Liability of public tax administration for litigation costs despite stamp duty exemption under Law no. 146/1997

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1601 din 18 mai 2001, Judecătoria Tulcea a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Tulcea și a obligat pârâta, Administrația Financiară Tulcea, să restituie suma de 10.524.622 lei impozit pe profit, virat în plus pe anul 1993. A obligat pârâta la 916.978 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Tribunalul Tulcea, prin decizia nr. 477 din 13 septembrie 2000, a respins apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței mai sus precizate, ca nefondat, pe considerentul că, din actele de control financiar, rezultă efectuarea unei plăți de 10.524.622 lei, în plus, față de impozitul pe profit datorat de reclamantă.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 10 a secției comerciale din 15 ianuarie 2001, a admis recursul declarat de pârâtă, a casat hotărârile atacate și a trimis cauza, spre soluționare, la Tribunalul Tulcea, ca primă instanță.

Prin sentința nr. 150 din 22 martie 2001, Tribunalul Tulcea, a admis acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, cu 916.978 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 678/COM din 28 iunie 2001, a respins apelul, cu motivarea, în esență, că, în urma verificării financiar contabile a pârâtei, s-a constatat că aceasta a achitat în plus, pentru anul 1993, suma de 10.524.722 lei, cu titlu de impozit pe profit și, întrucât intimata nu a solicitat compensarea eventualelor obligații bugetare viitoare, potrivit O.G. nr. 11/1996, modificată, corect și legal prima instanță a dispus restituirea sumei în cauză.

Cu petiția înregistrată la data de 16 septembrie 2001, pârâta, Administrația Finanțelor Publice Tulcea, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a motivat, în drept, cererea pe dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ.

Critica deciziei atacate vizează incorecta aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., în sensul că greșit a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 916.978 lei, având în vedere că, în opinia recurentei, aceasta fiind o instituție publică, este scutită, potrivit art. 17 din Legea 146/1997, de plata taxelor de timbru.

Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.

În speță, acțiunea reclamantei, SC A. SA Tulcea, a fost admisă pentru suma de 10.524.622 lei, reprezentând impozit pe profit, achitat în plus pe anul 1993, cu 916.978 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe timbru aferente acestei sume.

Suma a fost achitată de reclamantă, potrivit Legii nr. 146/1997, modificată, și reprezintă obligația instituită de art. 1 din actul normativ sus menționat, fără de care instanța nu putea judeca cauza.

Pârâta-recurentă confundă scutirea acesteia de la plata de timbru, cu obligația de plată a acesteia, atunci când a fost condamnată să plătească pretențiile solicitate de reclamantă.

Este adevărat că atunci când este titulara unei cereri, operează scutirea legală de la plata taxelor de timbru, dar, în speță, constatându-se de către instanța de judecată că pârâta a fost în culpă, generând litigiu, este de necontestat că datorează cheltuielile de judecată făcute de reclamantă.

Împrejurarea că, prin înscrisul denumit „concluzii scrise”, aflat la dosarul de recurs (fax) recurenta-pârâtă critică decizia atacată, și, sub aspecte de fond, nu poate fi examinată de Curte, având în vedere că aceste critici s-au formulat peste termenul de recurs.

Prin urmare, Curtea, în raport cu considerentele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Tulcea - Administrația Finanțelor Publice Tulcea, împotriva deciziei nr. 678 din 28 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 martie 2003.