Criminal experts denied judicial salary assimilation; appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie 2008, reclamanții R.F., M.C., G.M.S., D.C. și B.G. au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Institutul Național de Expertize Criminalistice să le acorde drepturile salariale potrivit reglementărilor din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor sau altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, începând cu data de 1.04. 2006 la zi, cu indicele de inflație și actualizările legale aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 303/2004 și ale Legii nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 100/2007, personalul din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice este asimilat judecătorilor și procurorilor, în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, deși ministerul pârât refuză să le recunoască acest statut, invocând argumente nelegale.

Reclamanții au susținut că se impune a le fi recunoscute drepturile salariale conform art. 3/1 din O.U.G. nr. 27/2006, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 1 pct. 9 din Legea nr. 97/1998 asimilează vechimii în magistratură și perioada funcționării ca expert criminalist cu studii juridice superioare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 107 din 14 ianuarie 2009, reținând că pretențiile reclamanților nu au temei legal și aceștia nu au fost vătămați în drepturile și interesele lor legitime prin refuzul acordării drepturilor salariale prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, dat fiind că aceste acte normative se referă la alte categorii socio-profesionale.

Instanța de fond a avut în vedere că prin H.G. nr. 368/1998 privind înființarea Institutului Național de Expertize Criminalistice s-a prevăzut în art. 13 alin. (1) că expertul criminalist este funcționar public, astfel că reclamanților li se aplică Legea nr. 188/1999 și legislația specifică privind salarizarea funcționarilor publici.

Din analiza dispozițiilor art. 86 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, instanța de fond a constatat că legea distinge net între, pe de o parte, categoriile de persoane cărora li se recunoaște vechimea în magistratură (acestea fiind cele care îndeplinesc funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică sau magistrat-asistent) și pe de altă parte, categoriile de funcții îndeplinite de aceste persoane, pentru care acestora li se recunoaște vechimea în magistratură.

În raport de aceste considerente, s-a apreciat că este eronat raționamentul reclamanților, întrucât reglementarea din legea susmenționată distinge expres între experții criminaliști cu studii superioare juridice, autorizați potrivit legii și personalul de specialitate juridică, prevăzute ca fiind categorii diferite de funcții, chiar dacă sunt îndeplinite de persoane cu aceeași pregătire.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții și au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., susținând că soluția instanței de fond cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii și că se bazează pe o interpretare și aplicare greșită a legii.

Recurenții au arătat că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 303/2004 este în contradicție cu reglementarea art. 86 din Legea nr. 45/2007, astfel cum a fost modificat și completat prin art. I pct. 9 din Legea nr. 97/2008, care prevede că este și constituie vechime în magistratură perioada în care personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) a fost expert criminalist cu studii superioare.

Criticile privind încălcarea și greșita aplicare a legii au fost invocate cu motivarea că dreptul pretins prin acțiune a fost recunoscut de lege, și anume, de art. 87 din Legea nr. 303/2004, care se referă expres la personalul de specialitate juridică, în sensul de absolvent de studii superioare juridice, așa cum este și cazul expertului criminalist.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Investită a se pronunța asupra statutului juridic al profesiei exercitate de recurenți și pe cale de consecință, asupra legislației aplicabile drepturilor lor salariale, instanța de fond a analizat în mod distinct funcțiile pentru care perioada îndeplinirii lor este recunoscută ca vechime în magistratură prin dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303 /2004, republicată, iar considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii.

Enumerarea funcțiilor respective produce efecte juridice numai în domeniul prevăzut expres de reglementarea susmenționată și anume, pentru recunoașterea vechimii în magistratură, fără a determina o asimilare a persoanelor care exercită acele funcții cu judecătorii și procurorii.

În consecință, se dovedește a fi nefondat și va fi respins primul motiv de recurs invocat de recurenți în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Motivul de recurs invocat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este de asemenea nefondat, constatându-se că instanța de fond a aplicat corect prevederile legale incidente în cauză.

În hotărârea atacată s-a reținut întemeiat că dispozițiile art. 86 și art. 87 din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 97/2008, nu au prevăzut că experții criminaliști, indiferent dacă au sau nu studii juridice, sunt asimilați magistraților.

Faptul că perioada îndeplinirii funcției de expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, poate fi valorificată ca vechime în magistratură, în sensul prevederilor legale susmenționate, nu echivalează cu asimilarea acestei categorii profesionale cu magistrații, în ceea ce privește statutul, ca ansamblu de drepturi și obligații.

Prin reglementarea invocată de recurenți a fost asimilat magistraților personalul de specialitate juridică și nu personalul de specialitate criminalistică prevăzut de O.G. nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007.

În consecință, nu există temei legal pentru asimilarea pretinsă prin acțiune și pentru acordarea drepturilor salariale recunoscute altor categorii profesionale decât aceea din care fac parte recurenții.

Împrejurarea că recurenții au studii juridice nu determină un alt regim juridic al funcției îndeplinite, pentru care drepturile salariale au fost prevăzute distinct în Capitolul 4 din O.G. nr. 8/2007, în raport cu nivelul studiilor și vechimea în specialitate.

Analizând ansamblul dispozițiilor legale care reglementează profesia exercitată de recurenți, instanța de fond a constatat întemeiat că însăși funcția de expert criminalist nu este inclusă în categoria funcțiilor de personal de specialitate juridică și din acest motiv, în statul de funcții al Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor interjudețene din subordine, nu sunt prevăzute posturi de personal de specialitate juridică.

Din acest motiv, este corectă concluzia instanței de fond că actuala reglementare a profesiei de expert criminalist nu prevede asimilarea acesteia cu statutul magistraților sub aspectul drepturilor salariale solicitate prin acțiune, astfel că nu există bază legală pentru cererea formulată în acest sens de recurenții-reclamanți.

Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanțe de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.F., M.C., G.M.S., D.C. și B.G. împotriva sentinței civile nr. 107 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.