

Reprezentanta recurentei susține oral motivele de recurs și pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat și susținut în fața Curții, după care, Curtea rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.1690/1999 la Tribunalul Brașov, reclamanta S.C. „J.C.” SRL a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta „M.” SA, să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta la plata sumei de 15.150.370 lei cu titlu de preț și a sumei de 14.903.362 lei cu titlu de dobândă, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta invocă faptul că în perioada 27 august 1997- 10 decembrie 1997 pârâta nu a achitat prețul pentru marfa livrată și recepționată în sumă de 15.150.370 lei, preț la care s-au calculat și dobânzi.

Prin sentința nr.754 din 30 mai 2000, Tribunalul Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. „J.C.” SRL și a obligat pârâta”M” SA să plătească reclamantei suma de 15.150.370 lei preț și suma de 12.765.034 lei dobânzi pe perioada 27 august 1997- 12 noiembrie 1999.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reține că, în baza unei comenzi emisă de pârâtă, reclamanta a livrat acesteia marfă în valoare totală de 32.183.372 lei, din care a achitat suma de 17.816.898 lei, rămânând o diferență de preț de 15.150.337 lei ce nu a fost achitată, sumă pentru care s-au calculat dobânzi conform art.43 Cod comercial.

Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat apel pârâta „M” SCA Brașov, invocând faptul că a fost în imposibilitate de a se apăra și că numai cantitatea de 50 m. de stofă a fost livrată în baza comenzii, aceasta fiind achitată, diferența de cantitate livrată fără comandă fiind acceptată la plată numai în limita vânzării.

Apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr.492 din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, făcând aplicațiunea dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs pârâta „M” SCA Brașov, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.5,7,8,9 și 11 Cod procedură civilă și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei S.C. „J.C.” SRL.

Recursul pârâtei „M” SCA Brașov este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului, se constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită potrivit dispozițiilor art.100 Cod procedură civilă, aspect ce a fost corect reținut de instanța de apel în soluționarea pricinii.

Cu privire la fondul cauzei, se observă că instanța de apel a apreciat corect probele administrate și a interpretat temeinic și legal înscrisurile depuse de părți în dosar.

Într-adevăr, se constată că pe facturile în cauză nu sunt mențiuni privind scadența, iar, faptul că în comandă apare cantitatea de 50 m. este irelevant, atât timp cât pârâta nu a contestat primirea cantității de marfă pe care nu a achitat-o.

De asemenea, mențiunile comisiei de recepție ale pârâtei cum că marfa este „în custodie” sunt lipsite de relevanță, fiind mențiuni unilaterale, exclusiv ale pârâtei.

Cu referire la dobânda comercială calculată la prețul neachitat, în mod corect instanțele au considerat în speță fiind incidente dispozițiile art.43 Cod comercial, astfel că, temeinic și legal pârâta a fost obligată și la plata dobânzii aferente diferenței de preț neachitat.

Prin urmare, criticile formulate deciziei pronunțate de instanța de apel nu pot fi primite, acestea neavând suport legal.

În consecință, Curtea va dispune în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului pârâtei „M” SCA Brașov.

Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta „M.” SCA Brașov împotriva deciziei nr.492 din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.